by sicmar

Pana si selectarea plantelor a fost o problema. Am inclus aici plante care nativ cresc mai mari decat tema anuntata (Hemianthus micranthemoides si Micranthemum umbrosum) dar am exlcus plante care sunt prea rare si prea putin populare desi ele se preteaza pentru tema (Utricularia graminifolia, Ranunculus limosella, Littorella uniflora etc.). Cu toate cele prezentate aici am proprie experienta. Din alte considerente decat cele legate strict de tema am exclus de aici si plante care se incadreaza perfect in ea (din genurile Marsilea si Riccia) dar care vor fi tratate intr-o alta parte (impreuna cu alte plante inferioare).

Uneori m-am lasat antrenat in a vorbi despre varietatile pe care fie nativ le-au dezvoltat plantele (inerenta in cazul plantelor care cresc pe areale vaste) fie sunt varietati selectate in laboratoarele marilor firme producatoare.

Ca linii generale, pe care nu le voi repeta la fiecare specie: Toate au nevoie de substrat bogat; facand radacini mici au nevoie de substratul bogat aproape de suprafata incat n-ar fi tocmai potivite doar unele substraturi care se gasesc in comert cum ar fi Sera Floredepot care trebuie acoperit cu un strat gros de 3 cm de nisip / pietris. Lumina multa este un factor esential pentru majoritatea. CO2 chiar daca nu este obligatoriu el ajuta in mod esential. Plantarea se face cu penseta, in mici grupuri de fire.

I.1. Genul Glossostigma

– Glossostigma eleatinoides.(Tropica; AquaFleur; Aquabase, Kasselman pg 193)

Vedeta incontestabila. As zice ca este singura planta tip covor. Folosita mult de scoala japoneza de acvaristica (apud Tropica), cu exponentul ei varf, Takashi Amano (apud Oriental Aquarium).

Originara din Noua Zelanda si Australia.

Planta cu tulpina. Creste 1-3 cm in inaltime (Dennerle: 1 cm). Face frunzele mici, 0,3-1,2 cm lungime si 0,2-0,6 cm latime. Se inmulteste prin stoloni de lungime mica.
In conditii optime de lumina, CO2 si fertilizanti se intinde de-a lungul substratului. In lumina mai slaba va creste in inaltime si nu va mai fi “covor”. Atunci cand lumina nici asa nu-i suficenta … pleaca din acvariu.

Necesita tundere si rarire periodica pentru ca altel frunzele de sus o sa le umbreasca pe cele de jos sau aglomerarea le va face sa se ridice in inaltime.
In comert se gaseste in poturi, crescuta in conditii emerse si avand inaltime de 4-7 cm. Se planteaza cu penseta, fir cu fir, la 2-3 cm un fir de altul; acestea se vor intinde si vor ocupa si spatiile goale dintre ele. Dupa ce s-a intins deja pe substrat in jurul firului plantat initial acesta se poate reteza si replanta in alta parte.

– Glossostigma diandrum

A fost comercializata de Tropica dar a fost scoasa din portofoliu. Nici Dennerle n-o comercializeaza. Oriental Aquarium o comercializeaza in mod neregulat. Seamana foarte mult cu G.e. de care s-ar deosebi in special in ceea ce priveste floarea. Am mentionat-o pentru prezentarea facuta de Oriental Aquarium: Unele rapoarte sugereaza ce ea poate creste mai bine decat cealalta specie populara in acvarii.
Daca o gaseste cineva merita incercata.

I.2. Genul Hemiantus

– Hemianthus micranthemoides (sinonim: Micranthemum micranthemoides). (Tropica; AquaFleur; Aquabase, Aquatic Plant Central, Kasselman pg 297)

Comercializata de Tropica sub numele propriu H.m. si de catre ceilalti patru producatori consultati sub numele sinonim M.m., cu mentiunea ca Dennerle si Oriental Aquarium ii indica si numele propiu.

Nativ creste intr-o zona intinsa a Americii, cuprinzand sudul Americii de Nord, America Centrala si parte Nord-Estica a Americii de Sud.

Planta cu tulpina. Face frunzele in forma lanceolata spre eliptica de 3-9 mm lungime si 2-4 mm latime. Culoarea frunzelor este verde deschis dar ceva mai inchise la culoare decat la Micranthemum umbrosum.

Inaltimea pana la care ajunge n-o stiu pentru ca nu l-am lasat sa creasca atat cat a vrut iar producatorii nu se pun deloc de acord: 10 cm (AquaFleur), 15 cm (Tropica, Oriental Aquarium), 40-50 cm (Dennerle) !!! Parca pentru a lasa lucrurile incurcate, Kasselman, de altfel foarte laborios, nu zice nimic.

La internoduri face ramuri si radacini. Noile ramuri pot fi plantate. Dupa parerea mea, periodic trebuie replantata intreaga zona pentru ca se formeaza un desis inestetic de ramuri si radacini.

Cresterea este rapida, dupa Dennerle (care asa cum am vazut spune ca planta ajunge la 40-50 cm.) cresterea este de 10-20 cm pe luna.

Dupa Tropica n-ar fi cerinte de duritate si aciditate (Ph:5-8; Gh:foarte moale-foarte dura); Oriental Aquarium “taie” extremele (Ph:5,8-7,3; Gh:moale-dura); Totusi, Kasselman sustine ca trebuie o apa acida spre neutra si moale pentru a obtine o buna crestere; el argumenteaza ca altfel se va forma pe frunze o pelicula care va influenta cresterea.

Este apreciata ca o planta care creste bine si in lipsa CO2 dar prezenta acstuia accentueaza cresterea.

In ceea ce priveste lumina, toata lumea este de acord: cat mai multa. Daca alte plante in lipsa de multa lumina, chiar daca nu vor prospera totusi vor supravietui, nu acelasi lucru se intampla cu M.m.; daca n-are lumina multa … se duce.

– Hemianthus callitrichoides “Cuba”(Tropica; Aquabase)
Pe site-ul Tropica ii este dedicat un articol.

Originara, evident, din Cuba.
Planta cu tulpina. Creste 3-5 cm in inaltime. Frunzele sunt eliptice (raport diametre 3/4) de 3-4 mm diametrul mare, de un verde deschis.

Daca ar fi sa ne luam dupa Tropica ar fi planta ideala pentru covor prin lipsa de pretentii: lumina de la slaba la foarte putenica; nici o mentiune despre CO2; duritate de la foarte mica la mare; Ph de la 5 la 7,5; temperatura de la 18 la 28 C. Adica – o planta pentru toate acvariile obisnuite.

Lucrurile nu stau deloc asa (o zic din proprie experienta). De altfel, pe siteul Tropica ii este dedicat un articol in care lucrurile nu mai sunt chiar atat de roze.

Mereu referitul site Aquabase pune lucrurile la punct: “Necesita o foarte buna iluminare si aport de CO2.”
Ceilalti trei producatori consultati n-o au in portofoliu (probabil pentru ca a fost descoperita de catre H.Windelov, fondatorul Tropica !)

– Micranthemum umbrosum. (Tropica; AquaFleur; Aquabase; Kasselman pg 362)

Prin exceptie, pentru frumusetea lui, voi da numele “Roundleaf Pearlweed” sub care planta este intalnita in celebra: Amano, Takashi – Aquarium Plant Paradise.

Originara din Sudul Americii de Nord si America Centrala.

Frunzele, rotunde (4-7 mm diametru), cresc pe o tulpina firava (0,5 mm grosime) care, in mod normal, creste inalta de 10-20 cm dupa Kasselman si Tropica, respectiv pana-n 30 cm dupa Dennerle si AquaFleur. Planta poate fi tunsa incat sa formeze gazon. Regenerarea este rapida, chiar mai rapida decat ne zice Dennerle, 5-10 cm pe luna, crescand (dupa experienta mea) atata intr-o saptamana. Inaltimea optima pentru a fi tinuta ca planta pentru a forma “covor” este de 6-8 cm. Periodic trebuie rarita pentru ca se inghesuie rapid si pe orizontala.

Cere lumina multa spre foarte multa. Daca nu are lumina suficienta se intinde mult in inaltime, tinzand sa ajunga la lumina dar in acest caz distanta intre noduri va fi mai mare, aparand probleme de estetica. Cresterea este foarte rapida; uneori trebuie tuns mai des de odata pe saptamana.

Pentru a ajuta cresterea este recomandat CO2 dar nu este obligatoriu.

Kasselman sustine (pg. 362) ca nu-i place temperatura de peste 24 C si indica drept temperatura maxima 26 C (pg. 480), trei producatorii consultati sustin 18-26 C iar al 4-lea, AquaFleur, recomanda 20-28 C. Experienta mea arata ca la temperaturile de 28-29 C din vara asta nu numai ca a rezistat dar s-a dezvoltat excelent. Este drept ca, in acord cu Dennerle, care ne spune ca poate fi tinut si ca planta flotanta (!) la mine intr-un acvariu formeaza o minge de vreo 15 cm diametru, adevarat paradis pentru puii de zebre.

I.3. Genul Lilaeopsis.

Fac frunza ca iarba si sunt singurele dintre plantele tratate aici care aduc aminte de gazonul englezesc.

Se inmultesc prin stoloni destul de lungi (am avut si de 30 cm lungime la L. sp. “Mauritius”), si care trebuie “educati” (ocazie buna pentru donari).
(N.b. intr-o vreme am incercat sa tin separate Lilaeopsis brasiliensis de L.sp. “Mauritius” dar dupa cum si-au intins stolonii am renuntat la idee.)
Nu impartasesc parerea unora ca ar fi substitut pentru Echinodorus tenellus; le prefer acestuia, dar pana la urma asta este problema de gust.
Pornind de la o remarca pe net, cresc mai repede la umbra (cu explicatia evidenta – vreau sa ajunga la lumina – dar este o crestere nesanatoasa si nesustenabila in timp) din cand in cand umbresc pentru cateva zile (cu frunze de nymphaea) zona in care am lilaeopsis; da rezultate.

– Lilaeopsis brasiliensis. (Tropica; Aquabase, Aquatic Plant Central, Kasselman pg 334)

Originara din America de Sud: Sud-estul Braziliei, Argentina, Paraguay.
Cea mai potrivita alegere pentru gazon, fiind scunda (4-7 cm dupa Tropica; 3-6 cm dupa Oriental Aquarium, uzual 6 cm dupa Kasselman). Latimea frunzelor este de 2-3 mm (Kasselman).

Ritmul de crestere este de 1-2 frunze pe saptamana (Dennerle)
Nu are pretentii deosebite de duritate (foarte moale-dura dupa Tropica; moale dura dupa Oriental Aquarium;

Temperatura: pana-n 28 C dupa Tropica dar pana-n 26 C dupa Kasselman, Oriental Aquarium, Dennerle, Aquabase; cert este ca la temperaturile din vara asta 28-29 C nu s-a simtit prea bine dar a rezistat.
In schimb rezista bine la temperaturi joase (poate rezista chiar si sub gheata, in pounduri).

Foarte pretentioasa la lumina; chiar si umbra constanta a altor plante o deranjeaza (Tropica, Dennerle). Surprinzator, Kasselman sustine ca nu are pretentii deosebite in ceea ce priveste lumina dar lumina puternica ajuta cresterea.
La aprecierea ca este o planta dificila (Tropica) probabil contribuie si “lipiciul” pe care-l au algele fata de ea; La un moment dat in tot acvariul nu aveam alge decat pe Lilaeopsis brasiliensis !

O idee interesanta, privind asocierea cu Glossotigma si Riccia am gasit pe Aquatic Plant Central.

– Lilaeopsis mauritiana (=Lilaeopsis sp. “Mauritius”). (Tropica; Aquabase, Kasselman pg 464)

Originara din insulele Mauricius, pe coasta de Est a Africii, unde a fost descoperita in 1992 de catre fondatorul Tropica, H. Windelov.
Face frunzele mai lungi decat L.b. (5-10 cm dupa Tropica, pana-n 10 cm dupa Oriental Aquarium, 6-13 cm dupa Kasselman etc.) si mai inguste, aproape cilindrice.
Ritmul de crestere este de 1-2 frunze pe luna (Dennerle)
Parametrii apei: nepretentiosa la duritate, aciditate sau temperatura (poate fi folosita si la pounduri).

Ceva mai putin pretentioasa la lumina decat L.b. CO2 o ajuta dar nu este esential.
Cresterea este lenta dar continua. Mult mai repede cresc stolonii decat frunzele. In nodurile de pe stoloni cresc 1-4 frunze.

Cateva cuvinte despre celelalte exponente ale genului.

– Lilaeopsis novae-zealandiae. (vechea Tropica; Aquabase)

Dupa Oriental Aquarium (care n-o comercializeaza), ceea ce se comercializeaza sub acest nume este o varietate de L.brasiliensis; Reala L.n.-z. creste in apa salcie. Daca intalniti planta cu acest nume in comert, pentru a distinge daca este in realitate L.n.-z. sau L.b. tineti seama de faptul ca L.n.z. face frunza perfect circulara (dupa Tropica) in timp ce L.b. o face mai lata. Confuzia se pare ca a tinut mult deoarece in doua carti cunoscute (Rataj, Karel; Horeman, Thomas J.; Aquarium Plants, treir identification, cultivation and ecologiy; T.F.H Publication, 1977 si Barry, James; Aquarium Plants, A Fishkeeper’s Guide to; Tetra Press; 1997) se trateaza o singura specie de Lilaeopsis, L.n.z. dar dupa descrieri si imagini pare sa fie vorba de L.b. Aceasi situatie este si cu privire la ceea ce inca mai comercializeaza AquaFleur sub numele Lilaeopsis Novea-Zealandiae (sic). Stoffels de asemenea comercializeaza o singura specie de lilaeopsis (L. n.-z.) dar dupa cum arata in magazin este tot L.b. (Din pacate la Stoffels nu exista nici un fel de alta informatie despre plantele comercializate in afara de lista lor.) (Verificand, pentru acest articol, linkurile din documentele mele am avut surpriza sa constat ca nici Tropica n-o mai comercializeaza; am utilizat o copie a vechiului articol de la Tropica, pastrat pe Aquatic Community; nici Aquabase inca n-a scos de pe pagina link-ul spre Tropica)

– Lilaeopsis macloviana (comercializata de Tropica) crescand prea mare (30-40 cm) nu se incadreaza in subiect. La fel Lilaeopsis carolinensis (mentionata de Kasselman) care creste pana-n 40 cm.

I.4. Genul Echinodorus.

Un singur reprezentant ne intereseaza aici: Echinodorus tenellus dar acesta are atatea varietati incat o detaliere a lor ar ocupa cat intregul articol.

– Echinodorus tenellus (Tropica; AquaFleur; Aquabase)
Originara din America de Sud.

Creste sub forma de rozeta si se inmulteste prin stoloni care pot atinge lungimi mari.
Sunt comercializate mai multe varietati ale acestei specii, dintre care varietatea de baza are inaltimea de 5-10 cm (Dennerle: 5-8 ), diametrul de 5-8 cm si frunzele submerse au 1-3 mm latime.
Nu are pretentii deosebite de Ph (5,5-8 ) si duritate (pana-n 14 Gh). Temperatura recomandata este de 18-28 C (Tropica: 19-30) dar a rezistat in vara asta si la 29-30 C fara probleme.
Nu este foarte pretentioasa in ceea ce priveste lumina si poate sta bine si in penumbra. Culoarea frunzelor variaza de la verde in lumina mai slaba si in umbra la roscat in conditii de lumina puternica. (E.t. v. “Tenellus” ajunge sa faca frunzele de culoare rosu-caramiziu.)
Pentru a se dezvolta bine necesita un substrat bogat, fertilizanti si aport de CO2 dar rezista si in lipsa de CO2.
Creste rapid in conditii optime si da 1-2 stoloni pe saptamana.
Pentru a forma “covor” cresterea sub forma de rozeta impune o plantare initiala distantata la 4-6 cm un fir de altul.
Dennerle, Tropica si Stoffels (daca-mi aduc bine aminte ce-am vazut in poturile importate) comercializeaza varietatea de baza.
Oriental Aquarium comercializeza doua varietati care sunt diferite de varietatea de baza: prima, comercializata sub numele E.t., este descrisa insa drept “microleaf variety” si are frunzele de 3-5 cm lungime si 1-2 mm latime; cea de-a doua Echinodorus tenellus “Broad Leaf” creste prea mare pentru ce ne intereseaza aici (12-30 cm) fiind mai apropiata de Echinodorus angustifolius care din acelasi motiv nu ne intereseaza aici (pana-n 40 cm lungime). Cu AquaFleur lucrurile par sa fie mai complicate, in sensul ca in mod tacit se pare ca sub acelasi nume comercializeaza cel putin doua variante. Pe site descriu o varietate cu frunzele de 20 cm iar in poza (daca nu erau stoloni as fi jurat ca au pus o poza de Cryptocoryne lucens dupa cum arata frunzele) pare varietatea “parvulus“. Pe langa toate astea mai este comercializata, si este si prin acvariile de la noi, o varietate E.t. “Tenellus” care face frunzele mult mai rosii decat varietatea de baza, ajungand la un rosu-caramiziu.
La nivel de descrieri sunt interesante discutiile pe aceasta tema din arhiva The Krib, comentariile de pe pagina [
(Desi inutil, reamintesc, echinodorusii nu se “tund” ca si plantele din genul Hemianthus.)

I.5. Genul Eleocharis.

Dintre speciile genului (dupa Kasselman ar fi cca. 150, Photosynthese repertorizeaza 114 etc.) ne intereseaza aici doar Eleocharis parvula; Tropica nu este sigura de numele stiintific E.p., si o comfirmare a nesigurantei pare sa o dea Photosynthese care vorbeste de o planta de 40 cm sub acest nume. Nici macar popularul Eleocharis acicularis, crescand prea mare (pana-n 40 cm), nu intereseaza aici. Fiind dintre preferatele mele, am parcurs pentru scrierea acestui material diverse surse in cautarea si altor specii de Eleocharis pretabile temei, dar fara succes. Kasselman (pg. 463), de ex., descrie un alt reprezentat al genului, Eleocharis pussila. Dimensional, creste pana-n 10 cm inaltime, s-ar incadra in tema dar … dupa alta sursa creste mult mai mare. Nu este comercializat de nici una din firmele consultate.
(O observatie colaterala: in lunga lista de plante pe care n-o mai comercializeaza Tropica intra si Eleocharis acicularis. Din acea lista (cca 30 specii !!!) mai mentionez doar cateva dintre cele mai cunoscute: Barclaya longifolia , Blyxa japonica , Cabomba furcata (C. piauhyensis), Cryptocoryne cordata (blassii), Cryptocoryne pontederiifolia, Myriophyllum aquaticum si Myriophyllum tuberculatum, Nymphaea pubescens (= N. stelatta). O copie a vechii liste este pastrata pe Aquatic Community. )

– Eleocharis parvula (Sinonim: Eleocharis parvulus)
(Tropica; Aquabase)
Originara din America.

Creste pe mici rizomi, pe care formeaza si tuberculi de 1-3 mm. Creste sub forma de fire aproape cilindrice, lungi si subtiri, de 3-7 cm lungime grupate pe nodurile rizomului.
Se inmulteste prin stoloni. Ritmul de creste si de inmultire este mult mai mic decat la confratele lui E. acicularis (conform propriei experiente, a fost pur si simplu invadat de E. acicularis plantat in apropiere). In conditii optime trebuie stavilita imprastierea stolonilor prin acvariu si uneori rarit pentru ca formeaza un covor impenetrabil.
O grija in plus o formeaza algele, fiind greu de indepartat de pe / dintre firele fine ale plantelor, cu atat mai mult cand ele formeaza un covor dens.
Plaja de temperaturi indicata este de 18-25 C dupa Oriental Aquarium si 15-28 dupa Tropica. La 28-29 C s-a resimtit, spre deosebire de E. acicularis care n-a dat semne de suferinta.

In ceea ce priveste lumina lucrurile imi sunt relativ neclare: Dupa Tropica suporta si lumina putina iar Oriental Aquarium recomanda lumina foarte multa; din experiena mea in zonele umbrite permanent a mers din ce in ce mai rau pana a pierit iar in zonele umbrite periodic a mers rau, fapte care tind sa confirme cele recomandate de Aquabase – lumina foarte multa.
Tropica recomanda duritatea: foarte moale-dura; Oriental Aquarium medie-dura, Aquabase recomanda 4-20 GH; la Ph se pun ceva mai de acord: 5,5-7,5.

Intentionez ca acest material sa-l extind cu multe alte plante scunde care prezinta interes pentru partea din fata a acvariului si pentru aquascaping.
Articolul foarte probabil va mai suferi modificari (probabil si prin punerea de linkuri la parti din cartile citate).
La fiecare planta am recitit si folosit mai multe surse bibliografice spre care, in masura posibilitatilor am pus linkuri. Recomand cunoscatorilor limbilor engleza si franceza sa nu se bazeze pe ce am scris si sa mearga direct la surse. Voi enumera aici doar sursele mai des citate/ utilizate:

Siteurile a trei producatori de plante:
– Tropica. (Singurul distribuitor cunoscut in Romania: Profipet; in Bucuresti vinde prin magazinul Zoomania de la Cora Pantelimon.)
– Dennerle. (Nu exista distibuitor in Romania si firma nici nu este interesata de acest lucru!)
– AquaFleur; (Mi se pare ca sunt mai multe magazine in Bucuresti care vand produsele acestuia dar sunt sigur doar de UrbanPets.)

Pentru un alt mare producator de plante, Oriental Aquarium, am folosit catalogul acestuia: “The Aquarium Plant Handbook“. Stiu ca s-au facut importuri de la acesta dar nu mai stiu situatia actuala.

(Cu toate insistentele mele nu am gasit nici un fel de informatii furnizate de Stoffels in afara listei de plante. Ocazional sunt importate plante de la acest producator la magazinul de la Piata Unirii. Chiar azi, trecand pe acolo, era vorba de un import in viitorul apropiat.)

Au mai fost consultate, printre altele, siteurile:
Aquabase, Aquatic Plant Central.
Toate informatiile au fost coroborate cu informatii din mai multe carti, in special din Kasselman, Christel; Aquarium Plants; Krieger; 2002.
Ori de cate ori a fost posibil am indicat linkuri spre paginile cuprinzand informatiile folosite. Din pacate Dennerle nu permite link direct la fiecare planta dar cu copy/paste in formularul de pe pagina indicata se poate rezolva relativ usor si acest lucru.

by harry-ab

Nota: aceasta este o traducere/adaptare dupa Mergus Aquarienatlas vol 2 Baensch/Riehl

Factori de influenta in cresterea calitatii plantelor de acvariu

Factori diversi influenteaza cresterea sanatoasa a plantelor in acvariu.Imediat ce se obseva carente in cresterea acestora,factorii care influenteaza negativ cresterea plantelor trebuie indepartati. Cele mai probabile cauze ale cresterii nesatisfacatoare a plantelor sunt de cele mai multe ori legate de anumite dereglari in amenajarea de baza a acvariului ca substratul, lumina si temperatura. Daca doar anumite specii de plante nu se dezvolta bine, probabil acestea nu sunt adaptate la conditiile create in bazinul respectiv. In acest caz, pH-ul, duritatea-prea mare de obicei si iluminatul sunt cele care influenteaza negativ cresterea plantelor.Alegerea unor plante compatibile cu apa noastra se poate face de obicei dar implica anumite inconveniente in procurarea acestora.Mult mai avantajos este inbunatatirea calitatii apei cu ajutorul diverselor metode cunoscute, cum ar fi adaugarea de fier, dioxid de carbon si fertilizanti pe baza de micro si macroelemente.

Fierul si cresterea plantelor

O cauza frecvanta a tulburarilor de crestere la plantele de acvariu este lipsa fierului din apa, care influenteaza formarea clorofilei fara de care fotosinteza nu poate avea loc in conditii normale.Pentru formarea clorofilei ajung de obicei doar cantitati infime de fier, acesta neputand fi detectat pe cale fizica in componenta clorofilei. Fierul nu participa efectiv la formarea masei verzi, ci serveste doar ca si catalizator la formarea clorofilei. Deasemenea in formarea plasmei celulare fierul joaca un rol catalizator important, servind la transportarea oxigenului in celula.

Lipsa fierului in apa determina frunze galbene, cu aspect sticlos-transparent si consistenta slaba. Aceasta lipsa a fierului inpiedica planta sa produca hidratii de carbon, si chiar la o abundenta de alti nutrienti in apa planta poate efectiv sa sufere si sa moara din lipsa de hrana.

Cantitatea de fier de care diversele specii de plante au nevoie este diferita, astfel plantele cu o crestere rapida au nevoie de cantitati semnificativ mai mari fata de cele cu o crestere mai lenta, deasemenea plantele care iau nutrientii direct din apa si nu cu ajutorul radacinilor submerse au nevoie de mai mult..

Fierul in apa

Compararea valorilor fierului aflat in apele tropicale sau in apa din retelele de alimentare arata diferente mai mult decat semnificative. Raurile tropicale populate de plante de multe ori au un continut de fier ce ajunge la 1 mg la litrul de apa. Apa de la retelele noastre de alimentare cu apa au o valoare a fierului de obicei chiar mai mica de 0,1 mg la litru, sau e posibil ca acesta sa lipseasca cu desavarsire.

Plantele de apa cu o crestere lenta, in conditii de lumina slaba-mediu si temperatura joasa-moderata se multumesc de obicei cu aceste cantitati mici de fier continut in apa de la retea.La aceste plante si in aceste conditii continutul mic de fier poate fi compensat prin schimburile mai dese de apa care se fac. Aceasta metoda insa ingradeste drastic speciile de plante care o sa le putem creste in acvariu, limitindu-le la cateva specii comune si rezistente.

In general plantele de acvariu pot asimila doar fierul bivalent din apa (Fe2) iar acesta la randul sau in amestec cu apa se transforma in fier trivalent (Fe3) devenind astfel inutil pentru majoritatea plantelor.Practic in apa poate exista o cantitate suficienta de fier, insa acesta nu este de folos dezvoltarii plantei.Anumite specii pot forma singure chelatori specifici prin care mentin fierul in conditie bivalenta , astfel incat acesta sa le fie folositor in procesele de hranire. Acest fapt face ca in acelasi bazin sa putem observa plante galbene, clorotice la un loc cu plante verzi, sanatoase in acelasi timp.

Fertilizarea cu fier

Fierul aflat in apa acvariului poate fi trasformat cu ajutorul unui chelator artificial in fier bivalent, util si accesibil plantelor.Acest tip de fertilizare indirecta ajuta doar atunci cand in apa acvariului exista cu adevarat fier, altfel nu are niciun efect. Mult mai bune sunt solutiile fertilizante care contin fier, special elaborate pentru plantele de apa care se pot cumpara din magazinele de profil.Solutiile de gradina pe baza de fier pentru plante emerse sunt deasemenea bune pentru acvaristica. Nu ma refer aici la solutiile de tip N-P-K pentru gradinarit care sunt destul de controversate din cauza dezvoltarii algelor, dar care folosite cu moderatie pot aduce multe avantaje.Solutia respectiva se adauga in apa dura in cantitate de 1 g la litru si in apa moale 0,5 g la litrul de apa. Fertilizarea se face mai apoi la jumatate din cantitate saptamanal si la fiecare schimb de apa proportional cu cantitatea de apa schimbata.

Este indicat sa nu se depaseasca acest dozaj deoarece fierul in cantitate prea mare concureaza cu alti nutrienti, ca de exemplu manganul, ingreunand asimilarea acestuia de catre plante, fapt care duce la alt tip de probleme la plantele de apa. Aproximativ 0,5 g fier pur la litrul de apa este suficient si benefic pentru cresterea armonioasa a plantelor submerse. Exista teste speciale pentru masurarea acestor valori in magazinele de acvaristica.

Avantajele fertilizarii cu fier

Fertilizarea cu fier influenteaza formarea clorofilei sanatoase. Plantele se pot adapta astfel conditiilor complexe din acvariile noastre.

Prin folosirea fierului ceilalti nutrienti din apa sunt folositi in mod optim de catre plante.

Doar la putine zile de la fertilizarea cu fier frunzele galbene, cloritice se transforma in frunze verzi, sanatoase.

Este posibila cresterea mai multor tipuri de plante cu cerinte diferite in acelasi timp, in acelasi acvariu.

Duritate totala si cantitatea de saruri dizolvata in apa se ridica mai usor decat in cazul adaugarii de nutrienti obisnuiti in apa, cea ce face posibila cresterea unor pesti cu cerinte mai speciale in privinta calitatii apei.

Nutrientii si cresterea plantelor

Nutrientii sunt absolut necesari in cresterea normala a plantelor de acvariu.Ca elemente nutritive principale consideram azotul(N), fosforul(P), potasiu(K), calciu(Ca), magneziu(Mg), fier(Fe), sulf(S), carbon(C), hidrogen(H) si oxigen(O).Aceste elemente se gasesc in proportie majoritara in compozitia plantelor, fiind baza din care se dezvolta acestea. Urme de iod(I), mangan(Mn),zinc(Zn), cupru(Cu) sunt de asemenea necesare in buna dezvoltare a plantelor, dar in cantitati infime.Aceste elemente nutritive au roluri specifice, bine determinate in dezvoltarea plantelor.

N-are rol in formarea proteinelor
P-determina formarea florilor si dezvoltarea acestora

K-are rol in formarea protoplasmei celulare
Ca- are rol de detoxifiere a plantei
Fe- face posibila formarea clorofilei, fara a intra in compozitia acesteia
S- are un rol important in formarea proteinelor
C-sta la baza formarii carbohidratilor
H-ajuta la transportarea tuturor nutrientilor
O-este motorul tuturor functiilor vitale ale plantei

Simptomele lipsei anumitor nutrienti

In cazul lipsei unuia dintre elementele nutritive, apar la plante simptome care ne dau o idee despre lipsa carui element este vorba.Acest lucru ramane de multe ori greu de apreciat deoarece un element nutritiv rareori va lipsii singur la un moment dat in apa acvariului , si ne vom confrunta de obicei cu lipsa a mai multor elemente in acelasi timp.

-lipsa azotului se manifesta prin ingalbernirea frunzelor incepand cu cele mai batrane, de multe ori acestea capatand si o tenta rosiatica datorita acumularii cianurilor in frunza

-lipsa fosforului determina caderea timpurie a frunzelor si inrosirea acestora, pe frunze apar mici suprafete moarte

-lipsa potasiului se manifesta prin pete galbene pe frunza, prin ofilirea varfurilor si a marginilor acesteia

-lipsa calciului duce la dereglari celulare in special la stoloni si a frunzelor, acestea distrugandu-se. Frunzele tinere sunt adesea de culoare galbena

-lipsa fierului duce la ingalbenirea plantei incepand de la varf, a lujerilor si frunzelor noi si tinere. Zonele galbene sunt adesea strabatute sau inconjurate de nervuri verzi.

-lipsa magneziului se manifesta prin pete galbene pe frunze, la inceput pe celebatrane, mai apoi si pe frunzele tinere

-lipsa sulfului duce la ingalbenirea frunzelor incepand cu cele tinere si mai apoi si a celor mai batrane

-lipsa manganului duce la pete galbele intre nervurille frunzei, care mai apoi se distrug, lasand in loc gauri ovale. Acelasi simptom apare in cazul supradozarii cu fier, care impiedica prin prezenta sa asimilarea manganului.

Elementele nutritive in apa

Toate elementele nutritive aflate in acvariu trebuie sa se afle si sa se mentina intr-o anumita proportie intre ele pentru o buna dezvoltare a plantelor.daca anumite elemente sunt in exces acestea pot impiedica asimilarea altor elemente. Ca elemente antagonice sunt de exemplu fierul si manganul sau calciu si potasiu.In natura plantele au la dispozitie in general ape sarace in elemente nutritive, insa acest fapt este compensat de cantitatea de apa practic nelimitata care le sta la dispozitie si de faptul ca in principiu nu lipseste niciun element nutritiv din ea, toate cele necesare fiind prezente.In acvarii traiesc in schimb un numar mare de plante intr-un volum relativ mic de apa, motiv pentru care apar rapid deficiente la anumite elemente nutritive.schimburile de apa compenseaza intrucatva acest fapt insa anumite elemente sunt legate sub forma de saruri si devin inutilizabile pentru plante.Elementele nutritive pot fi asimilate de plante doar in forma de ioni, si anumiti chelatori le mentin in aceasta forma. Acesti chelatori se formeaza intr-o anumita masura in acvariu prin descompunerea materiilor organice rezultate in urma hranirii pestilor.Din acest motiv o apa in acvariu excesiv de curata nu determina o buna dezvoltare a plantelor.Acesta este si un motiv pentra care la amenajarea unui bazin nou apar anumite greutati in „pornirea” plantelor introduse.

Fertilizarea cu elemente nutritive

O metoda sigura si eficienta de furnizare a elementelor nutritive pentru plantele din acvariu o constituie folosirea solutiilor nutritive gata preparate care se gasesc in comert.Unele dintre acestea au totusi un continut mult prea mic de fier, de aceea acesta trebuie compensat cu un fertilizant cu fier, produs care de asemenea se gaseste in magazinele de profil.

-solutiile fertilizante actioneaza doar conditionat si corespunzator conditiilor create in acvariu

-se vor folosii doar preparate speciale pentru plante de apa, fertilizantii folositi in gradinarit nu au efect in apa

-fertilizarea cu un produs nou se va testa prima oara cu jumatate din doza prescrisa si se va observa comportamentul plantelor.Frunze noi, mai mari si o crestere mai rapida se va considera un fapt pozitiv si se poate doza apoi normal, la cantitatea prescrisa.

-adaugarea fertilizantilor in doze mici si la intervale mai mici de timp este mai avantajoasa decat introducerea unei cantitati mari de fertilizant dintrodata

-fertilizantii se vor utiliza cu zgarcenie, mai mult nu o sa ajute, ba chiar se poate sa dauneze plantelor

-se vor respecta dozajele de pe eticheta producatorului.Preparatele cu chelatori pot provoca la supradozaj probleme la scheletul pestilor.

-nu orice preparat care se gaseste are efect pozitiv la anumite acvarii.In functie de conditiile din acestea, poate sa aibe un efect slab sau chiar nul.In acest caz se recomanda schimbarea fertilizantului cu altul niu, dar acest lucru e bine sa se faca dupa efectuarea unui schimb masiv de apa.

Avantajele folosirii fertilizantilor cu elemente nutritive

Folosirea cu succes a fertilizantilor este dependenta de catitatile apei si conditiile din acvariu.Prin folosirea acestora se poate inbunatatii de multe ori cresterea plantelor in acvariile noastre. Aceste elemente pe care le contine solutia nutritiva sunt piatra de temelie pentru obtinerea de plante sanatoase, mari si cu o crestere optima.

Folosirea acestora in ape moi si sarace in minerale inbunatateste calitatea apei si se compenseaza lipsa naturala a nutrientilor.

Elementele nutritive sunt pastrate in apa sub forma de ioni, si asa e posibila asimilarea lor de catre plantele de apa.

Folosirea solutiilor nutritive face posibila cultivarea in acelasi bazin a mai multe plante cu conditii de crestere diferite intre ele, deci se permite o mai buna si mai estetica aranjare a unui acvariu., avand posibilitatea de a alege intre un numar mai mare de plante.

Fertilizarea cu dioxid de carbon

Carbonul este elementul de baza al vietii, fara de care viata nu se poate dezvolta.In timpul fotosintezei plantelor, se prelucreaza carbonul gazos cu ajutorul clorofilei, luminii si a apei rezultand substanta organica din care sunt formate plantele.Acest produs ajunge in forma de solutie de polizaharide in locurile unde este folosit sau stocat.In punctele de crestere , prin combinare a acestora cu diverse saruri nutritive ia nastere substanta celulara din care se dezvolta planta. In rizomi, bulbi si fructe aceste substante se stocheaza, deobicei sub forma de proteine si servesc de rezerva plantei. De aceea o asigurare a cantitatilor necesare de dioxid de carbon este o premisa pentru obtinerea de plante viabile si sanatoase.

In apa are loc un ciclu al carbonului destul de complicat, din derularea acestuia plantele reusind sa-si asigure in anumite proportii nevoia de carbon.Acidul carbonic este preferat de plante in acest proces deoareceimplica cel mai redus consum de energie.

Odata cu scaderea cantitatii de CO2 din apa, si implicit cresterea pH-ului, asimilarea carbonului devine tot mai dificila, implicit cresterea plantelor este ingreunata. In concluzie,anumite niveluri ale duritatii apei si a pH-ului limiteaza drastic posibilitatea noastra de a alege intre speciile de plante.

Dioxidul de carbon in apa

Dioxidul de carbon atmosferic se regaseste in apa intr-un procent foarte mic sub forma de acid carbonic H2CO3, restul regasinduse sub forma de CO2, la fel ca in aer. In contact cu aerul apa absoarbe aproximativ 0,33% dioxid de carbon, insa in contact cu solul acest procentaj creste deoarece bacteriile si radacinile elimina CO2 ca urmare a activitatii lor.

Alta sursa de carbon natural in acvariu o constituie expiratia pestilor si emisia de CO2 a plantelor pe timpul noptii. In apa moale si slab acida aceste cantitati pot fi suficiente pentru anumite specii nepretentioase de plante.Nu este insa o regula generala, cantitatea de dioxid de carbon variind foarte mult din mai multe motive. Pentru a mentine nivelul calciului in solutieeste nevoie de o anumita cantitate de dioxid de carbon liber. Peste o duritate de 10 KH aceste valori cresc foarte mult, tabelul de mai jos dandu-ne o idee despre cantitatea de CO2 necesara pentru mentinerea bicarbonatilor sub forma de solutie. Aceste valori variaza si in functie de temperatura, de aceea acest tabel are ca referinta o temperatura de 25 C.

Duritate carbonica …………….. Dioxid de carbon liber in apa mg/l
1…………………………………………..0,01
2…………………………………………..0,11
3…………………………………………..0,41
4…………………………………………..0,96

5…………………………………………..1,88
6…………………………………………..3,24
7…………………………………………..5,18
8…………………………………………..7,25
9…………………………………………..10,96
10………………………………………….15,1
11………………………………………….19,1
12…………………………………………..25,6
13…………………………………………..33,4

14…………………………………………..41,6
15…………………………………………..51,2
16…………………………………………..61,8
17…………………………………………..73,9
18…………………………………………..88,1
19…………………………………………..104,3
20…………………………………………..120,5

Dioxidul de carbon din acvariu isi echilibreaza constant concentratia cu cel din aer, de aceea nivelul lui scade permanent, putand sa ajunga chiar la valoarea zero.Aerarea apei cu pietrii de difuzare a aerului poate accelera acest proces, ajungand ca dupa cateva zile dioxidul de carbon sa nu se mai gaseasca deloc in acvariu.In asemenea bazine plantele cresc greu, sau chiar deloc, alegerea dintre numeroasele specii fiind ingradita drastic la cateva specii nepretentioase, care pot asimila carbonul direct din bicarbonati. Plantele submerse isi asigura in primul rand din dioxidul de carbon liber in apa carbonul necesar, folosind in acest proces putina energie. Daca CO2-ul e epuizat , plantele extrag carbonul legat din bicarbonati, acest proces consumand o mare cantitate de energie.In procesul de asimilare a carbonului din bicarbonati in frunza , dioxidul de carbon este smuls din bicarbonat iar calciul este depus la suprafata frunzei. Asa se formeaza petele de calciu care apar pe frunze in apa dura si saraca in CO2, putandu-se ajunge chiar la frunze acoperite complet cu un strat de calciu.

Fertilizarea cu dioxid de carbon

Cantitate de dioxid de carbon se masoara greu cu exactitate in apa si pentru acvaristica inca nu sunt aparate de masura care sa fie simple, eficiente si la indemana oricarui buget. Metodele exacte sunt complicate si costisitoare, asa ca estimarile raman cea mai folosita metoda de determinare a cantitatii de CO2 din apa. Oricum , cantitatea exacta de dioxid de carbon din apa nu ne da niciun indiciu asupra deficitului sau excesului gazului in apa, aceste valori fiind strict legate de duritatea carbonica a apei.In apa moale se gasesc de obicei aproximativ 10 mg la litru, cea ce este suficient pentru multe specii de plante. In apa dura, aceiasi cantitate este absolut deficitara, de aceea la apa dura folosirea fertilizarii cu CO2 este mult mai indicata si mai necesara. O cantitate mica , de obicei aduce o inbunatatire semnificativa a cresterii plantelor. Optim ar fi sa se ajunga la echilibrul dintre bicarbonati si acidul carbonic, dar acest lucru este aproape imposibil pe termen lung in apele dure. Exista diverse tipuri de aparate care folosesc tehnici diferite de producere si difuzare a dioxidului de carbon in acvaristica.

Sisteme de fertilizare cu dioxid de carbon

CO2 Optimal (Tetra)

Acest sistem este o combinatie intre o butelie sub presiune, cu electrovalva si o teava de difuziune a gazului. Cu ajutorul unor furtune gazul ajunge in acvariu in teava de difuzie a gazului care este prevazut cu o membrana semipermeabila la dioxidul de carbon. Tevile de difuzie se umplu cu gaz la intervale regulate, putanduse folosii mai multe in functie de capacitatea acvariului.Sistemul este recomandat la acvarii mici-medii cu apa semidura-dura. Pentru acvarii mai mari exista CO2 System tot de la firma Tetra.

Automat de fertilizare cu acid carbonic ZEO (Reiss)

In recipiente speciale se produce CO2 prin scurgerea acidului clorhidric peste pietrii de marmura . Gazul ajunge cu ajutorul furtunelor in recipienti mici cu membrana semipermeabila la CO2.Sistem recomandat acvariilor mici cu ama moale-medie. Din cauza folosirii acidului sistemul nu este foarte popular.

Floramat(Sander)

Sistem compus din butelie, electrovalva si vas de reactie.Cu ajutorul unei pompe de apa apa este trecuta prin vasul de reactie unde se imbogateste cu CO2. Vasul de reactie se umple regulat. Sistem recomandat la acvariile medii cu apa cu duritate medie.

CO2-System(Dupla)

Sistem compus din butelie sub presiune, reductor de presiune, si reactor conectat la pompa de apa a acvariului. Apa se imbogateste in reactor cu CO2.Sistem destul de uzual,recomandat de producator si pentru acvarii mari si apa dura. Debit reglabil la dioxidul de carbon.

CO2 Vario(Dennerle)

Reactor pus in interiorul acvariului, alimentat de la o butelie sub presiune prevazuta cu reductor de presiune. Sistem recomandat pentru acvarii mari cu apa dura.

Avantajele folosirii dioxidului de carbon in acvariu

Multe acvarii sunt alimentate cu CO2 in ultimii ani pentru a stimula cresterea mai rapida si mai armonioasa a plantelor.Fertilizarea cu dioxid de carbon aduce cateva avantaje.

-nivelul pH-ului se mentine la un nivel neutru spre slab –acid, si nu apar variatii mari ale acestuia.
-tuturor plantelor li se faciliteaza absorbtia carbonului, deci cresterea
-formarea puilor si a radacinilor este accelerata cea ce duce la o mai buna adaptare a plantelor noi
-este posibila folosirea unei intensitati luminoase mai mari, cea ce permite cresterea unor plante mai pretentioase
– creste posililitatea pastrarii unui numar mult mai mare de specii de plante, deci apar posibilitati noi de decorare a acvariului

Plantele mele nu mai cresc, care este motivul? Aceasta intrebare necesita o cercetare amanuntita a conditiilor din acvariul in cauza.Anumite dereglari de crestere apar inevitabil, dar doar in timp, acumulandu-se aceste dereglari duc la stagnarea din crestere a tuturor plantelor din acvariu.De multe ori doar anumite specii manifesta aceste simptome, nevrand sa creasca in acvarii in care alte plante nu arata nicio dereglare de crestere.Asemenea comportamente nu se pot determina exact, in sensul ca simptomele sunt caracteristice mai multor factori de influenta negativa.

Greseli in aranjarea substratului

Simptomele care ne indica un substrat inadecvat pentru plante sunt radacinile negre si slabe, si plante care sresc degenerat. Se verifica urmatoarele:

-granulatia: granulatia prea mica sub 1mm sau granulatie diferita cu continut mare de nisip fin se compacteaza cu timpul.Ca proba, degetul trebuie sa intre relativ usor pana pe fundul acvariului prin substrat.

-adaosurile: compostul, pamantul de flori, turba si alte materii organice nu au ce cauta in acvariu.

-colmatarea: la granulatii prea mari , peste 5 mm hrana si dejectiile pestilor patrund prin substrat si se acumuleaza la fundul acvariului. Acestea produc hidrogen sulfurat, care e otravitor pentru pesti in cantitati foarte mici, si duce la dezechilibre in oxigenarea apei. Radacinile plantelor sunt primele care au de suferit, de aceea se recomanda un substrat cu granulatie de la 1-4 mm si sifonarea permanenta a stratului de mal care se formeaza in acvariu.

-temperatura substratului: substratul rece impiedica cresterea plantelor.De aceea trebuie urmarit ca diferenta de temperatura intre substrat si apa acvariului sa nu depaseasca 2 grade.

-vechimea: substratul prea vechi”oboseste”, pierde din calitatile sale nutritive, de aceea nu trebuie sa ramana mai mult de 3 ani in acvariu.

Greseli de temperatura

Daca distanta dintre frunze la speciile cu tulpina inalta este exagerat de mare, acest fapt se datoreaza probabil temperaturii prea mari din acvariu. De asemenea poate fi vorba si de un raport gresit intre intensitatea luminii si temperatura acvariului.Cu cat temperatura este mai mare, este nevoie de mai multa lumina in acvariu, altfel plantele cu tulpina se vor intinde prea mult, si frunzele vor fi rare. Temperatura prea mare este de asemenea de evitat la apele sarace in elemente nutritive, deoarece o temperatura prea mare face sa creasc viteza cu care sarurile din apa sunt asimilate, ducand rapid la lipsa totala a acestora din apa. De aceea trebuie completat regulat cu solutii nutritive.

Temperaturile prea scazute blocheaza cresterea plantelor tropicale pe care le creastem in acvariu. Trebuie evita de asemenea formarea de straturi reci si calde in acvariu, deoarece acest lucru duce la distrugerea plantelor. De aceea se recomanda o miscare usoara dar continua a apei atat pe verticala cat si pe orizontala. Plante cu cerinte foarte diferite de temperatura nu se cultiva impreuna in acelasi acvariu.

Greseli de iluminare

Indicii pentru o iluminare prea slaba sunt spatiile mari intre frunze la plantele cu tulpina, pierderea frunzelor in zona de jos a acvariului, frunze mai mici, tulpina subtire si cu crestere foarte rapida, si deobicei frunze de culoare verde-palid.Specii cu cerinte diferite de iluminare nu se vor cultiva impreuna in acelasi bazin, ci se vor alege plante cu cerinte asemanatoare.Lumina prea puternica este dezavantajanta daca cantitatea de nutrienti din apa este foarte mica, deci la o iluminare puternica va trebuii marita doza de nutrienti. Principalele greseli de iluminat sunt:

-culoarea luminii tuburilor alese pentru iluminatul acvariului
-patrunderea slaba a luminii in apa
-intensitate luminoasa prea mica
-durata de iluminare prea scurta
-tuburi de neon folosite timp indelungat

Alegerea gresita a plantelor

Deoarece cerintele plantelor in cea ce priveste apa, iluminatul sunt diferite, pot aparea in conditiile date ale unui acvariu plante care sa creasca foarte bine, altele care cresc incet sau stagneaza, si plante care mor, nu pot supravietuii in conditiile asigurate. Pe langa greselile care se fac in privinta substratului, a temperaturii si iluminarii trebuie tinut cont si de cerintele particulare ale plantelor in cea ce priveste calitatea apei din punct de vedere a duritatii si a pH-ului. Plantele care au nevoie de o apa moale si acida nu vor putea creste in apa dura si/sau alcalina. Deci la plante foarte selective in cea ce priveste conditia apei mai bine renuntam pentru ca nu se vor adapta niciodata la alte conditii. De aceea este bine sa alegem plantele in functie de apa care o avem noi, sa putem asocia un numar cat mai mare de plante cu cerinte asemanatoare, -lucru care de cele mai multe ori nu e chiar simplu.

Greseli de intretinere

Manipularea gresita a plantelor in timpul ingrijirii lor, la sadirea sau la mutarea lor duce de multe ori la pierderea frunzelor sau chiar la pierderea intregii plante.Urmarea acestei manipulari gresite poate fi o crestere incetinita, sau o dezvoltare sub standardele normale pentru specia respectiva. Aceste inconveniente se evita daca se tine cont de urmatoarele reguli de baza:
-la alegerea plantelor sa avem in vedere exemplare sanatoase si cu ritm bun de crestere pentru specia respectiva
-nu se vor alege plante mici, incomplet dezvoltate, dar nici prea mari, batrana
-radacinile trebuie taiate corect
-la sadire se va avita presiunea prea mare asupra plantei
-se va tine cont la plantare ca radacinile sa fie ingropate conform cerintelor speciei respective
-plantele cu tulpina care se sadesc in grupe nu se vor sadii in manuncgiuri, ci fir cu fir, avandu-se grija sa se lase un spatiu suficient intre ele

-intinerirea si tunderea plaqntelor se va face la intervale regulate
-zonele prea aglomerate se vor rarii periodic
-plantele odata plantate intr-un loc nu se vor rasadii la intervasl scurt de timp din nou

Tulburari de hranire a plantelor

Problemele de crestere a plantelor datorate hranirii gresite sunt greu de diagnosticat. Simptomele care apar nu sunt totdeauna specifice, in principal deoarece la producerea acestora isi dau concursul mai multi factori perturbatori in acelasi timp.Mai enumeram odata principalele cauze si efecte care apar frecvent. Lipsa fierului se manifesta prin ingalbenirea frunzelor , acestea devenind si usor casante.Lipsa de nutrienti se manifesta prin crestere inceata,frunze de dimensiuni anormal de mici, cu o culoare palida, nesanatoasa. Motivele sunt diferite. Chiar si o fertilizare in exces poate influenta negativ cresterea plantelor.Lipsa de acid carbonic in apa duce la formarea de plante mici, frunze mici si chiar la moartea unor specii mai sensibile.

Substante otravitoare

Definirea acestui termen nu este simpla in contextul analizat. Unele substante , inerte, neotravitoare actioneaza in anumite conditii ca otravuri puternice. Ca exemplu cuprul, zincul si borul fac parte din majoritatea fertilizantilor din comert pentru plante de apa, dar in concentratii mari aceste substante au un efect otravitor acupra plantelor.

Otravurile din substrat se formeaza ca urmare a activitatii bacteriilor anaerobe prezente aici, in lipsa unei circulatii satisfacatoare a oxigenului in substrat.Hidrogenul sulfurat care se formeaza este o otrava puternica care in concentratii mici este deja letala pentru plante si pesti. Ca metoda de recunoastere sunt zone negre in substrat, radacini negre la plante si un miros neplacut in acvariu.

Alta categorie de substante otravitoare sunt cele care le introducem deliberat in apa pentru combaterea anumitor boli la pesti, impotriva algelor, a melcilor sau a hidrelor de apa. In general sunt substante care odata ajunse in celula plantei distrug protoplasma acesteia.Distrugerea protoplasmei are loc ca urmare a combinarii proteinelor cu substanta folosita ca tratament, sau prin intreruperea de catre acestea a procesului de respiratie a plantei. Schimburile de apa sunt singurele care pot limita efectul acestor substante prin diluarea concentratiei lor.

Probleme cu algele

In sistematizarea plantelor algele ocupa treapta cea mai de jos. Cu ajutorul clorofilei acestea pot asimila si creste independent. In general traiesc submers, sunt unicelulare sau formeaza colonii de celule, iau forma de fire lungi, cu cau fara ramificatii sau chiar de frunza..Reproducerea are loc prin diviziune celulara, spori, conjugare sau insamantare.Algele care apar in acvariu fac parte din urmatoarele grupe.

Alge albastre

Cyanobacteria sunt denumite asa dupa colorantul lor specific, Phycocromul, care le confera o culoare neagra, albastru-verzui sau maro inchis.Multe alge albastre au un invelis celular care formeaza mucus, iar cele sub forma de fire se pot deplasa in acvariu. Exista aproximativ 2000 de specii care traiesc in apa si pe uscat.

Alge de substrat(maro)

Bacillariophyceas sunt plantute unicelulare de culoare maronie cu o carapace dura formata din doua parti semisferice care le protejeaza. Din acest motiv se simt usor aspru la pipait. Traiesc pe fundul apelor dulci moi. In mare aceste alge au un rol important in formarea planctonului.

Alge verzi

Chlorophyta sunt sau unicelulare sau formeaza fire simple si ramificate.Sunt cunoscute peste 13000 de specii, traiesc in masa apei, prinse de substrat sau pe uscat.

Alge rosii

Rhodophyta traiesc in special in apa marina, dar cateva specii traiesc in apa dulce. Formeaza organe cu care se pot prinde de diverse suporturi aflate la indemana. Algele rosii se pot deosebii de cele verzi prin punerea lor in acetona sau alcool.astfel pigmentul verde se dizolva lasand in urma doar pigmentul rosu.Algele verzi devin transparente.

Combaterea algelor

Algele nu sunt doar inestetice in acvariu, ele dauneaza direct plantelor prin extragerea nutrientilor si a dioxidului de carbon din apa.In general algele sunt in avantaj, cand conditiile devin neprielnice in acvariu, ele multumindu-se cu cantitati mult mai mici de nutrienti. Ca urmare are loc o explozie a dezvoltarii anumitor specii de alge. O dezvoltare excesiva a algelor in acvariu are ca si cauza o dezvoltare slaba a plantelor superioare.

Din cauza cerintelor diferite a grupelor de alge, nu intotdeauna dezvoltarea lor excesiva este o urmare a cresterii slabe a plantelor superioare. Multe tipuri de alge nu sunt recunoscute corect de acvaristi, ca urmare apar probleme legate de combaterea lor nespecifica. Descrierea care urmeaza ar trebuii sa fie de ajutor.

Algele albastre

Descriere: Oscillatoria si alte specii.Crestere uniforma cu aspect murdar,ca o piele albastra-verzui car acopera frunze, pietre, substratul.In apa apare un miros specific de apa statuta.

Aparitie:Algele albastre isi incep dezvoltarea in special pe substrat, si acopera totul in cale cu o pelicula albastru-verzuie, relativ groasa si cu aspect murdar.Plantele sunt efectiv sufocate.Cauzele acestei invazii sunt multiple. Multe specii folosesc ca resurse materia organica aflata in apa, de aceea ca si cauza se asociaza cu o inrautatire a conditiilor de viata din acvariu. Alte cauze frecventa sunt lumina solara,substratul in stare de descompunere(tot conditii proaste), prea multe resturi alimentare, schimburi prea rare de apa sau supradozarea fertilizantilor.

Combatere:Valori ale pH/ului sub 6 nu sunt tolerate de obicei. Pesti de genul M.Vellifera, Black Molly mananca uneori aceste alge dar nu cu prea mare placere din cauza gustului amar. La fel Pomaceele sunt bune pt combaterea lor dar de cele mai multe ori cresc mai repede decat reusesc melcii sa le consume.Exista produse chimice pentru combaterea lor, a caror eficienta creste daca se lasa acvariul complet in intuneric pentru 48 de ore inainte de tratament. Deasemenea intreruperea iluminatului timp de 4-6 zile ajuta uneori.Mai multe schimburi de apa consecutive pot sa strice conditiile favorabile de dezvoltare.

Algele de substrat

Descriere:Sunt numite uneori gresit alge maro.Cresc sub forma de patura maronie peste substrat, decor, plante,au aderenta destul de ridicata si se simt aspru la pipait.

Aparitie: Majoritatea au nevoie de un pH peste 7,5 si de lumina slaba. La o iluminare adecvata vor aparea rar si nu sunt invazive.,/p>

Combatere: Pestii mancatori de alge si melcii le consuma cu placere. Exista algicide specifice.O crestere a duratei si intensitatii luminii inpiedica dezvoltarea lor.

Algele verzi tip „vata”

Descriere: In general din genul Ulathrix, Pe substrat apar gramezi de alge subtiri, de consistenta vatei,verzi, fara fixare propriuzisa de substrat.

Aparitie:Apar de obicei aduse cu plantele noi.Conditii de proliferare asemanatoare cu cele de la algele verzi filamentoase.

Combatere: Strangere manuala sau sifonare regulata , oricum dupa o faza de dezvoltare puternica dispar de la sine.Intr-o oarecare masura ajuta pestii care mananca alge.Exista preparate chimice in comert, aceleasi ca pentru algele verzi filamentoase.

Algele verzi filamentoase

Descriere: de obicei alge verzi din genul Spirogyra. Formeaza gramezi de fire lungi, verde deschis, ramificate.

Aparitie: Dintre toate algele acestea au nevoie de conditiile cele mai asemanatoare cu plantele superioare. Aparitia lor indica in general conditii foarte bune in acvariu.La lumina puternica aceste alge se dezvolta si mai bine.se dezvolta destul de repede dar sunt mai putin daunatoare plantelor decat celelalte alge, singurul inconvenient este consumul nutrientilor din apa.Totusi plantele cu frunze fine pot fi sufocate de dezvoltarea lor masiva.

Combatere:Preparate chimice contra lor exista dar folosirea lor este critica pentru plante Se pot aduna cu ajutorul unui bat din lemn neslefuit sau se pot folosii cu succes pentru combaterea lor specii ca Ancistrus,Pterygoplychtis, Otocinclus.

Algele verzi unicelulare

Descriere:alge verzi din genul Volvox si altele.Apa se coloreaza in verde, mai tarziu verde opac.Sunt alge verzi, microscopice care formeaza colonii si se inmultesc rapid.

Aparitie:Se introduc de obicei cu hrana vie(daphnia) adusa din balti.Se dezvolta la intensitati mari ale luminii si mult azot sau nutrienti in apa.

Combatere:Schimbari masive de apa, acvariul se tine la intuneric3 zile.Se pot adauga algicide.Sunt sensibile la radiatia ultravioleta.

Algele tip “barboase”

Descriere:Alge rosii din genul Compsopogon. Ajung pana la 15 cm, slab ramificate, relativ groase, verde inchis pana la verde-negru. Se prind bine de frunze si se indeparteaza greu, de multe ori cu bucata din frunza pe care s-au prins.

Aparitie:apar de obicei cu plantele noi pe care le aducem.Colonizeaza partea tanara a plantei, in zonele cele mai luminoase, dar cresterea ei nu depinde neaparat de intensitatea mare a luminii.Apa dura cu deficit de dioxid de carbon si pH ridicat este ideala pentru dezvoltarea lor, dar apar frecvent si in apa moale.Cantitati mari de nitrati determina dezvoltarea. La o colonizare puternica a plantei poate impiedica patrunderea luminii la aceasta.

Combaterea: Din cauza aderentei mari la planta nu se poate rupe fara a strica suportul de care s-a atasat.Cel mai bine se indeparteaza partile de plante invadate de alge cu totul.In stadiu tanar, este consumata de pestii mancatori de alge.Exista preparate chimice pentru combaterea lor, insa tratamentul trebuie repetat.De interes este adaugarea de dioxid de carbon in apa, dupa 6-8 saptamani algele cresc tot mai slab pana dispar.In general aceste alge nu apar in bazine in care se face regulat fertilizare cu CO2.

Algele verzi tip „pensula”

Descriere: Sunt alge verzi din genul Pitophora. Se prind de frunze intr-un punct, din care cresc fire slab ramificate, verde deschis cu lungimea de 2-3 cm.

Aparitie: Populeaza de obicei pietrele, lemnul, dar si palntele cu frunze mari.Lumina puternica, dioxidul de carbon si apa bogata in nutrienti amplifica dezvoltarea algei.

Combatere:E daunatoare doar in invazii masive, dar in general pestii consumatori de alge o mananca bine.Se rupe relativ usor de pe substrat. Preparatele chimice impotriva algelor filamentoase o distrug.

Algele verzi tip „puncte”

Descriere: O alga mica care formeaza puncte verzi de maxim 3 mm in special pe geamul acvariului dar si pe frunzele mari.Adera foarte bine la substrat

Aparitie:In general apare la formarea unui bazin nou, din cauza apei nestabilizate inca, dar si in cazul inrautatirii conditiilor din acvariu.Nu sunt periculoase, dar inestetice si reticente la tratamente.

Combatere: Dispare de la sine cand conditiile revin la normal in apa.Pestii si melcii le consuma. Algicidele raman fara efect.

Algele negre tip „puncte”

Descriere:O alga rosie formata din fire foarte scurte, creste sub forma de colonii si formeaza pete negre , rotunde , inestetice.Acestea ajung la 5 mm diametru si invadeaza partea superioara a frunzei.Se formeaza initial la marginea frunzei, apoi invadeaza spre interior, formand pete negre care se intrepatrund.

Aparitie:Aparitia acestora nu depinde de compozitia apei si nici de iluminat.Se inmultesc rapid si invadeaza si frunzele din jur.In cazul unor invazii puternice frunzele mor.

Combatere:Este deosebit de dificila.Doar melcii in numar mare pot face fata, pestii mancatori de alge o evita, si nici produsele pentru combaterea chimica nu sunt eficiente.

Alge verzi tip „blana”

Descriere:Alge verzi din genul Oedogonium. Crestere deasa, fire subtiri, neramificate, de un verde deschis. Se fixeaza de obicei pe fata superioara a frunzelor sau pe tulpina plantelor.Lungimea firelor variaza de la 2 la 20 mm.

Aparitie:Plantele active, cu crestere rapida sunt preferate, majoritatea speciilor fiind invadate.Invazia masiva poate duce la pierderea frunzelor.Evident, apa incarcata cu substante organice, cu nitrati, este favorabila dezvoltarii acestei alge.In rest, celalalte calitati ale apei sau lumina sunt de prea mica importanta pt dezvoltarea algei.Invazia este deosebit de rapida, plantele din jur fiind rapid populate.

Combatere: Indepartarea mecanica dauneaza frunzelor.O curatenie exemplara, schimburi dese de apa in acvariu impiedica dezvoltarea ei. Formele scurte sunt mancate bine de pestii mancatori de alge si de melci, pe cand formele mai lungi sunt ignorate.Cel mai bine se indeparteaza frunzele invadate cat mai repede. Dupa o perioada de dezvoltare masiva apare o perioada de stagnare sau chiar regres.Exista preparate chimice eficiente in combaterea ei, dar tratamentul trebuie repetat de doua ori pentru a fi eficient.

Alge negre tip „pensula”

Descriere:Alge rosii din genul Andouinella.din punctul de aderare pornesc fire foarte subtiri de culoare verde-negru, putin ramificate. Formeaza buchete de forma unui varf de pensula de 5-20 mm, care sunt foarte aderente.Exista forme scurte si forme lungi.

Aparitie:Apar practic pe toate obiectele din acvariu inclusiv pe plante.Se inmultesc rapid, prin spori,populand rapid alte plante.Incepe de obicei sa se dezvolte la marginea frunzei, invadand spre interior.frunzele atacate mor repede. Apa incarcata cu acizi organici si pH mic formeaza un mediu propice de dezvoltare.In cazul unei ape dure, depunerile de calcar de pe frunze sunt un mediu propice pt ancorarea algei.

Combatere: Pestii mancatori de alge si melcii mananca doar forma scurta. Indepartarea mecanica duce la distrugerea frunzei.Formele mai lungi reactioneaza la introducerea de CO2 in apa.Dupa 2-3 luni se desprind de pe substrat si pot fi sifonate de pe fundul bazinului.La o fertilizare constanta cu CO2 nu trebuie sa ne asteptam la o aparitie a acestor alge.Forma scurta este reticenta la acest tratament.Tratamentul cu preparate chimice contra acestor alge trebuie repetat de mai multe ori pentru a fi eficient.

Profilaxie impotriva algelor

Anumitor grupe de alge li se poate stopa conditionat dezvoltarea cu masuri profilactice.Aceste masuri nu sunt o garantie ca algele nu-si vor face aparitia.

Metode de intampinare a dezvoltarii excesive a algelor sunt conditii cat mai bune in acvariu,pentru plante, numar redus de pesti,hranire moderata, filtrare buna, schimburi dese de apa si sifonarea periodica a substratului. Modificarea pH-ului poate fi destructiva pentru anumite grupe de alge, dar acestea lasa locul liber altor genuri care sunt mai adaptate noului pH.

Anumite specii de pesti sunt cunoscute ca mari consumatori de algePentru aceasa misiune sunt folositi pestii care consuma hrana vegetala, sub forma de alge dar lasa plantele din acvariu neatinse.Acesti pesti mananca de obicei doar formele de inaltime mica, rar si pe cele filamentoase de inaltime mai mare.Pestii vivipari mananca de exemplu algele albastre, si pe cele de substrat(maro), la fel si C.aymonierii, C.siamensis.Inpotriva algelor filamentoase sunt mai eficienti Ancistrus,Otocinclus, Hypostomus, cu toate ca C.siamensis este eficienta si in cazul acestora. Melcii sunt eficienti in cazul algelor albastre, dar si a algelor verzi tip „punct” si a algelor „blanoase”.

Produsele chimice care se folosesc de obicei (algicidele) sunt eficiente impotriva algelor de substrat(maro) si a algelor filamentoase.

Tetra-Algizid, actioneaza repede si eficient impotriva algelor de substrat.

Tetra Algetten actioneaza mai incet, eliberand substantele active in timp, pe perioade de mai multe saptamani. La inceput, concentratia substantei in apa creste treptat evitandu-se astfel socul pentru plante. Algele albastre se distrug, deasemenea si cele „barboase”.

Protalon 707 se adauga timp de o saptamana in acvariu, e eficient impotriva diverselor alge filamentoase, si mai putin eficient impotriva celor albastre.

La multe preparate cu actiune rapida exista pericolul ca in bazinele bine plantate sa le scada eficienta, nereusind sa omoare algele definitiv.Se recomanda adaugarea din nou in bazin a unei jumatati din doza recomandata. In general dupa un tratament cu algicide trebuie sa ne asteptam la pagube si in randul plantelor, mai mici sau mai mari in functie de produsul folosit.Daca se respecta instructiunile de dozare aceste neplaceri pot fi reduse. Dupa o combatere pe cale chimica a algelor se recomanda sa se faca un schimb masiv de apa pentru eliminarea cat mai completa a toxinelor.

by bazare

Controlul algelor in acvariile plantate: traducerea este dupa un articol de (Paul L. Sears, Ottawa, Canada, psears@emr.ca Kevin C. Conlin, Montreal, Canada, kcconlin@cae.ca)

Aceste informatii nu pot fi multiplicate in scopuri comerciale.

Rezumat

Experimentele cu acvarii plantate par sa arate despre cresterea algelor verzi, rosii si cyanobacteri ca aceasta crestere necontrolata pare sa fie oprita in acvariile plantate unde fosfatii sunt tinuti la limita la care cresc plantele. Se crede ca atunci cand lumina, CO2, N, K, si alte micronutrimente sunt prezente in exces relativ mic cu aportul de fosfati disponibili ptr cresterea plantelor, anumite plante sunt capabile sa concureze cu algele si cyanobacteriile pentru fosfatii din apa, infometand algele de acest nutriment esential. Sunt prezentate 2 studii de caz ca dovada a acestei ipoteze.

Introducere

Doar cateva lucruri sunt frustrante pentru un acvarist iar unul din aceste lucruri sunt algele. Dup ace s-a cheltuit o mica avere pe lumini, aditivi de substrat, fertilizatori lichizi, system de CO2 pentru a avea o buna crestere a plantelor, acvaristul este de multe ori rasplatit cu un covor de alge. Neplacute la vedere si incapatanate la eradicare, algele distrug estetica uni acvariu dar si limiteaza cresterea plantelor fiind in competitie cu acestea ptr nutrimenti si lumina.
In disperare de cauza , acvaristul experimenteaza cu diferite forme de control al algelor incluzand: algicide, inalbitori, antibiotice, inlaturare mecanica, introducerea unor specii de pesti si nevertebrate (mancatoare de alge). Mancarea este redusa, perioada de iluminarea este si ea redusa si diferite combinatii de fertilizanti sunt incercate, pana cand se ajunge la un armistitiu.

In cautarea unei solutii, acvaristul este pus in fata unei lipse aproape totale de surse de informare. Anumti parametrii ai apei ar trebui schimbati in asa fel incat sa nu se opreasca cresterea plantelor. Acest lucru este surprinzator avand in vedere numarul imens de variabile: lumina, intensitate, durata, spectru, CO2, micronutrimenti, macronutrimenti, urme de alte elemente, nr de pesti, densitatea algelor si a plantelor, chimia apei, dar nu in ultimul rand temperatura. Uneori informatiile par contradictorii, in cazul exemplului 1, cresterea excesiva a cyanobacteriei este atribuita unui nivel mare de nitrati si nitriti, dar aceasta infestare apare si la acvarii ciclate complet cu nivele mici de nitriti si nitrati.

S-a incercat cresterea plantelor acvatice folosind configuratii tipice de acvariu, si diferiti aditivi de substrat si fertilizanti lichizi. Deoarece rezultatele obtinute nu erau nici pe departe asemanatoare cu fotografiile acvariilor profesionale, S-a inceput adaugarea sistematica a nutrimentilor in acvariu si monitorizarea atenta a parametrilor. Desi eradicarea algelor nu a fost scopul principal al experimentului, s-a observat ca odata cu suplimentarea apei cu mici parti de micronutrimenti, macronutrimenti, potasiu, azot, dar NU SI FOSFOR, nu numai ca plantele au inceput sa creasca extreme de bine, dar algele au inceput sa moara intr-un ritm rapid.

Studiu de caz numarul 1

Conditii initiale: 500L cu filtru de substrat si filtru extern; 240W lumina de tub fluorescent, 12 ore pe zi; 15W lampa de UV; 8cm 2mm pietris cu ceva pastille de ferilizanti; fara adaos de CO2; fara fertilizanti; 40 de pesti de talie 12-14 cm; temperatura27C, pH 7.5, GH 100 parts per milion, NO3- 50 parts per milion, 25% shimba de apa saptamanal; plantat in mare cu Hygrophila polysperma si Vallisneria gigantea, dar si cateva Echinodorus sp., Cryptocoryne sp., si altele…

Acvariul a fost luat la mana a doua cu tot echipamentul si fusese functionabil cel putin 6 luni inainte de experiment. La o luna dupa punerea in functiune pe spatele acvariului din fibra de sticla se formeaza un strat gros de alge verzi. Cresterea plantelor a fost insesizabila chiar si ptr H. polysperma.S-a introdus Hygrophila difformis si aceasta si-a pierdut rapid frunzele din partea de jos.

Schimbare: 20 de pastile de Terrapur au fost introduse in substrat si s-a introdus fertilizant lichid de la Sera. S-a introdus in bazin Hydrocotyle leucocephala.
Efect: crestera H. polysperma, H. difformis, si V. gigantea s-a imbunatatit dar algele au continuat sa creasca. Diferiti Echinodorus si Cryptocorynes au aratat o crestere scazuta. H. leucocephala si-a inrautatit situatia. Alge brune au fost observate pe frunzele de anubias nana si pe marginile frunzelor de valisneria gigantea. Dupa cateva luni (cyanobacteria) alga verde albastrui a inceput sa acopere pietrisul si cateva plante.

Schimbare:S-a adaugat sulfat de Erythromycin approximately 3.2mg/L.
Efect: Cyanobacteria a disparut ptr cateva saptamani dar a aparut mai tarziu.
Schimbare: mai putina mancare oferita pestilor (viermi inghetati in special) si a fost conectat un sistem de CO2 DIY la acvariu.

Efect: Cyanobacteria a ramas. Nitrati erau in cantitati neglijabile. Cresterea plantelor s-a accelerat vizibil. PH varia intre 6.8 -7.5 in functie de presiunea din reactorul de CO2.

Schimbare: S-a oprit fertilizarea cu fertilizant lichid de la Sera deoarece s-a presupus ca ajuta la cresterea Cyanobacteriei. A fost inlocuit cu un produs de pe piata care contine Fe (initial 1/8 de pudra pe zi, apoi s-a crescut la 1/4 lingurita pe zi).

Efect: Nitrati ating 20 parts per milion. Algele verzi incep sa inlocuiasca algele verde-albastrui de pe substrat si frunze. Un test al Fe indica o concentratie mai mica de 0.25 parts per milion. Cresterea plantelor mult accelerata dar frunzele inferioare H. polysperma s-au indoit si au cazut. S-a crezut ca reprezinta un deficit de K.

Schimbare: K2SO4 a fost adaugat 1/4 lingurita/zi.

Effect: Nivelul nitratilor scade brusc, ducand la concluzia ca azotul este cel care limiteaza acum cresterea plantelor.

Schimbare: KNO3 se adauga pe lista fertilizantilor in portie mica in fiecare zi. Pentru a simplifica dozarea atat KNO3 cat si K2SO4 au fost diluate in apa. Amestecul a fost facut sa pastreze nitratii la 10 parts per milion cand se adauga destul lichid sa pastreze Fe la 0.1 parts per milion

Efect: cresterea H. polysperma, H. difformis, si V. gigantea a devenit exceptionala fiind necesara redecorarea saptamanala. Undeva pe parcurs a fost introdus lemna minor (lintitza) iar acum se inmulteste la suprafata. Cryptocorynele si Echinodorusii au inceput sa faca frunze la fiecare 2 zile si sa se inmulteasca rapid. Algele au disparut atat de mult incat era nevoie de o cercetare amanuntita a acvariului ptr a le zari. Ciudat , echinodorusii erau neobisnuiti de pali in colorit si cum Fe era suficient s-a suspectat o deficienta de Mg

Schimbare:Saruri Epsom au fost adaugate in solutia fertilizanta
Efect: In cateva zile, noile frunze de Echinodorus au aratat colorit normal.
Schimbare: Reactorul de CO2 DIY a fost inlocuit cu unul prfesional cu debit constant bine controlat.

Efect: Diferentele de pH mult mai mici 6.8 -7
Schimbare: Dupa cateva luni in care rata de crestere a plantelor a fost excelenta iar algele au disparut, au fost adaugate ca experiment in acvariu 4 pastile de”Vigoro Super Triple Phosphate 0-48-0″ (aproape sigur Ca(H2PO4)2) (aprox 0.1 parts per milion phosfat).

Efect: In ziua urmatoare buline de alge au fost observate pe sticla si pe frunzele de echinodorus urmate 2 zile mai tarziu de alge verzi albastrui care cresteau pe plante si décor. Lemna minor a necesitat sa fie injumatatit aproape zilnic. Nitratii erau aproape nemasurabili la cateva zile dupa introducerea fosfatiilor. Dar au revenit la 10 parts per milion 1 sapt mai tarziu. La 2 sapt dupa inceperea experimentului algele au inceput sa nu mai creasca si sa dispara iar Lemna minor a revenit la ritmul de crestere normal.

Stare actuala: Ritmul de crestere al plantelor ramane excelent. Urme de alge raman in principal puncte “buline” de alge verzi.

Reteta de fertilizant (picaturile Dupla ale saracului )
1 lingura (~9g) Chelated Trace Element Mix
(7% Fe, 1.3% B, 2% Mn, 0.06% Mo, 0.4% Zn, 0.1% Cu, EDTA, DTPA)

2 lingurita (~14g) K2SO4 (sulfat de potasiu)
1 lingurita (~6g) KNO3 (azotat de potasiu)
2.5 lingura (~33g) MgSO4.7H2O (sulfat de magneziu hidratat, numit si sare epsom; nu adaugati daca exista Mg in acvariu)
300mL apa distilata
0.5mL 9M HCl (optional) Concentratia specific este 9Molar si nu 9Normal sau 9% (din cate stiu eu conc maxima de HCl in apa este de 36% si aici pare ceva dubios cu acel 9Molar) care pare a fi maximul admis. NU SUNT SIGUR ASA CA MAI BINE NU ADAUGATI!!!

Majoritatea substantelor se pot gasi in farmacii sau in magazinele dedicate plantelor terestre.

Dizolvati elementele in 150 ml apa distilata apoi adaugati si restul de ingrediente.
Adaugati apa pana la 300 ml. adaugarea de acid clorhidric impiedica crestrea fungilor si poate fi omis daca solutia este pastrata la frigider. Adaugati atat amestec in acvariu cat sa pastrati nivelul de Fe la 0.1 parts per milion (cantitatea exacta trebuie atinsa prin experimente, dar 3mL la 100L este ok pentru un acvariu cu plante cu crestere rapida). Masurati nivelul nitratilor regulat, si ajustati nivelul de KNO3 in amestec ptr a mentine 3-5 parts per milion (acest pas este important). Cei ingrijorati de adaugarea nitratilor in acvariu pot doza cantitatea , adaugand dupa acest ingredient dozand pana la cantitatea necesara.

Nu se stie viata acestei solutii daca nu este folosita dar faceti sarje mici si pastrati numai pulberile pe cat posibil. Intodeauna amestecati cu apa inainte de a adauga in avariu!.

Studiu de caz 2

160 L , 12 cm inaltime cu pietris 3 mm gravel si 1.7 kg de Terralit pe fund 3 cm. filtru extern cu carbune, 80W de lumina alba flurescenta, CO2, pesti: 6 flame tetra. Duritatea apei 120 parts per milion CaCO3 , pH ~7.0, temperatura 25C, 25% schimb de apa odata la 2 saptamani.

Crestere a plantelor inceata, si au aparut alge brune ce pareau a fi o forma de cyanobacterie, crestere rapida in straturi, usor de indepartat de pe plante si substrat. Incercarile de a schimba des sau inlaturare mecanica nu au fost de folos. Toate schimburile de apa au dus la deranjearea primului cm de substrat.

Schimbare: Fertilizator potasiu/Fe a fost adaugat (0.9 parts per milion K, and 0.06 parts per milion FeIII) in apa care era schimbata. S-a marit populatia la 23 flame tetra si 6 otocinclus. Lumina alba a fost inlocuita cu tuburi de crestere a plantelor.

Efect: Nimic important nu s-a schimbat

Schimbare: aditia de K/Fe a fost oprita si s-au adugat pastile ptr plantein substrat , (10-14-8) parti mici la radacina plantelor. Un total de 35 de g de pastile au fost adaugate in cateva saptamani.

Efect: Imbunatatire in crestrea plantelor. Algele verzi unicelulare au impanzit acvariul reducand vizibilitatea pana la 25 cm. schimbari dese de apa au avut un efect neinsemnat.

Schimbare: s-a adaugat Fritz Super Clarifier ingrediente necunoscute

Efect: Algele unicelulare au ramas in filtru, deoarece o recurenta era de asteptat daca nu au fost afectati parametrii acvariului, alta schimbare a fost facuta imediat.

Schimbare: aditie de elemente reteta home made ( Fe, Mn, Cu, Zn, B, Mo, si EDTA) cu sulfat de potasiu la schimbarile de apa. Doza a fost calculata pentru a mentine Fe la 0.01 parts per milion. Carbunele a fost scos din filtru.

Efect: rata de crestere a plantelor s-a imbunatatit dar algele verde-albastrui (cyanobacteria) au aparut si s-au inmultit. Nitratii au fost in cantitati mici.

Schimbare: Aditie de azotat de potasiu inceputa cu 1-2 parts per milion NO3, initial odata la 5 zile, crescuta mai apoi la odata la 2 zile odata ce s-a ajuns la concluzia ca nu este toxic in aceste concentratii. Sulfatul de potasiu adaugat anterior, adaugat la apa de schimb , a fost dozat cu azotatul de potasiu la 1-2 parts per milion K. Reteta home made a fost inlocuita de reteta descrisa la experimentul 1. Sulfatul de magneziu a fost adugat la putin timp dupa 0.25 parts per milion Mg.

Efect: rata de crestere a plantelor si mai buna dau cyanobacteria a continuat sa creasca pe plante si pe substrat. Alge barboase verzi au aparut pe partea luminata a frunzelor. S-a constatat ca nitratul introdus anterior nu era detectabil la 2 zile dupa.

Schimbare: Au fost adaugate mai multe plante cele vechi au fost scoase si in proces au fost scoase si cateva pastile din substrat.

Efect: Crestere atat a algelor verzi cat si a cyanobacteriei.

Schimbare: Deranjarea substratului la schimbarea apei a fost oprita. Deorece era clar ca substratul inca are urme de tablete nedizolvate si fosfati s-a considerat ca deranjearea substratului trebuie incetata.

Efect: Algele de toate tipurile aun inceput sa moara rapid , frunzele noi nu mai au alge iar algele de pe cele vechi incep sa moara.

Schimbare: Reducerea duritatii la 8.4 dGH. pH-ul scade la 6.7 (acesta a si fost motivul pentru schimbare), si un salt temporar al Fe de la 0.2 parts per milion la 2 parts per milion.

Efect: Toate Cryptocoryne sp. Au pierdut cateva frunze. Algele au continuat sa dispara.

Situatie curenta: toate plantele din acvariu cresc bine incluzand si Cryptocorynes care pierdusera cateva frunze. Reamenajarea acvariului se impune saptamanal din cauza cresterii rapide a plantelor. Urme mici de cyanobacterie pe substrat si cateva alge verzi pe partea luminata a frunzelor de Vallisneria gigantea, Cryptocoryne Balansae si Bacopa Caroliniana. Deranjarea substartului la replantarea saptamanala nu a dus la alte invazii de alge. Schimbul de apa a fost redus la 25% odata la 2 saptamani.

Discutie: Cand lumina, CO2, N, K, si toti micronutrimentii sunt prezenti in exces raportat la cantitatea de fosfati disponibili ptr cresterea plantelor , anumite plante cu crestere rapida pot infometa si opri cresterea algelor si cyanobacterilor prin consumul fosfatilor din apa care sunt necesari ptr alge.

Nu se stie exact de ce plantele pot concura cu algele ptr fosfati dar se crede ca radacinile plantelor sunt un avantaj si poate si faptul ca plantele au nevoie mai putina de acesti fosfati decat algele ptr a supravietui. Deasemenea nu se stie exact nici care din plantele introduse in acvariul de test sunt responsabile ptr consumarea fosfatilor din apa, dar lintitza si Hygrophila spp. sunt suspectii principali. Este clar si s-a stabilit deja ca facotrul care limiteaza cresterea algelor sunt fosfatii deaorece a fost singurul nutriment care nu a fost adaugat in acvariul de 500 l sub nici o forma (cu exceptia mancarii ptr pesti), iar atunci cand a fost introdus in mod deliberat ca experiment s-a indus imediat o stare de contaminare cu alge dar e de retinut ca si lintitza a proliferat. Deoarece plantele au continuat sa creasca este clar ca ele au primele acces la fosfatii disponibili in apa. Acest test despre prioritatea plantelor fata de alge referitor la hranirea cu fofati se poate face usor in cateva acvarii cu parametrii cunoscuti si cu un kit de masurare a fosfatilor. Se suspecteaza faptul ca o deficienta de N favorizeaza cresterea cyanobacteriei deoarce aceste alge pot fixa azotul atmosferic dizolvat in apa acvariului. Alge brune au fost deasemenea observate in acvariul de 500 l inainte de adaosul de CO2. Deoarece altii au observat ca in acvariile cu adaos de CO2 exista relativ putine alge brune, se poate specula ca cel putin unele alge sunt capabile sa utilizeze bicorbanatii, si au un avantaj in bazinele unde majoritatea C se afla majoritar sub aceasta forma.

ATENTIE!!!

Daca P este limitat in acvariu, plantele vor fi in competitie si vor infometa toate tipurile de alge. Daca nu , si N sub forma de nitrati si amoniac este deficient, cyanobacteriile vor inflori. Daca azotul nu este deficitar dar nici P nu este limitat vor aparea algele verzi predominant cu urme de alge brune. Algele rosii sunt favorizate de carbonul in apa sub forma de bicarbonati.

Astfel factorii care influenteaza cresterea algelor au fost mult simplificati.
Este o traditie in acest hobby sa se foloseasca mancarea de peste (procesata de acestia inainte) ptr a fertiliza plantele din acvariu. Cand acest lucru este facut se pare ca mai intai K si N sunt factorii care limiteaza cresterea plantelor (este prea putin K si N in acest fel in raport cu cantitatea de P introdusa in acest fel in acvariu). De aceea trebuiesc introdusi fertilizanti pe baza de K si N in acvariu , ptr a creste plantele normal si a consuma excesul de P. Acest lucru contrazice o veche regula a acvaristicii care presupune o reducere a algelor prin oprirea fertilizarii. De fapt fertilizarea este necesara dar fara un adaos in bazin de P. mai exista 2 alte alternative ptr a scapa de alge:
-hranirea pestilor restrictiv dar acest lucru infometeaza si plantele care in cele din urma vor ceda
-Se mai poate folosi o rasina care inaltura fosfatii. Este posibil in acest mod sa ramana si plantele fara fosfatii necesari.

S-a ajuns la concluzia ca substartul din bazinul de 160l este mai bun ptr cresterea plantelor intrucat nu toate plantele isi iau nutrimentii din masa apei.

Pentru un deficit masiv de fosfati in substrat se pot ingropa adanc la radacinile plantelor care au nevoie pastile fertilizante in acest sens. In acest fel nu li se permite dizolvarea in apa deoarece sunt consumati in drumul lor spre suprafata de radacinile plantelor care au deficit.

Recomandari

Palntele nu pot creste fara fosfati, dar ptr a mentine un acvariu plantat fara alge , fosfatii liberi in coloana de apa trebuiesc minimizati. Se recomanda:
exces relativ de lumina CO2, K ,N micronutrienti pentru a favoriza cresterea plantelor care vor folosi fosfatii disponibili.
20-60 lumens/L (2-4W de tub fluorescent / galon=3.78 litri), 12h/zi
10-15 parti la milion CO2
3-5 parti la milion NO3

0.1ppm Fe
6.5-7.0 pH

Amestecul de nutrmenti prezentat anterior imita compozitia “Tropica Master Grow fertilizer” Se recomanda dozajul zilnic deoarece previne lipsa temporara de nutrimenti, respectiv fosfati liberi in apa ptr alge.

Ca formula generala ptr cresterea plantelor si prevenirea cresterii algelor:
Se ajusteaza lumina si CO2-ul

Se adauga substante cu Fe preferabil care contin si Mg in fiecrae zi ptr a tine nivelul de Fe la nivelul recomandat. Ptr substantele care contin si Mg se recomanda folosirea sarurilor Epsom in cantitatea de 1.5-5.0 parti la milion la fiecare 1 parte la milion de Fe.

La o saptamana dupa ce s-a ajuns la nivelul necesar de Fe se verifica nivelul Nitratilor. Daca nivelul este sub 2 parti la milion se trece la pasul urmator.
Daca nu se adauga K2SO4 sulfat de potasiu in fiecare zi ptr a scadea nivelul nitratilor aproape de 0 si e bine sa se mentina acolo.

Daca nivelul nitratilor nu scade, atunci altceva si nu K este factorul care limiteaza cresterea plantelor. Se impune o cercetare mai atenta in acest caz. Ca regula generala daca se adauga nutrimentul X si astfel scade nivelul nitratilor atunci bazinul este deficitar de X.

Se adauga KNO3 azotat de potasiu in bazin in fiecare zi ptr a mentine nivelul azotatilor la 3-4 parti la milion. S-au obtinut rezultate satisfacatoare chiar si cu valori de 10 parti la milion.

Odata de cantitatile de fertilizanti au fost stabilite este relativ usor sa se conceapa o solutie lichida in acest sens care sa fie adaugata in fiecare zi. Nu se recomanda folosirea directa a pulberilor in comparatie cu solutia apoasa deoarce pulberile au tendinta de a se separa.

Unele plante au tendinta de a nu inflori daca azotul este abundent dar este interesant ca odata la 6 luni sau la an sa se opresca ptr 1 sapt adaugarea de fertilizant ptr a induce inflorirea.

(a)Schimburile de apa odata la 2 sapt in proportie de 25% previne acumularea de nivele mari (toxice)ale elementelor ptr plante.

(b) plante care au tendinta de a se hrani din apa si a infometa algele de fosfati. Plutitoare (Lemna minor, Limnobium laevigatum) dar si (Hygrophila sp.) sunt optime ptr acest scop.

(c) Substratul imogatit cu fertilizanti si fosfati este cea mai buna solutie ptr o crestere armonioasa. Este imposibil totusi sa se mentina la 0 nivelul fosfatilor .

(d) Este imposibil sa tinem un acvariu complet fara alge dar o selectie buna de pesti si nevertebrate ne poate ajuta in acest sens cel mai cunoscut exemplu sunt ancistrusii si melcii.

(f) A nu se folosi solutii tampon pentru a controla nivelul pH-ului deoarece acest lucru poate duce la concentratii de 100 parti la milion de fosfati si la o explozie de alge in bazin

(g) Algicidele cum ar fi simazin-ul si Cu nu sunt recomantate deorece afecteaza atat plantele cat si pestii.

Alte observatii

Apa plata nu este recomandata deoarece este deficitara in multe elemente. Poate creea dezechilibre majore in chimia apei.

Anumite produse sunt bine sa fie evitate (Aquasafe, NovAqua) deoarece reduc dramatic nivelul de metale inclusiv Fe si astfel plantele sunt private de aceste elemente. Produse simple ptr declorinare sunt mult mai sigure. De exemplu amquel.
Filtrarea cu carbune activ poate reduce nr de elemente necesare din apa. Cu schimburi regulate de apa si o buna rata de crestere a plantelor aceast tip de filtrare ar trebui evitat.

(i)A nu se folosi fertilizatori pe care nu este specificat expres continutul de ingredienti deoarece nu se poate aproxima efectul , daca acesta din urma va aparea in vreun fel.

by Betta_Boy

Prezenta plantelor intr-un acvariu este vitala, daca dorim sa existe un echilibru ecologic intre zooplanctonul si fitoplanctonul ce reda viata si frumusetea unui acvariu. Este de preferat ca aceste plante sa nu fie cumparate din comert, deoarece vor exista indoieli in ceea ce priveste puritatea speciei si cateodata pot aparea deverse comfuzii.

Astfel exista societati specializate, atat in intreaga lume, cat si in Europa unde aceste plante de acvariu sunt cultivate in sere, dezvoltanduse cel mai adesea, in conditii de caldura si lumina artificiala.

In orice acvariu plantele au un rol foarte important. La prima vedere ne putem gandi ca plantele sunt asezate doar pentru decor, dar daca le observam indeaproape ne dam seama ca ele constituie un element foarte important pentru mentinerea unui echilibru biologic acvatic.

Prin procesul de fotosinteza plantele contribuie la oxigenarea apei astfel: in timpul zilei, vegetalele absorb dioxidul de carbon eliminat prin respiratia pestilor si produc oxigen, ba mai mult ele folosesc nitrati, determinand o diminuare a concentratiei lor in apa. Daca suntem foarte atenti putem observa ca in acvariu exista o anumita discrepanta intre concentratia de oxigen existenta in apa in timpul zilei si cea din timpul noptii. Odata cu cresterea procentului de oxigen pe timp de zi are loc si o usoara crestere a pH-ului, iar noaptea cresterea dioxidului de carbon determina acidifierea apei si astfel reducerea pH-ului.

Exista mai multe tipuri de plante ce constituie fitoplanctonul acvariilor noastre si anume:
*Planate cu tulpina, acestea pot creste si in afara apei, avand frunze fine, iar butasirea se realizeaza in genere fara probleme.
*Plante cu radacini sau cu bulbi au frunzele robuste si mari. Se inmultesc deobicei prin separarea tufei sau prin stoloni si sunt plante amfibii ce sunt adaptabile la imersie totala.
*Plante flotante au partea inferioara in permanenta sub apa, iar frunzele se dezvolta la suprafata, constituind adapost pentru alevini.
*Plante fara radacini in sol, acestea se dezvolta pe un suport din lemn sau roca avand o crstere relativ lenta.

*Muschi fixasti pe un suport, sunt foarte utili permitand unor specii de pesti depunerea icrelor.

Cateva categorii de pesti (Ancistrus, Gyrinochelius) folosesc unele vegetale (alge sau plante cu frunze fine) drept hrana, altii isi depun icrele pe furnzele plantelor late, altii folosesc plantele pentru marcarea teritorilor. Alevinii se hranesc cu microorganismele ce se dezvolta pe radacini sau pe furnze (infuzori).

Din nefericire exista si vegetale care dauneaza vietii acvatice, acestea fiind algele indezirabile. Ele prezinta dezavantajul ca se dezvolta pe sticla acvariului, ceea ce da un aspect neplacut si sufoca unele plante care nu au capacitatea de a absorbi sarurile din apa. Pentru unii pesti cum sunt cei din familia Poeciliidaelor algele constituie o hrana consistenta.

Cele mai cunoscute tipuri de alge indezirabile sunt:
*algele rosii
*algele verzi aparute pe o intindere mica constituie un semn bun pentru echilibrul ecologic al acvariului; cele care se extind foarte repede sunt algele verzi filamentoase.
*algele albastre se dezvolta sub forma unui covor fin de culoare verde-albastruie la lumina excesiva.

*algele brune sunt microscopice si dezvolta fie pe decor, fie pe sticla acvariului.

Pentru a elimina prezenta acestor alge din acvariu se folosesc mai multe metode:
1. Toate elementele infestate cu alge pot fi tratate cu apa de Javel diluata la 1/10.
2. Se recurge la o luminozitate mai redusa in cazul algelor verzi sau albastre.
3. Schimbarea partiala a apei utilizand o apa de o duritate mai redusa poate determina eliminarea intr-o oarecare masura a algelor.
4. Existenta in comert a unor produse de ucidere a algelor . ( Eu personal nu le recomand deoarece pot avea efecte negative si asupra altor vietati din acvariu ).

Toate plantele ce contribuie la popularea unui acvariu trebuiesc si ele ingrijite in functie de necesitati. Pentru cei mai multi acvaristi, cresterea si dezvoltarea plantelor reprezinta o arta in adevaratul sens al cuvantului. Lumina este de preferat sa fie asigurata de tuburi fluorescente 10-12 ore pe zi.

La fel cum ne dam silinta ca plantele noastre de apartament sa fie sanatoase si sa se dezvolte armonios, la fel trebuie ingrijite si plantele acvatice. Exista diferite metode prin care putem sa le asiguram minimul de existenta astfel:
*Procurarea din comert a unor ingrasaminte lichide ce sunt distribuite cu o anumita regularitate si intr-o doza bine stabilita, pentru a nu dauna celorlalte vietuitoare acvatice.
*Odata pe saptamana se realizeaza un schimb de apa intr-o proportie de 20% din volumul recipientului, astfel plantele primind o cantitate suficienta de saruri pentru a se putea dezvolta normal.
*Un rol foarte important pentru cresterea plantelor este concentratia de dioxid de carbon (CO2) din apa. Deobicei, in acvarile mai mari, CO2-ul se administreaza pe cale artificiala pentru a suplimenta nevoile plantelor.

Apa din acvariul cu plante trebuie sa fie bogata in saruri si minerale precum: fosforul, potasiul, azotul, magneziul si fierul.

by Betta_Boy

In randurile urmatoare am enumerat cateva din majoritatea plantelor cunoscute in acvaristica. Spor la citit si daca va este ceva neclar nu ezitati sa intrebati. Articolul e scris din putina mea cultura generala (din acvaristica) si daca nu azi, in urmatoarele zile voi pune si poze la fiecare. Eventual cand voi avea timp, voi mai completa articolul (mai sunt destule plante despre care nu s-a scris pe forum/site), lucru pe care de alfel puteti sa-l faceti si voi.

Riccia fluitans
Este o planta plutitoare frecvent intalnita in iazuri cu multa substanta organica. Se prezinta ca niste tufe, compuse din benzi alungite de culoare verde. Fiecare ramura se lungeste, apoi se divide la capete in alte ramuri .
Aceasta planta este utila, dezvoltandu-se la temperatura camerei constituind un adapost propice pentru puiet.

Elodea densa
Numita si pesta apei (datorita proliferarii lor), este o planta cautata de acvaristi, deoarece produce mult oxigen si asigura un echilibru ecologic propice acvariului. Prefera apele temperate dure si bazice cu temperaturi de 25°C, inmultirea realizandu-se numai prin butasire.

Elodea canadensis
O planta intalnita in apele dulci de la campie, originara din America, se inmulteste vegetativ (prin bucati de ramuri care se rup usor din dreptul nodurilor). Elodea nu se planteaza in substratul de nisp, ci pluteste liber in apa acvariului.

Vallisneria asiatica
Dupa cum indica si numele provine din Asia si este folosita in special ca ornament in acvariu. Si-a castigat o reputatie destul de buna in acvaristca datoita frunzelor in forma de panglica ce se pot dezvolta pana la 40cm. Se reproduc prin stoloni si prefera apa dura si usor acida, cu o luminozitate ridicata.

Vallisneria gigantea
Este o planta in acvariile cu o capacitate mare, deoarece frunzele sala ating 1m lungime si 3-4 cm latime. Nu este foarte pretentiasa la lumina, prefera mai mult cea naturala. Acesta este motivul pentru care se dezvolta foarte bine in iazuri si lacuri special amenajate. Daca este crescuta in acvarii este recomandata introducerea CO2-ului pentru a se putea dezvolta normal.

Valisneria spiralis
Aceasta planta este foarte pretuita de acvaristi, prezenta in ape curgatoare si statatoare. Are tulpina scurta prevazuta cu un manunchi de frunze in forma alungita cu varful rotunjit. Planta este recomandata pentru acvariile de reproducere deoarece ofera o ascunzatoare foarte buna puietului, oxigeneaza apa si infuzorii se formeaza foarte repede pe frunzele sale.

Cabomba aquatica
Planta originara din Brazilia si Mexic. Are o tulpina lunga si mult ramificata pe care se insira frunze opus dispuse doua cate doua. Frunzele sunt subtiri rasfirate in evantai. Necesita o ingrijire atenta pentru a putea creste intr-un mod corespunzator. Se indica a fi tinuta in apa cu duritate mica, la o temepratura de 20°C si nu in bataia directa a soarelui.In acvarile in care apa nu este schimbata des, particulele de murdarie si alge se aglomereaza repede pe filamentele frunzelor si inabuse plante. Folosita ca planta decorativa, Cabomba oxigeneaza bine apa acvariilor.

Cabomba carolin
Mai rezistenta decat Cabomba aquatica este apreciata de acvaristi pentru frunzele sale fine, de aceea unii pesti (din familia Caracidelor in general) isi depun icrele pe ele, dar alti (erbivori) le mananca. Prefera o apa cu duritate medie si pH neutru, dar sursa de lumina puternica este cea care le determina dezvoltarea pana la 30-40 cm.

Cryptocoryne undulata
Este o planta submersa originara din apele dulci aflate in Ceylon. Are o tulpina subterana ramificata de la care porneste un manunchi de frunze drepte lanceolate de 15-20 cm lungime. Ea se dezvolta bine la temepraturi cuprinse intre 25-30 °C in ape sarace in saruri de calciu si usor acide. La fel ca si Vallisneria spiralis este recomandata pentru acvariile de reproducere, oferind un bun suport de depunere.

Acorus gramineus
Aceasta planta se poate dezvolta in limite normale la temperatura mai ridicate de 20°C, nu este sensibila la variatii ale pH-ului si duritatii apei. Frunzele au o culoare verde inchis, fiind dispuse sub forma de evantai, liniare, inguste de 10cm lungime. Planta se reproduce prin sectionarea rizomului intre frunze. Poate fi folosita si pentru bazinele mari de gradina dezvoltandu-se uneori totalmente sub apa.

Azolla caroliniana
O planta de pa dulce cu un colorit verziu-rosiatic are o tulpina de 1-4 cm dispusa orizontal si prevazuta pe toata lungimea ei cu doua randuri de frunze mici romboidale asezate in forma de solzi marunti. Se dezvolta foarte bine la temperatura camerei. Necesita o iluminare medie si o cantitate mare de CO2.

Hygrophila
Este foarte cunoscuta si apreciata de acvaristi datorita varietatii specilor ei. Este o planta usor de intretinut ce provine din sud-estul Asiei, dezvoltandu-se armonios sub influenta unei iluminari puternice si a unei ape a carei pH si duritate poate sa varieze la cele doua extreme. Reproducerea se face prin butasire in momentul in care frunzele ating suprafata
bazinului.Daca se respecta toate conditile de crestere, Hygrophila poate creste pana la 30cm.

Vesicularia dubyana (muschiul de Java)
O planta tropicala foarte cunoscuta in lumea acvaristicii, utilizata indeosebi ca suport pentru depunerea oualelor de catre pesti sau ca adapost pentru alevini. Se fixeaza pe decorul natural (roci, lemn, alte plante) sau pe cel artificial, dezvoltanduse foarte repde si acoperind o larga arie in ape dulci, acide si cu lumina puternica.

by Danny

Intr-un articol recent din Aquatic Gardener a fost publicat faptul ca multi pasionati de acvaristica din Singapore se mandresc ca detin foarte multe feluri de muschi acvatici disponibile pentru acvarii. Totusi recunoasterea cu exactitate a acestora este foarte dificila. Intr-adevar, in Singapore se practica foarte mult comertul cu acesti muschi ce se vand sub un nume comun, dovedindu-se, dupa o examinare la microscop, ca este vorba de fapt de mai multe specii de muschi.
Muschii de acvariu, ca de altfel plantele de acvariu in general, isi schimba forma, modul de extindere si felul frunzelor atunci cand sunt crescuti in apa. Entuziastii plantelor de acvariu stiu din experienta proprie ca aceeasi planta are forme diferite in apa si la suprafata apei (exemplu Myriophyllum sp) depinzand de parametrii apei si iluminare. In concluzie, pentru o identificare exacta trebuie sa ne indreptam atentia spre caracteristici mai putin schimbatoare, cum ar fi morfologia celulelor frunzei si structurile reproductive, cum este in cazul muschilor.

Desi sunt foarte raspandite ca plante ornamentale pentru acvarii, multe din speciile de muschi intalnite azi in acvarii nu sunt acvatice in habitatul lor natural.
Fara indoiala Java Moss este cel mai raspandit muschi ornamental de acvariu din lume. Adevarata sa identitate este de fapt Taxiphyllum Barbieri, desi in lume circula in mod eronat numele de Vesicularia Dubyana, nume ce apartine altui muschi, asa numitul Muschi de Singapore. Java Moss poate fi usor recunoscut prin prezenta multor crengute alungite pe care sunt plasate alte crengute laterale la distante egale, mai lungi sau mai scurte. Frunzele micute si aplatizate sunt dispuse de o parte si de alta a crengutei. Sub microscop se observa ca frunzele sunt alungite cu varful scurt si lat. Celulele din frunze sunt lungi si ascutite cu un perete celular subtire sau foarte putin gros. Marginile frunzelor sunt crestate, iar la baza lamelei frunzei se pot observa doua ‘venisoare’. In mod interesant, acest muschi nu a fost vazut niciodata producand capsule de oxigen, acestea aparand la alte specii de muschi ce cresc in combinatie cu Java Moss.

Recent in mare voga pare sa fie Christmas Moss (Vesicularia Montagnei). Acesta si-a dobandit numele din cauza crengutelor pozitionate unele peste altele precum un brad. Multi acvaristi il folosesc pentru a creea un perete de muschi si a decora acvariile. Scufundat, acest muschi dobandeste crengute triunghiulare, mai mult sau mai putin regulate. Frunzele sunt aproape rotunde cu un varf scurt, iar celulele frunzei sunt scurte si cu peretii celulari subtiri. In habitatul natural Cristmas Moss se dezvolta in locurile umbroase si umede de-a lungul apelor curgatoare si pe pamantul umed din paduri. Este raspandita in special in zonele tropicale ale Asiei.

O alta specie de muschi foarte populara este Erect Moss (Vesicularia Reticulata). Aceasta planta prefera lumina puternica atunci cand este crescuta in apa, orientandu-se mereu catre suprafata. Frunzele sunt ovale cu un varf lung si ascutit. Celulele sunt alungite, mai lungi decat cele ale Christmas Moss. Asemeni Christmass Moss, acest muschi este raspandit pe zonele de suprafata umede ale Asiei.

Printre muschii de acvariu comuni se numara si Muschiul de Singapore (Vesicularia Dubyana), fiind cel mai diversificat din punct de vedere al formei. Este raspandit in multe zone ale Asiei, formand uneori un covor urias in locurile umede si umbrite. In acvariu se aseamana cu Christmas Moss, diferenta fiind aceea ca micile crengute sunt mai scurte si nu asa de triunghiulare. Aceasta asemanare a determinat acvaristii sa creada ca exista doua specii de Christmas Moss, una cu crengute lungi si una cu crengute scurte. Din pricina capacitatii sale de a lua forme variate in acvarii, identitatea Muschiul de Singapore se afla cel mai sigur cu ajutorul microscopului. Celulele acestuia sunt alungite si cu pereti relative subtiri.

Un muschi nou introdus pe piata este Muschiul Taiwanez (Taxiphyllum Alternans). Dupa cum sugereaza si numele este importat din Taiwan, dar nu putem fi siguri ca muschiul este originar de pe insula cu pricina. Forma crengutelor este triunghiulara dar este este vorba aici de un triunghi echilateral. Varfurile crengutelor se intorc inspre exterior atunci cand este crescuta in apa. Spre deosebire de Christmas Moss care pare aspra la atingere, Muschiul Taiwanez este fin si arata foarte delicat cand este crescut intr-un strat mai mare. Frunzele acestui muschi sunt alungite si ovale dar au un varf mai lung si mai ascutit fata de Java Moss si de alte specii asemanatoare. La Muschiul Taiwanez numai varful este crestat si neregulat, spre deosebire de Java Moss care este crestat pe toata lungimea frunzei.

Alt muschi nou aparut si foarte cautat este de origine din China si se numeste Weeping Moss (Vesicularia Ferriei). Crengile mature ale acestui muschi se apleaca precum crengile unei salcii. In mare forma frunzelor si a celulelor frunzei se apropie foarte mult de cele ale Christmas Moss, dar lipseste varful abrupt si ascutit. Aceasta planta inca mai are nevoie de timp pentru a castiga popularitate in randurile acvaristilor din Singapore.

Adaptat dupa http://www.killies.com/Truthaboutmosses.htm
pentru poze cu muschii si poze la microscop vizitati adresa de mai sus

by Johnny

Pentru a creste plantele noastre au nevoie de 3 lucruri : lumina , nutrienti si co2.Cum primele doua se rezolva destul de usor , o sa prezint modul cel mai simplu si ieftin de a o rezolva si pe cea de-a treia, co2-ul.Co2-ul este hrana principala a plantelor fara de care nu se poate face fotosinteza.In natura acesta este produs de organismele vii in cantitati indestulatoare ,dar intr-un acvariu povestea se schimba.Daca nu avem acvariul suprapopulat ,co2-ul produs de pesti nu este de ajuns pentru a ajuta plantele sa creasca mari si frumoase cum ne dorim , asa ca trebuie introdus pe cale artificiala.Exista doua metode pentru a face acest lucru cea DIY(Do it yourself) sau cea profesionala cu butelie de co2 care este mult mai costisitoare. Din acest motiv o sa incerc s-o prezint pe prima.

Hardware necesar:
– o sticla de 2 l de cola /fanta sau apa minerala , care sa reziste la presiune.Exclus cele de apa plata.

– aproximativ 2 m de furtun subtire ca cel de la pompele de aer
-un robinet din plastic(se gasesc cam la orice pet-shop) cu care sa reglam debitul de co2 si de preferabil o valva antiretur care nu permite apei din acvariu sa ajunga in sticla cu co2.

Astea sunt lucrurile de baza cu care putem incepe constructia “utilajului”:

Luam capacul sticlei dam o gaura in el , destul de mare pentru a putea intra un capat al robinetul cat mai fix.Il lipim cu super-glue sau picatura pentru a ramane fix si a nu permite aerului sa iasa.E bine sa-l izolam si cu silicon atat pe exteriorul cat si pe interiorul capacului. Dupa ce am executat aceasta operatiune trebuie sa construim numaratorul de bule. Numaratorul de bule este un recipient transparent , in care punem apa ,apa prin care trece co2-ul pentru a putea “masura” cantitatea pe care o introducem in acvariu. Acesta poate fi facut din multe lucruri ,incepand de la sticle de jumatate de litru pana la seringi.Al meu este facut dintr-o seringa, la gaura pe unde iese lichidul am conectat furtunul care vine de la sticla de co2 (taiem 1 m de exemplu din furtunul de 2 m) si l-am izolat cu silicon.In partea de sus a seringii am dat o gaura une am lipit tot cu silicon un alt furtun care trebuie sa mearga in acvariu.Mai stiu o alta metoda tot cu seringa care poate asigura o etansesitate mai buna.Scoatem partea mobila a seringii , bagam un dop de cauciuc cat mai fix posibil in ea.In dopul de cauciuc dam o gaura si introducem o tzeava(de ex un betisor de acadea) prin care sa treaca co2-ul si pe care s-o putem introduce cat mai fix in furtunul care duce spre acvariu.

Principiul de functionare e simplu. Umplem seringa/recipientul pana la jumatate cu apa(apa sa nu ajunga si la gaura de sus) , iar gazul care vine din sticla de co2 sub forma de bule ,trece prin apa si poate fi numarat sub forma de bule.Cantitatea de co2 care se baga in acvariu este de 1-2 bule pe secunda.Reglajul se face de la robinetul lipit de capac. Pentru a se dizolva in apa co2-ul are nevoie de un dispozitiv numit reactor. Exista multe tipuri de reactoare atat de cumparat cat si DIY. Unul eficient DIY este un filtru intern umplut cu bureti cu porii mici. In interiorul acestuia se introduce furtunul cu co2 pentru a putea fi amestecat cu apa si a avea contact cat mai mult timp cu aceasta. Daca nu vreti sa va complicati puteti folosi o simpla piatra de aer dar rezultatele nu vor fi la fel de bune. Dupa ce am construit tot ansamblul ,am pus furtunele ,le-am izolat cu silicon pe unde e nevoie nu ramane decat sa preparam reteta.

Cea mai simpla este cea doar cu drojdie si zahar. Cumparam un plic de drjodie uscata (merge si cea proaspata dar sa nu fie expirata), il amestecam intr-o cana cu apa calduta si il punem in sticla de 2 l. Adaugam in sticla o cana de zahar si apa pana cand aceasta ajunge la 3 sferturi din inaltimea sticlei. Punem capacul ,il strangem bine si asteptam producerea co2-ului .Reactia incepe cam la 2 ore dupa adaugarea ingredientelor si dureaza aproximativ o saptamana.Putem sa punem ingredientele seara iar dimineata gasim sticla tun , plina de co2.Reglam numarul de bule de la robinet. Atentie: introducerea co2-ului in cantitati prea mari poate duce la scaderea ph-ului si imbolnavirea pestilor.Ceea ce facem nu este o joaca asa cat trebuie avut grija.

O reteta imbunatatita este cea cu gelatina:
Pe langa zahar si drojdie in reteta noastra mai adugam gelatina. Spre deosebire de reteta anterioara ,durata acesteia este de aproximativ 3 saptamani. Zaharul de care drjodia are nevoie pentru a produce co2 este incorporat in gelatina si este consumat treptat.Asta inseamna ca sticla nu va mai fi la fel de “tun” ca in cazul primei retete dar va fi mai usor de controlat dozarea co2-ului din robinet. Un pont pentru prelungirea duratei de producere a co2-ului ar fi folosirea apei plate cumparate care nu contine clor si alte substante nocive pt cultura de drojdie.
Pentru a prepara reteta avem nevoie in primul rand de 20 de grame de gelatina alimentara(de ex 2 plicuri de gelatina Dr Oetker fiecare de 10 grame)
Aceastea se pun la hidratat intr-o cana cu 50% apa rece timp de 5 minute pentru a nu face cocoloase. Intr-o oala se pun 2,5 cani de apa calda in care se dizolva 1,5 cani de zahar.Se aduga gelatina ,se pune oala pe foc si se amesteca des pana cand apa incepe sa clocoteasca.La primul clocot oala se ia de pe foc si se pune la racit pana poate fi turnata in sticla.Dupa ce e destul de rece , o bagam in frigider pentru a se intari. Cand s-a inchegat adaugam 2,5 cani de apa calduta si jumatate de lingurita de drojdie. Reactia incepe mai incet ,decurge mai “pasnic” decat prima dar are o durata de viata mai lunga.Sper ca v-a fost de folos ,daca aveti nelamuriri sau alte ponturi sunteti liberi sa le exprimati.

by *Vizitator*

Familie: Scrophulariaceae
Denumire stiintifica: Bacopa monnieri (Linne, 1756); Wettstein (1891)

Sinonime: Lysimachia monnieri (L.1756), Bacopa baccata, B. gracilis, B. minor, Bramia indica, B. monnieri, Herpestis africana, H. brownie, H. calytriplex, H. crenata, H. monniera, H. moranensis, H. pedunculosa, H. spathulata, Monniera Africana, M. calycina, Septis repens

Etimologie: Bacopa este numele dat de catre indigenii din Guyana; monnieri este numele dat in onoarea botanistului francez G. L. Le Monnier
Origine: zonele tropicale si subtropicale ale Asiei, Africii, Australiei si Americii
Inaltime: 25- 40 cm
Lungimea frunzelor: 1-2,5 cm
Latimea frunzelor: 0,3-1 cm

pH: 6,0-7,0

Duritate: 4-20 dH
Temperatura: minima 15 grade; medie (pentru o dezvoltare normala) 20 grade; maxima 30 grade
Lumina: de la medie la intensa (1 watt pentru 3l apa, 1 watt pentru 2l apa; tuburi fluorescente horticole
Crestere: 10 cm / luna
Inmultire: butasire a virfurilor (lungime de 15 cm)

Intretinere: usoara. Bacopa monnieri nu are nevoie de lumina multa, o iluminare de intensitate medie fiind suficienta. Cerintele sale sunt asemanatoare cu cele ale Cryptocorynei, cu care se poate asocia. Totusi, cresterea sa e mai accentuata in conditii de iluminare intensa. De asemenea, un aport de fier chelat si CO2 ii sunt benefice.

Reproducere: Singura posibilitate de reproducere a acestei plante in acvariu sau in terariu ramine multiplicarea vegetatativa, ca si in cazul marii majoritati plantelor acvatice. Butasirea permite o reproducere usoara si rapida a speciei. Atunci cind este crescuta in mediu emers, este suficient sa sectionam partea superioara a tijei apoi sa o replantam imediat in substrat. Noi radacini vor apare foarte repede pe tija ingropata, fara a fi necesara utilizarea hormonilor de butasire. Partea inferioara a tijei taiate va da un mugur nou, iar planta va continua sa creasca. Toleranta sa la variatiile de temperatura este impresionanta: creste la fel de bine in ape cu o temperature de 15 grade ca si in cele cu o temperature de 30 grade!

Face parte din familia Apiaceae si este raspandita in America de Nord si Centrala, precum si in vestul Indiei. Este tot o planta de mlastina. Are atat forme emerse cat si submerse. Are o tulpina taratoare pe care cresc, pe tije subtiri si nu prea lungi, frunze rotunde. Pozitia frunzelor este perpendiculara pe tulpina. Frunzele sunt de un verde deschis. Diametrul frunzelor poate atinge pana la 4 cm (in acvarii maximum 2,5 cm), iar inaltimea tijelor cu frunze poate atinge 8-15 cm. Daca coloana de apa are o inaltime mica, atunci frunzele ajung la suprafata, ramanand plutitoare sau cresc afara. Au nevoie de foarte multa lumina si de o temperatura de 15-25° C, fara pretentii deosebite fata de calitatea apei.

Fac parte din familia Cyperaceae si a fost botezata de Linne in 1753 ca Scirpus iar in anul 1817 a fost transferata de Roemer si Schultes la genul Eleocharis. Planta este raspandita in Europa, Asia, Australia si America de Nord, in ape statatoare, unde traieste pe langa mal. Are o radacina puternica din care pornesc frunzele sub forma de ac, lungi de circa 25 cm, tari si cu o culoare verde deschis. In forma submersa nu infloreste. Inmultirea se face prin stoloni sau prin fragmentarea radacinii. Are nevoie de o iluminare puternica si daca se poate, nu lumina rece de tub fluorescent ci bec. Exemplarele indigene rezista foarte bine la temperatura camerei, iar in ceea ce priveste calitatea apei, aceasta nu are importanta.