by g_sorin

Specia: Trichogaster trichopterus (Pallas, 1777)

Sinonime: Labrus trichopterus, Pallas, 1770, Trichogaster trichopterus, Bloch & Schneider, 1801, Trichopodus trichopterus, Lacepede, 1801, Trichopodus trichopterus, Cuvier & Valenciennes, 1831, Trichopus sepat, Bleeker, 1845, Osphromenus siamensis, Günther, 1861, Osphromenus trichopterus, Bleeker, 1865, Osphromenus trichopterus var. koelreuteri, Günther, Osphromenus trichopterus var. cantoris, Günther, Trichopus siamensis, Sauvage, 1881, Trichopus cantoris, Sauvage, 1884, Trichopodus maculatus, Vipulya, 1923, Osphronemus saigonensis, Borodin, 1930.

Familia: Belontiidae

Ordinul: Perciformes

Subordinul: Anabantidae

Genul: Trichogaster Bloch & Schneider, 1801

Nume comun: gurami albastru

Origine: Asia de Sud –Est, Indonezia

Marime: 15 cm

Comportament: pasnic, dar masculii nu se agreeaza

pH 6-8

dH 5-19

Temperatura: 22-28 grade

Hrana: omnivor

Reproducere: relativ usoara daca partenerii se inteleg

Speranta de viata : pina la 10 ani

Descriere:

Trichogaster trichopterus, denumit si gurami albastru, a fost descoperit la sfirsitul sec. XVIII in Indonesia. Acest stat este format din Java, Sumatra si Borneo, insule celebre datorita faunei piscicole. Acest peste se intilneste si in Tailanda, Vietnam si in insulele nordice ale Australiei. A fost importat pentru prima data in Europa in 1896.
A fost descris de Pallas in 1777 si face parte din primele specii de pesti exotici tinuti in acvariu.

Gurami albastru prezinta un sistem de respiratie special. Traieste in ape sarace in oxigen, mlastini si in zonele cultivate cu orez si si-a dezvoltat un sistem de respiratie anex, denumit labirint. Acesta este un organ puternic vascularizat, format din lamele osoase, care permit asimilarea aerului atmospheric, in completarea a branhiilor. Aceasta adaptare intr-un mediu dificil, sarac in oxigen, s-a concretizat si printr-o reproducere diferita – construirea unui cuib de bule care plureste la suprafata apei, pentru a asigura icrelor oxigenul necesar.

De mentionat e faptul ca Trichogaster trichopterus prezinta o asemanare foarte mare cu Trichogaster leeri: corpul oval, alungit si usor turtit lateral. Inotatoarea anala incepe din dreptul branhiilor si ajunge pina la pedunculul caudal. Inotatoarele pectorale, filiforme, foarte lungi, sunt reduse la niste “firicele”. Sunt organe tactile care permit pestelui sa detecteze obstacolele intr-o apa in care vizibilitatea e redusa si sa-si gaseasca hrana; au de asemenea un rol important in recunoasterea partenerului sau al unui dusman. Gurami albastru atinge o lungime de 15 cm in acvariu, femela fiind un pic mai mica. In natura, pot atinge chiar si 20 cm.

Trichogaster trichopterus sumatranus este denumit gurami cu 3 pete in tarile anglosaxone si gurami albastru in Franta. Este varietatea salbatica tipica. Pe un fond albastru deschis cu reflexii verzi, usor marmorate sunt “desenate” 2 pete negre. Prima se gaseste pe inotatoarea dorsala si a doua, la baza coditei; a treia pata o reprezinta ochiul.

Trichogaster trichopterus var. Cosby este o varietate mult mai colorata. Tot corpul este albastru marmorat si, in conditii de stres, marmorajul devine mai mult sau mai putin intens.

Trichogaster tricopterus var. doré (auriu) are un colorit asemanator cu cel al lui Trichogaster trichopterus var. Cosby, dar pe un fond galben – portocaliu in locul albastrului.

Comportament si intretinere

Cresterea acestui peste se dovedeste adesea dificila, avind un caracter teritorial. Il intilnim de multe ori in bazine mai mici de 100l, in timp ce lor le este necesar un acvariu de cel putin 200l pentru a creste si a se dezvolta frumos.

Inaltimea coloanei de apa e mai putin importanta. Ceea ce trebuie luat in considerare e lungimea si latimea bazinului – minim 1 metru lungime si latime pentru un cuplu. Acvariul trebuie sa fie bine plantat si cu plate de suprafata pentru a fi asemanator cu cel al biotopului sau natural. Plante ca Ceratopteris ii ofera adapost, deoarece pestele isi petrece cea mai mare parte a timpului in partea superioara a bazinului. Din punct de vedere morphologic, aceasta predispozitie este vizibila prin forma gurii, orientata in sus.

Nu au nevoie de o filtrare puternica, iar jetul de apa nu trebuie sa creeze curenti puternci la suprafata apei.

Temperatura optima se situeaza in jurul valorii de 25 grade, iar vara poate sa urce fara probleme si la 30 grade.

Trichogaster trichopterus nu este pretentios in privinta calitatii apei, care in mediul sau natural aceasta poate fi dulce, neutra, acida sau dura. Pentru reproducere insa e necesara o apa cu valori mai mici de 10dGH pentru a preveni problemele cu dezvoltarea icrelor.

Daca gurami tineri sunt foarte vioi, cei maturi sunt destul de lenesi. Comportamentul lor este in general pasnic dar e de preferat ca exemplarele sa fie perechi. Masculii nu se impaca intre ei si cei dominati risca sa fie vinati in permanenta, ceea ce va duce la intirzieri in dezvoltare si raniri. Femelele se inteleg relativ bine, chiar daca si intre ele exista anumite animozitati. Sunt concilianti cu alte specii, pe care adesea le ignora. Este un peste ideal pentru acvariile comunitare unde poate coabita cu alte Belontiidae, cu conditia sa le asiguram spatiu suficient pentru a-si delimita teritoriul. Nu apreciaza insa locatari de talie mare sau cei mai mici si prea vioi sau siciitori cum ar fi Barbus tetrazona, Hypbessobrycon callistus care le pot ciupi aripioarele pelviene.

Guramii sunt pesti sedentari. Odata ajunsi la maturitate nu le plac deloc schimbarile bruste de mediu. Acelasi lucru se intimpla si cu puii, care pina la o talie de 5 cm sunt destul de fragili. Din acest motiv, majoritatea pestilor sunt comercializati cind ating o talie de 7-8 cm. Varietatile selectionate resista si la o cosancvinisare crescuta. Se intimpla rar sa intilnim exemplare bolnave. Odata aclimatizat, guramii rezista majoritatii bolilor. Prezinta totusi o anumita predispozitie la putrezirea aripioarelor, boala bacteriana, usor de evitat in conditiile unei igiene corespunzatoare.

Trichogaster trichopterus maninca orice tip de hrana, dar o prefera pe cea vie. Accepta orice, de la dafniile uscate pina la planarii (viermi albi) si hidre care ridica probleme de ordin estetic in unele acvarii. Nu trebuie exagerat cu mincarea, caci este un mare gurmand. Artemia, chironomide, gridal sunt foarte apreciate de gurami, pe linga produsele din comert. Hrana vegetala este deosebit de necesara pentru sanatatea lor. Intenstinele sale foarte lungi au nevoie de aceasta hrana de mai multe ori pe saptamina. Atentie la hrana bogata in lipide.

Reproducere

Dismorfismul sexual este usor de observat, dar mai putin vizibil la indivizii tineri. Inotatorea dorsala a masculului este mai dezvoltata si ascutita. Cea a femelei este este scurta si rotunda. Femela are in general coloritul mai putin accentuat, iar abdomenul se rotunjeste pe masura ce se dezvolta masa ovariana, in timp ce masculul ramine zvelt.

Reproducerea este relativ usoara. Un acvariu de 80l este sufficient pentru depunerea icrelor. Cuplu trebuie sa aiba virsta de aproximativ un an si o talie intre 7-9 cm. Femela se rotunjeste in preajma depunerii iar masculul va incepe sa construiasca un cuib de bule. Este indicat sa tinem cont de aceste semne pentru ca depunerea sa aibe loc in bune conditii si pentru a se evita refuzul unuia dintre parteneri. Partenerii trebuie izolati o saptamina sau doua iar femela e bine sa fie hranita din abundenta cu larve de chironomide si tintari, pentru a ajuta la maturizarea ovulelor.

Calitatea apei nu este foarte importanta, dar e de preferat o apa invechita si cu o duritate mai scazuta. Temperatura va fi cuprinsa intre 25-28 grade. Acvariul trebuie acoperit pentru a se mentine deasupra apei o atmosfera umeda si calda. Pentru a evita distrugerea partiala a cuibului datorita picaturilor ce se formeaza din cauza condensului, e bine ca geamurile care acopera acvariul sa fie usor inclinate. Filtrarea si aerarea bazinului nu sunt obligatorii, dar un filtru mic exterior, reglat la volum minim, va inlatura pinza bacteriana ce se formeaza la suprafata apei.
Acvariul trebuie bine plantat, si trebuie sa aiba ascunzatori – ca de ex. ghivece de flori – pentru ca femela sa nu fie bruscata de mascul si sa se poata feri de avansurile acestuia, cind devine prea insistent. Partenerii se introduce simultan in bazin seara. A doua zi, la vederea femelei, masculul incepe sa o urmareasca, apoi incepe construirea cuibului intr-un loc ales cu grija. Ia aerul in gura, il inveleste cu un mucus salivar si il da afara sub forma de bule fine intr-un colt al acvariului sau linga plantele plutitoare. Construirea cuibului este o munca de durata, caci acesta poate ocupa o suprafata de 50 cm2 cu o grosime de 1 cm in centru. In acest timp, femela se arata foarte interesata de activitatea partenerului. Uneori, acesta isi intrerupe munca si incepe sa o urmareasca din nou, revenind apoi la cuib pentru a mai adauga bule. Dupa terminarea cuibului, masculul incepe cautarea partenerei, avind inotatoarele infoiate si fiind mult mai tandru, incercind sa o atraga cu blindete sub constructia fragila. Constient de puterea sa de seductie, incepe sa o mingie cu inotatoarele pelviene, sa ii ciupeasca usor inotatoarea anala, sa ii atinga abdomenul cu gura si sa o faca sa il urmeze. Atunci cind femela este de acord, partenerii inoata unul linga celalat si se opresc sub cuib. Dupa citeva imbratisari, incep lucrurile seriaose. Masculul o imbratiseaza pe femela, apoi ii da drumul, ventileaza aerul si amindoi isi apropie orificiile genitale. In acest moment, cu intreg corpul tremurind, masculul ii preseaza partile laterale; ovulele si laptii sunt eliberati. Imbratisarile se prelungesc citeva secunde dupa eliberarea icrelor; acestea contin bule de grasime si urca imediat spre suprafata apei. Masculul le culege in gura si le pune in cuib, pe care il consolideaza cu noi bule. Depunerea dureaza citeva ore, pina la epuizarea masei ovariene. Icrele, mici si albe sunt in numar de 800 –1000, deseori chiar si 2000. Odata depunerea terminata, femela este vinata fara mila, iar accesul la cuib ii este interzis. Masculul se va ocupa singur de pui si este indicat ca femela sa fie scoasa pentru a nu fi agresata.

Puii apar dupa cca. 36 de ore; sunt minusculi si stau agatati de cuib, plante sau de geamurile acvariului. Pot innota liber dupa 3 zile. Tatal, al carui rol e acum terminat, va fi si el indepartat. Acvaristilor le e de multe ori teama ca masculul va incepe sa-si manince puii, dar el ii ignora pe micuti, cu mici exceptii.

Cresterea alevinilor se face cu usurinta cu plancton, mincare fina pentru pui din comert pina in a 5-a zi cind li se pot da naupli de artemia. Mincare trebuie data de 2-3 ori pe zi, apoi, pe masura ce cresc, portia de hrana se imbogateste cu microviermi, ciclopi si viermi taiati marunt. Ca majoritatea Belontiidaelor, puii de guramii nu sunt prea mobili si asteapta ca hrana sa le pice in gura. Odata ce accepta artemia, alevinii pot fi considerati sanatosi. Labirintul se formeaza intre a 4-a si 6-a saptamina si atunci incep sa respire aerul din atmosfera. Stratul de aer care se afla intre apa si capac ii fereste de schimbarile bruste de temperatur care le-ar putea fi fatale.

Pui cresc repede daca dispun de spatiu suficient, de o hrana abundenta si variata si de apa curata, pe care o vom reinnoi cam 10% in fiecare zi. Ideal ar fi sa creasca in bazine in aer curat, amplasate in locuri insorite si cu o microfauna variata. Ating lungimea de 5 cm in 5 luni.