Am renuntat la calculatorul pentru acvariu si la scripturile care recomandau o anumita cantitate de lumina si putere a incalzitorului in functie de volumul calculat pentru ca nu erau exacte si puteau determina alegeri gresite.

Daca este nevoie de sfaturi, forumul e cea mai buna alegere.

by g_sorin

Consideratii generale

Ozonul (O3) este o forma alotropica de oxigen, ceea ce inseamna ca este aceeasi substanta sub forme moleculare diferite, cu diverse proprietati.
Ozonul se gaseste in cantitati reduse in atmosfera si in apropierea echipamentelor electrice – tuburi TV, xeroxuri si uneori aparate de aer conditionat. Oriunde apare o scinteie in prezenta oxigenului, se formeaza ozon.

Ozonul se gaseste in atmosfera si este format dintr-o molecula de oxigen care se uneste cu un singur atom de oxigen, provenind in general din descarcarile electrice. Stratul de ozon din atmosfera este adesea mentionat in buletinele de stiri si este corelat cu efectul distrugator al industrializarii mondiale care produce nenumarate daune asupra barierei protectoare impotriva razelor ultraviolete provenite de la Soare. Ozonul este crucial pentru viata pe Pamint.

Ozonul are proprietati oxidante puternice. Este un gaz instabil, in functie de temperature si presiunea aerului.. Se descompune rapid in oxigen la temperature mai mari de 35 grade C.

Are un miros specific si poate fi simtit de majoritatea oamenilor la o concentratie extreme de joasa (0,02 ppm/volum). E relativ solubil in apa, solubilitatea depinzind de temperature apei, si de tipurile procedeelor de lichefiere.
Molecula de ozon este un agent oxidant puternic capabila sa formeze reactii chimice puternice care sa contribuie la reactii de oxidare suplimentare.
Dezvoltarea ozonizarii ca practica curenta in tratare apei potabile s-a dezvoltat in principal datorita produselor nocive rezultate in urma clorinarii (formarea compusilor halogenati).

Utilizarea ozonului in tratarea apei este inca in plina dezvoltare, deci intelegerea mecanismului actual al reactiilor ozonului cu constituenti ai apei pure nu este completa. Cele mai recente cercetari si experiente au demonstrat ca unele influente recunoscute ale ozonarii au fost asociate cu necesitatile de oxidare cerute de continutul organic al sursei de apa ca si de limitarea numarului de substante ca fierul si magneziul. Cercetarile si experienta au aratat ca procesul de ozonizare poate fi influentat de pH, bicarbonati, carbonati si alte proprietati ale apei care pot avea efect asupra descompunerii ozonului.

Ozonul este al 2-lea oxidant puternic dupa fluorina.. Ca oxidant puternic, ozonul elibereaza cu usurinta unii atomi de O pentru a forma legaturi cu alte substante. La nivele joase, aceasta trasatura caracteristica a sa, face din ozon un procedeu excelent pentru improspatarea aerului. Potentialul sau de oxidare si solubilitatea sa il face un dezinfectant si anipoluant foarte bun al apei. Atomii de O eliberati de ozon fac legaturi cu poluantii organici si chimici, facindu-l un excelent dezinfectatnt al mediului. Reactivitate sa puternica il face un oxidant mai puternic decit cloramina in lupta contra bacteriilor, ciupercilor sau a altor organisme parazite. Ozonul este relativ inofensiv daca este folosit in mod responsabil. Deoarece folosirea ozonului este suficient de sigura pentru mediu, el a devenit utilizat pe scara larga pentru purificarea apei, iar folosirea sa s-a extins si la acvarii sau gradini subacvatice.

Ozonul in acvaristica

Ozonul este frecvent mentionat atunci cind se vorbeste de acvarii si ponduri (lacuri mici). Cum actioneaza asupra mediul acvatic?
Ozonul oxideaza descompuneri ale produselor de natura proteica reducind astfel incarcatura organica din sistemul acvariului, care se va transforma in produsi mai slabi de amoniac. Nitritii (NO2), care sunt toxici in bazine vor fii imediat oxidati in NO3 – nitrati.

Dupa oxidarea rapida a agentilor patogeni, a bacteriilor si a poluantilor, ozonul revine la forma initiala de oxigen, organismele tratate cu acesta devenind inofensive, iar in apa nu mai ramin produsi daunatori care ar putea cauza alte boli, anihilind agentii patogeni.

Distribuirea ozonului in acvarii si ponduri

Ozonul se introduce in acvarii si ponduri prin intermediul unui generator de ozon. Acest procedeu – denumit ozonizare – genereaza ozon prin intermediul unei lampi UV sau printr-o descarcare electrica intre doi electrozi si este programat sa distribuie o anumita cantitate de ozon in sistemul respectiv. Ozonizatoarele au diverse dimensiuni si caracteristici si sunt comercializate in functie de volumul bazinelor ce urmeaza a fi tratate.

Supradozarea ozonului poate avea ca efect obtinerea unui mediu steril. Din acest motiv, multe din ozonizatoare sunt dotate cu un sistem de control care regleaza cantitatea de ozon introdusa in sistem. Ozonul actioneaza asupra agentilor patogeni din apa. Bacteriile cu caracter pozitiv, cele care reduc amoniacul si nitritii din dejectiile pestilor si alti poluanti, nu sunt afectate de ozon. Ozonul nu va afecta nici filtrul biologic. Exista chiar anumite pareri ca ozonul ar imbunatati cantitatea de oxigen din acvariu.

Totusi, ozonul trebuie folosit cu precautie in bazinele plantate, deoarece va oxida nutrientii – ca de ex. Fierul si magneziul – si celelalte solutii solubile in apa, ceea ce va duce la stoparea cresteii plantelor. Ozonul trebuie folosit cu grija si in acvariile marine, deoarece pot aparea oxidanti secundari care formeaza bromuri, ceea ce poate duce la stresarea sau chiar omorirea pestilor.

Masurarea nivelului de ozon din acvariu

Cantitate de ozon se poate masura indirect masurind potentialul REDOX al apei (ORP).

Oxidarea si reducerea sunt termenii utilizati pentru a descrie comportamentul atomilor si moleculelor in reactiile cu alti atomi si molecule. Reactiile chimice apar prin distribuirea electronilor sau prin schimbul de electroni. Reactiile REDOX incep prin schimbul de electroni intre atomi si molecule. O reactie tipica REDOX apare cind electronii sunt eliberati dintr-un atom (oxidare) si sunt captati de altii (reducere). Aceasta miscare a electonilor si a sarcinilor mici care sunt generate se masoara in minivolti. Potentialul REDOX se masoara in functie de viteza cu care apar aceste reactii.

Apa sterila, care este utilizata in laboratoare, are potentialul REDOX in jur de 700mv. Apa din acvariu tratata cu ozon trebuie mentinuta cu un potential REXOX de 350-380mv. Ozonizatoarele distribuie ozonul in mod obisnuit intre acesti parametrii. Mentinind potentialul REDOX al acvariului cu ozonul la un nivel de 350-380mv se mareste in mod considerabil puterea de distrugere a membranelor externe ale agentilor patogeni si ale algelor, fara efecte secundare asupra sistemului imunitar al pestilor.

Ozonul si alte tipuri de filtrare

Ozonul nu trebuie niciodata utilizat in locul filtrarii obisnuite. Filtrele mecanice, chimice si biologice sunt indispensabile vietii acvatice dintr-un acvariu. Ozonul reprezinta doar o imbunatatire. Fiecare are un rol diferit. Filtrarea ajuta bacteriile cu rol pozitiv, ozonul omoara agentii patogeni. Ozonul se foloseste doar pentru purificarea apei si eliminarea agentilor patogeni care pot produce imbolnavirea pestilor.

Totusi bolile pot aparea chiar si in cazul folosirii ozonului si a ultravioletelor. Cind un bazin se afla in tratament medicamentos, se inchide ozonizarea si sterilizatoarele UV. Cind tratamentul s-a incheiat, acestea se pot repune in functiune. Ozonul se poate folosi si atunci cind adaugam sare in bazin pentru prevenirea sau combaterea unor bolilor. Deoarece sterilizatoarele UV pot avea rezultate mai bune comparativ cu folosirea ozonului, nu se recomanda ca ozonul sa fie folosit in loc de UV.

Din ce este compus un sistem de ozonizare complet?

Sistemele de ozonizare sunt compuse din cel putin doua elemente. Cele automate au trei elemente.

Ozonul este furnizat de un generator (1). Aerul este impins prin ozonizator cu o pompa de aer(2), apoi prin piatra de aerare sau poate fi impins si cu ajutorul unui injector. Pentru apa sarata acesta este injectat intr-o camera de reactie si se face cel mai bine cu un protein skimmer.

Controlul REDOX(3) permite sistemului operarea automatica prin pornirea sau oprirea cantitatii de ozon necesara. Un ORP controller este o instalatie foarte buna. Un protein skimmer sau un reactor de ozon care amesteca ozonul in apa cit mai eficient posibil permite dezinfectarea apei si evacuarea ozonului rezidual, inainte ca apa sa fie introdusa in bazin sau pond.

Cumparea unei instalatii mai mare decit este necesar este o alternativa nerecomandata.

Sunt aceste sisteme performante?

Tehnologia generarii ozonului a avansat considerabil. Sistemele mari nou aparute beneficiaza de racitoare de aer si sunt mult mai eficiente, consumind si energie electrica mai putina. Sistemele mici ca cele de la noi, folosesc cantitati mici de energie, sunt simple dar mai putin performante si necesita o intretinere redusa.
Generatorul nu contine parti detasabile, fiind necesara doar curatirea anuala a electrozilor sau inlocuirea acestora. Pentru sistemele cu un sistem redox de control, seznorul de redox trebuie curatat saptaminal pentru indepartarea eventualelor depuneri, cu o periuta de dinti moale, odata pe saptamina.

Alegerea unui sistem potrivit

Nivelul ideal de ozon este de 0,5 g /ora pentru 1.000 galoane (1 galon= 4,54l – Anglia / 3,78l SUA).

Tratamentele pestilor in cazul imbolnavirilor se vor face in bazine separate de 5 – 10 litri. Cantitatea de ozon trebuie sa fie intre 0.2 – 0.5 mg/l pentru o perioada de 15 – 60 de secunde in functie de boala respectiva si de gravitatea ei.

by Solaris

M-am hotarat sa scriu acest articol pentru multele intrebari care se ridica in legatura cu folosirea carbunelui activ in acvaristica.

Acest material filtrant seamana cu un burete, avand cavitati microscopice si care prin procesul numit absorbtie are rol de filtrare chimica a apei, retinand elemente ca iond, fenol (apa galbena), amino-acizi, cupru, crom, fier, mercur, clor, cloramina, hidrogen sulfurat, verde de malachit, sufl si antibiotice. nu elimina amoniacul, azotitii si azotatii.

Este bine de stiut ca viata carbunelui activ este limitata functie de cantitatea folosita si volumul acvariului. Dupa aceasta perioada rolul lui devine nul (mai putin ca suport pentru bacteriile utile denitrificatoare) chiar periculos deoarece are obiceiul de a intoarce in apa acvariului substantele stranse pana atunci, putand duce la dezechilibre grave. Mai este bine de stiut ca pe langa elementele nocive, acesta filtreaza si elementele vitale pentru viata plantelor si vietatilor acvatice, ca minerale, fertilizanti, elemente organice si vitamine.

Carbunele activ se va folosi (o lingura cu varf pentru 20l apa si jumatate din aceasta cantitate pentru acvariile marine cu corali ) numai pentru eliminarea substantelor toxice ajunse accidental in apa cat si dupa tratamente in cazul imbolnavirii pestilor. Este interzisa folosirea lui pe perioada tratamentelor cat si in cazul folosirii substantelor nutritive pentru plante deoarece elimina efectele dorite ale acestora.

In incheiere mai amintesc ca carbunele activ se poate regenera prin incalzire la o temperatura de 480C dar este de preferat totusi achizitionarea unuia nou din magazin deoarece pretul lui nu este mare.

by Dudi

Ichthyophthirius multifiliis (boala punctelor albe, “gris”)

Parazitul unicelular Ichthyophthirius poate atinge 1,5 mm si poate fi usor de vazut cu ochiul liber pe pielea pestelui. Datorita acestor pustule albe ce acopera pestele facandu-l sa arate ca si cum ar fi fost presarat cu nisip, boala este cunoscuta ca “boala punctelor albe” sau “gris”.

Boala apare mai intai pe inotatoare sau pe spatele pestelui. In acest stadiu initial, pestii deja isi tin inotatoarele stranse si incearca sa scape de paraziti, frecandu-se de plante sau obiectele decorative din acvariu. In stadiile avansate ale bolii, numarul de paraziti de pe piele poate fi atat de mare incat acestia formeaza pete extinse de culoare alb-galbui.

Deoarece boala se raspandeste foarte repede in acvariu, este necesar sa se inceapa tratarea ei ( eu recomand sera costapur ). Sera costapur se aplica intotdeauna in acvariul cu pestii si cu instalatiile in functiune. Astfel, si parazitii aflati in stadiul liber (numit si “swarmer”, care se misca liber in acvariu) sunt omorati. Sera costapur nu afecteaza pestii si plantele.

Pentru tratarea Ichthyophthiriazei, nu este absolut necesar sa administrati sera costapur, dar aceasta asociere este utila si ajuta si la combaterea altor paraziti externi.

Aceasta combinatie ajuta la eradicarea mai rapida a bolii. Ichthyophthirius poate sa ramana mult timp in stare latenta in acvariu. In caz de stress, de exemplu cand se introduc pestii noi, boala poate izbucni in orice moment.
Pentru sustinerea tratamentului, recomandam cresterea usoara a temperaturii timp de trei zile ( cu maxim 2 grade Celsius; informati-va atent despre limitele de toleranta ale pestilor! ) si aerarea puternica a apei. Prin cresterea temperaturii apei, dezvoltarea parazitilor este accelerata si este activat sistemul imunitar al pestilor. In acest fel tratamentele pot fi chiar mai eficiente.

Ciclul de viata la Ichthyophthirius
1. Parazitii adulti parasesc pestii si inoata liber, cautand locurile bine protejate din acavriu,cu curent mic de apa
2. Parazitul formeaza un chist si se divide de mai multe ori. In chist se dezvolta cateva sute de “swarmer”- stadii libere.
3. Stadiile libere penetreaza capsula chistului, se raspandesc in acvariu si se divid din nou.
4. Stadiile libere se fixeaza pe acelasi peste sau infecteaza alti pesti, patrunzand in pielea acestora.

Mentionez ca acest articol a fost scris dupa ghidul Sera. Sper sa va foloseasca la ceva 🙂

by fishdisease

In cele ce urmeaza mi-am permis sa fac o comparatie, in primul rand baneasca, a filtrelor externe existente pe piata romaneasca, dar si europeana, care nu se gasesc la noi in tara. Desi la noi sunt dominante Tetra si Fluvalul se poate constata ca existe mai multe game diferite ca principii de functionare, calitati, pret.

producator HAGEN
Hagen Inc. Montreal, Canada

Aqua Clear 500
221,50lei
Debit max.: 1892 l / h; debit min. (cu reglarea debitului): 630 l / h; putere: 14 W; volum max. al acvariului: 567 l; realizeaza o filtrare mecanica, chimica si biologica datorita filtrarii multi-sistem; filtrarea se face intr-un mod natural si silentios; filtrul pastreaza bacteriile utile, creand un mediu fara stres pentru populatia acvariului si mentine apa curate; recomandat pentru acvarii cu o capacitate de 227 – 416 litri.

Fluval 205
352,00 lei
220 V, 50 Hz
Filtru extern pentru acvarii de pana la 200 litri; nu necesita sifonare manuala; elimina mizeria din acvariu; mediul filtrant include: 2 x foam (spuma), 2 x carbon (70 g), 2 x biomax (200 g)

Fluval 305
371,00 leibr />
220 V, 60 Hz;
Pentru acvarii de pana la 300 litri; furtun nervurat; 2 cleme de blocare; mediul filtrant e compus din: 2 x spuma, 3 x carbon (70 g), 3 x biomax (200 g)

producator HAILEA
Hailea Group Co.,Ltd, China

Filtru extern H 12 – 12 V

245,50 lei
FILTRU BIOLOGIC MULTINIVEL CU DUBLA INTREBUINTARE APA DULCE / APA SARATA MODEL H-12/A
Acvariu recomandat: (100 – 285) litri; etansare cu rasina pentru o functionare silentioasa si usoara; mai multe medii de filtrare ce pot fi schimbate separate; mai multe medii de filtrare, eficienta in utilizare a intregului filtru, asigura o suprafata mare de filtrare, permite filtrare o perioada indelungata de timp pentru curatarea apei de impuritati

Filtru extern H 12 – 220 V
238,00 lei
Acvariu recomandat: (100 – 285) litri; etansare cu rasina pentru o functionare silentioasa si usoara; mai multe medii de filtrare ce pot fi schimbate separate; mai multe medii de filtrare, eficienta in utilizare a intregului filtru, asigura o suprafata mare de filtrare, permite filtrare o perioada indelungata de timp pentru curatarea apei de impuritati

Filtru extern HF 300A
331,00 lei

Etansare cu rasina pentru o functionare silentioasa si usoara; mai multe medii de filtrare ce pot fi schimbate separate; mai multe medii de filtrare, eficienta in utilizare a intregului filtru, asigura o suprafata mare de filtrare, permite filtrare o perioada indelungata de timp pentru curatarea apei de impuritati
Putere 16 W; Voltaj 220 V; Frecventa 50/60 Hz; Capacitate 1200 L/H; Dimensiuni (250 x 220 x 415) mm

producator HYDOR
Hydor Srl – Via Voiron, 27 – I/36061 Bassano Del Grappa, Italy

Filtru canistra Prime 10 225,00 lei
Filtru canistra Prime 20 310,00 lei

Filtru canistra Prime 30 402,00 lei

Filtru extern ideal pentru acvariul de apa dulce cat si pentru cel marin
Exclusive flow indicator system to monitor the proper functioning of the filter media continuously.
Automatic priming chamber.
Equipped with safety priming tap.
Carrying handle.
Special rubber feet improve the shock absorbing effect of the shaft mountings.
Comes complete with special valves which can be rotated to help the positioning of the connecting tubes.

Filter media container equipped with handle for easy removal.
Watertight clips.

producator JBL
JBL GmbH & Co. KG, Boîte postale 17, D-67137 Neuhofen, Deutschland

JBL Cristal Profi 120
267,50 lei

Filtru extern cu un inalt randament pentru acvarii cu o capacitate de maxim 120 l. Este prevazut cu o masa filtranta pentru filtrare mecanica si biologica. Volumul filtrului este de 5 l, iar masa filtranta de 3,5 l. Dimensiuni: 190 x 190 x 290 mm.

JBL Cristal Profi 250
304,04lei
Filtru extern cu un inalt randament pentru acvarii cu o capacitate de maxim 250 l. Este prevazut cu o masa filtranta pentru filtrare mecanica si biologica. Volumul filtrului este de 7 l, iar al masei filtrante de 5,3 l. Dimensiuni: 190 x 190 x 350 mm.

JBL Cristal Profi 500
572,75lei
Filtru extern cu un inalt randament pentru acvarii cu o capacitate de maxim 500 l. Este prevazut cu o masa filtranta pentru filtrare mecanica si biologica. Volumul filtrului este de 12 l, iar a masei filtrante de 8,8 l. Dimensiuni: 230 x 230 x 420 mm.

producator SERA

sera GmbH, Heinsburg, Germany

Serafil 900 – External Filter
220,85 lei
Serafil 1100 Aquarium – External Filter
345,17 lei
Serafil 1300 Aquarium – External Filter
457,73 lei

producator TETRA

Tetra GmbH Melle, Germany

Tetratec EX 600 L / h
209,00lei
Debit: 600 L / h; Bazin recomandat: 60 – 120 litri; H max.: 1,2 m; Furtun apa – diametru interior: 11,3 mm; Consum: 10 W; Lungime / latime / inaltime (cm): 20 / 20,5 / 32

Tetratec EX 700 L / h
259,42lei
Filtru extern de cea mai inalta tehnologie; Debit: 700 L / h; Bazin recomandat: 100 – 250 litri; H max.: 1,5 m; Furtun apa – diametru interior: 11,3 mm; Consum: 13 W; Lungime / latime / inaltime (cm): 21 / 20,5 / 37.
Medii de filtrare: 1. Ceramica; 2. Filtru biologic; 3. Bile; 4. Carbon; 5. Filtru tampon foarte fin.

Tetratec EX 1200 L / h
374,00lei
Debit: 1200 L / h; Bazin recomandat: 200 – 500 litri; H max.: 1,8 m; Furtun apa – diametru interior: 15,2 mm; Consum: 21 W; Lungime / latime / inaltime (cm): 26 / 25 / 42.

producator JEBObr />
Chrysanthemum-Town Road74, Xiao Lan Town, Zhongshan City, Guangdong Province, China

Filtru 803
16W 900L/h
pret ?

Filtru 805
20W 1200L/h
pret ?

Filtru 809
20W 1200L/h
pret ?

55-88″WET/DRY”Filtration System
pret ?

producator RENA
25 avenue du Pont de Tasset, 74960 MEYTHET, France

Filtru RENA FILSTAR XP1
RENA FILSTAR XP2
RENA FILSTAR XP3

RENA FILSTAR XP4
pret ?

En plus des avantages classiques de filtration, les filtres extérieurs RENA FILSTAR XP intègrent de nombreuses innovations techniques qui améliorent visiblement la qualité de l’eau moins de 48 heures après installation.

Simplicité
Simplicité de mise en route et amorçage automatique après entretien
Fréquence d’entretien réduite
Coffret d’accessoires avec repérage couleur

Notice d’utilisation pédagogique illustrée

Sécurité
Système anti-airlock : désamorçage impossible
Sécurité anti-inondation : verrouillage automatique pendant l’entretien
Bloc moteur avec protection thermique

Performance
Rapport « Surface de filtration / Débit » optimal

producator EHEIM
EHEIM GmbH & Co. KG, Germany (preturi de aici)

Eheim Professional 3 External Filter 2080
$399.99
High tech XL filtration of the future. The new Eheim Professionel 3 Canister Filter generation combines high output (450gph) as well as large canister (6.6gal) and filter volume (3.43gal) with the unbeatable EHEIM ease of use.

Eheim Classic External Canister Filter 2215
$112.99
EHEIM Classic Canister / External Filter: Proven technology, balanced performance and high efficiency are the hallmarks of the entry model for external EHEIM filters.

Eheim Classic External Canister Filter 2213
$79.99

Eheim Pro Wet / Dry Canister Filter 2227
$224.99

Eheim Classic External Canister Filter 2217
$144.99

Eheim External Canister Filter 2260
$299.99

Eheim Pro Wet / Dry Canister Filter 2229
$324.99

Eheim Pro External Canister Filter 2224

$158.99

Eheim ECCO External Canister Filter 2236
$119.99

Eheim Pro II External Canister Filter 2028
$269.99

Eheim Pro External Canister Filter 2222
$139.99

Eheim Pro II Thermofilter 2126 (Freshwater)
$299.99

Eheim External Canister Filter 2250
$249.99

Eheim ECCO External Canister Filter 2232
$89.99

Eheim ECCO External Canister Filter 2234

$104.99

Nu am introdus in aceasta sistematizare filtrele externe “saltwater” care sunt, de asemenea, bine reprezentate la producatori.

by Betta_Boy

TIPURI

Rece sau calda, dulce sau sarata, in privinta apei chiar si pestii au nevoi speciale. Astfel exista acvarii marine si acvarii de apa dulce, cu apa rece sau calda. Mai exista diferente si in cadrul urmatoarelor tipuri de acvarii:

Acvariul comun (clasic)

Este cel mai raspandit tip de acvariu pentru pesti tropicali, ce imbina diferite tipuri de plante si specii de pesti, fiind recomandat in mod special incepatorilor. In acest caz este foarte important ca aceste specii sa fie compatibile, atat din punct de vedere al comportamentului, cat si din cel al cerintelor de temperatura si parametrii apei.

Acvariu de specie

Este utilizat la cresterea unei singure specii de pesti, care adesea necesita conditii deosebite de care se va tine seama la conceperea si realizarea acvariului. Deseori aceste acvarii sunt folosite la reproducerea speciilor respective.

Acvariu biotop

Teremul este putin derutant deoarece in realitate fiecare acvariu este un biotop. Cu toate acestea, prin acvariul biotop se intelege ca atat pestii, cat si plantele din el sunt originare din acelasi mediu natural.

Acvariu crescatorie

Utilizat indeosebi de specialisti, acest tip nu se distinge neaparat printr-un design atractiv. Apa din aceste bazine are propietati specifice, cateodata extreme, necesare in reproducerile, uneori dificile, ale anumitor specii de pesti.

PLASAREA

Daca v-ati decis ce tip de acvariu doriti, ar trebui sa incepeti sa va ganditi la dimensiunile sale, la locul unde va fi plasat si la accesoriile necesare.

Cateva sfaturi generale:

* Amplasamentul optim: Un colt de camera fara iluminare naturala directa.
* Este foarte important ca in apropierea acvariului sa se afle o priza.
* Zonele mai intunecoase din camera sunt mai potrivite ca amplasament, scotand totodata mai bine in evidenta orice acvariu.
* Luati in considerare greutatea pe care o poate sustine suportul acvariului.

Pentru ca pestii sa se simta “ca acasa” in acvariul lor este foarte important sa tinei seama de anumiti facori cand alegeti unde sa il plasati. Aveti nevoie de o suprafata orizontala, neteda, ferita de orice vibratii, care sa suporte fara probleme greutatea acvariului si cu o priza in arpopiere. Nu lasati niciodata acvariul in plina lumina deoarece lumina soarelui favorizeaza cresterea excesiva a algelor si duce la incalzirea apei. Evaluati cu grija greutatea intregului ansamblu: adaugati la greutatea acvariului gol accesoriile, plus un kg pt fiecare litru de apa, plus greutatea nisipului. Chiar si un bazin relativ mic de 80l cantareste destul de mult si, odata umplut, este foarte dificil de mutat. Intre suprafata pe care va fi asezat acvariu si acesta, puteti pune o placa de polistiren ce va prelua eventualele nereguularitati, protejand astfel fundul bazinului.

AMENAJAREA

Orice cladire trebuie mai intai proiectata. De ce sa nu deveniti un “arhitect de acvarii”?!

Nisipul

Dupa ce acvariul a fost bine curatat, clatit cu apa si asezat in locul ales cu grija, incepeti prin a aseza substratul. In el isi fixeaza plantele radacinile si este in acelasi timp habitatul micro-organismelor atat de importante pentru echilibrul biologic optim. Un nisip cu granulatie intre 3-6 mm este bun pentru acvariile obisnuite. Spalati bine pietrisul inainte de-al pune in acvariu pentru a preveni tulburarea apei. Dupa spalare, el va deveni insa steril neputand furniza material nutritiv pentru radacinile plantelor.

Plantele

Plantele de acvariu au rol decorativ, dar mai sunt importante si din alte motive. Ele produc oxigen, ajuta la descompunerea toxinelor produse de excrementele pestilor, servesc ca locuri de depunere a icrelor pentru unele specii, constitui ascunzisuri naturale si marcheaza limite teritoriale.

Decorarea

Oferale pestilor tai propia lume subacvatica! Utilizati roci sau radacini, pe care le puteti gasi la cele mai multe pet-shopuri. Nu incarcati acvariul cu prea multe elemente decorative pentru ca pestii trebuie sa aiba spatiu de inot. Curatati bine radacinile si pietrele ( pe unele va trebui sa le fierbeti ) si incercati sa folositi numai roci ce nu elibereaza minerale in apa.

ECHIPAMENTELE

In acvaristica nu se pot obtine rezultate bune fara utilizarea tehnologiei. La urma urmei, cu totii incercam sa oferim pestiilor cele mai bune conditii de viata, conforme cu necesitatiile speciilor espective si cat mai apropiate de caracteristiciile habitatului natural.

Incalzirea

Pestii tropicali au nevoie de o apa tropicala cu temperatura intre 24-27 grade Celsius (chiar mai mult, pentru depunere sau imperechere) astfel incat orice acvariu de apa dulce tropicala necesita echipamente de incalzire.

Filtrele

In orice acvariu, apa are nevoie de o filtrare permanenta. Filtrul este cel care creeaza un circuit continuu si pastreaza apa curata. Datorita bacteriilor care devin stabile in materialul filtrant, excrementele pestilor sunt descompuse printr-un prces biologic, formand compusi nedaunatori.

Iluminarea

Iluminarea artificiala este indispensabila, lumina fiind un factor decisiv in cresterea plantelor. Daca sursa de lumina nu este prezenta sau este prea slaba plantele nu vor creste suficient. Aparitia algelor poate fi cauzata si de o iluminare necorespunzatoare. In general plantele au nevoie de 10-12 ore de lumina in fiecare zi, ce poate fi furnizata de tuburi fluorescente cu lumina alba.

Am scris acest articol pentru ca am observat ca sunt multi incepatori pe forum si ma gandesc sa ajute. Imi cer scuze pentru eventuale greseli gramaticale.
Pentru a scrie articolul am folosit cateva informatii Tetra si restul doar experienta propie.

by Sorin

Sarea poate fi folosita in acvariile de apa dulce pentru tratarea unui numar mare de boli si are multe avantaje pe care le voi detalia in continuare.

Inainte de toate tin sa avertizez ca nu trebuie folosita decat atunci cand este nevoie, nu puneti sare preventiv, pestii de apa dulce trebuie tinuti in apa dulce. Iar atunci cand este nevoie, folositi-o in concentratia corecta.
De asemenea, desi este un dezinfectant bun, nu este medicamentul ideal care vindeca orice, are limitele sale. Poate ameliora o boala, insa este de datoria dvs. sa decideti daca este nevoie continuarea tratamentului cu altceva. Sunt cazuri in care amplifica efectele unui medicament (de exemplu Mycopur – folosit impotriva bolilor cauzate de ciuperci).

Trebuie specificat ca prin “sare” ma refer aici la NaCl. Sarea grunjoasa este cea mai recomandata pentru acvarii intrucat sarea de bucatarie contine si iod. Sera Ectopur este in principal tot NaCl si nu contine iod (NaCl in proportie de 95.5%, restul sunt niste saruri de bor ce au rolul de a compensa deficitul de oxigen din apa cauzat de NaCl). Pretul insa este pe masura.

Avantaje fata de alte medicamente:
– nu omoara bacteriile din filtru
– este foarte ieftin si se gaseste usor
– nu trebuie inlaturat carbonul activ din filtru
– daca aveti o lampa UV, nu trebuie stinsa
– este bine suportat de multe specii de pesti, chiar si atunci cand sunt foarte bolnavi
– este suportat de multe specii de plante

– nu este cancerigen ca multe din medicamentele de pe piata
– are o marja de eroare mare in ceea ce priveste dozajul corect

Mentionez ca exista plante (dintre cele mai pretentioase) sensibile la sare, aveti grija sa le scoateti din timp.

Cand se poate folosi?

– poate eradica un numar mare de paraziti, inclusiv: ich, chilodonella, costia, trichodina, oodinium

– combate infectiile cauzate de bacterii, ciuperci si arsurile provocate de ioni NH4+ (excesul de NH4+ apare cand sunt prea multe reziduuri in descompunere pe fundul acvariului comparativ cu bacteriile denitrificatoare din substrat si filtru; hrana neconsumata, frunzele rupte, excrementele pestilor duc la acest lucru – iar cauza: aspiratul substratului e prost facut sau prea rar, ori acvariul e suprapopulat)

– ajunta in cazul intoxicatiilor provocate de nitriti, prin dizlocarea ionilor de nitriti de pe membranele branhiilor. Excesul de nitriti apare atunci cand sunt prea putine bacterii denitrificatoare in substrat si filtru comparativ cu materiile in curs de descompunere.

– daca vreti sa dezinfectati un acvariu gol puteti folosi o solutie saturata de sare (adaugati treptat pana nu se mai dizolva si clatiti acvariul cu aceasta solutie)

Cand NU se poate folosi?

– in cazul viermilor, de exemplu: parazitii intestinali, argulus (fish lice), lernea (anchor worm), gyrodactylus (skin flukes), dactylogyrus (gill flukes).

– in bolile cauzate de virusi

Sarea de bucatarie si iodul

Trebuie spus ca iodul din sarea de bucatarie nu omoara pestii. Se afla intr-o concentratie suficient de mica astfel incat nu va atinge niciodata o concentratie letala. Daca adaugati sare de bucatarie prea multa, pestele va muri din cauza concentratiei mare de NaCl, iodul nefiind inca toxic, datorita concentratiei mici. Totusi este de preferabil sa folositi sarea grunjoasa.

Despre concentratii

Se recomanda folosirea unei concentratii de 0.3% in cazul unui tratament pe termen lung. Ar veni cam o lingura de masa (sau 3 lingurite, in ambele cazuri sa nu fie umplute cu varf) pe zi, timp de 3 zile, la fiecare 4 litri de apa. Asta inseamna in final un total de 3 linguri la fiecare 4 litri! Aceasta concentratie nu trebuie sa fie prezenta in acvariu mai mult de 2 saptamani. Eliminarea ei se face prin schimburi partiale de apa (20% – 30%) in fiecare zi.

Sarea nu se adauga niciodata direct in acvariu. Scoateti putina apa din acvariu intr-o sticla de 2l, adaugati cantitatea de sare necesara, agitati pana se dizolva in totalitate, apoi turnati din cand in cand peste jetul de la filtru. Toata solutia de sare nu trebuie turnata imediat, ci putin cate putin timp de jumatate de ora.
Atentie, sunt specii de pesti mai sensibile la sare, informati-va inainte de tratament ce concentratii suporta!

De asemenea, cantitatea necesara de sare nu trebuie calculata la volumul total al acvariului, ci la volumul REAL de apa (scadeti grosimea geamului, inaltimea substratului si spatiul liber lasat sus).

Pentru bai de sare se poate folosi o concentratie de 1% (9 linguri de masa la 4 litri). Pestele nu trebuie sa stea mai mult de 10-15 minute. In cazuri extreme se poate folosi o concentratie de 3% (27 de linguri fara varf la 4 litri), iar pestele va ramane practic pana aproape de limita supravietuirii, moment in care trebuie transferat imediat inapoi in acvariul principal.

In cazul in care va decideti sa folositi si alte medicamente pe langa sare (de exemplu Sera Mycopur – impotriva ciupercilor, Baktopur – impotriva bacteriilor), concentratia de sare este de 0.01% (o lingura la 40 litri – adaugata in prima zi de tratament). Cu Sera Costapur (impotriva parazitilor) nu e cazul sa mai folositi si sare.

Tratarea ich-ului

Pentru tratarea ich-ului folosind sarea, va recomand articolul lui Radu:

Despre tratarea grisului ( Ichthyophthirius multifiliis ).
Mentionez ca tratamentul standard pentru ich se face folosind numai verdele de malachit (sau medicamente de firma gen Sera Costapur – care se bazeaza tot pe verde de malachit). Cel cu sare este un tratament alternativ, cu rezultate la fel de bune si care in plus elimina unele dezavantaje cauzate de verdele de malachit (orbirea unor pesti, deciclarea acvariului, etc).

Nota
Multe din informatiile prezentate in acest articol au fost preluate de aici:
http://www.piranha-fury.com/information/article.php?id=13.

by lupul-sur

Incerc sa creez un articol, din contributia colegilor mei de pe forum si cunostintele mele, articol ce sa faca trecerea de la notiunile de baza pentru inceperea unui acvariu la cele necesare pentru continuarea lui. Voi incerca sa definesc niste notiuni pe care poate nici eu nu le am prea clare, sa explic reactiile chimice si biologice ce au loc in bazin. Tinand cont de complexitatea articolului este posibil sa nu il nimeresc de la inceput. Din acest motiv, asa cum am facut cu toate articolele mari ale mele de pana acum, si acesta v-a fi deschis discutiilor si corecturilor de catre membrii forumului pana se v-a ajunge la forma lui definitiva. Pentru inceput un mic dictionar cu termeni ce se pot gasii in cuprinsul articolului, formula chimica a substantelor. Daca a scapat ceva anuntati.

Intr-un acvariu intalnim ca locatari pesti, plante si nevertebrate. Fiecare dintre acesti locatari isi aduc aportul lor in chimismul apei. Toate aceste fiinte interactioneaza intre ele/si cu mediul. De aceea cand incercati sa intelegeti acvariul vostru incercati sa luati in considerare toate aspectele posibile.

Pentru a intelege aceste fenomene incerc sa creez un mic dictionar de termeni:

KH – Duritatea carbonica ( duritatea temporala ) masoara ionii de carbonatii (CO32-) si bicarbonatii (HCO3-)continuti in solutie , in mod normal apa. In mod obisnuit este exprimat ca parti la un milion (ppm or mg/L), ori in grade (KH – din germana “Karbonathärte”). Un grad german de duritate carbonica este echivalentul a 17.8575 mg/L Amandoua unitatile de masura (mg/L or KH), sunt de obicei exprimate ca si CaCO3″ . Fiecare ion de bicarbonat este exprimat ca jumatate din valoarea unui ion de carbonat . Daca solutia ar contine un litru de apa si 50 mg (bicarbonat de sodiu), s-ar obtine o duritate carbonica de 18 mg/L de CaCO3. Daca ai avea un litru de apa ce contine 50 mg of Na2CO3, ai obtine o duritate de 29 mg/L as CaCO3.Aceasta duritate joaca rol de tampon al ph. De accea la stabilirea limitelor a unui ph controler se masoara mai intai kh.

GH – duritate totala: În apă întâlnim o duritatea totală care exprimă valoarea (concentraţia) totală a sărurilor de calciu şi magneziu din sulfaţi, carbonaţi, nitraţi şi cloruri.

Duritatea permanentă, care este exprimată de clorurile, sulfaţii şi nitraţii care rămân în soluţie după fierbere (sau precipitarea carbonaţilor). Duritatea permanentă se îndepărtează prin tratare cu sodă (carbonat de sodiu).
CaSO4+Na2CO3=CaCO3+Na2SO4 In funcţie de conţinutul în carbonaţi (duritate) apele sunt împărţite astfel:
– ape moi conţin până la 9 mg CaCO3 /l apă
– apă mijlocie până la 25 mg CaCO3 /l apă
– apă dură peste 25 mg CaCO3 /l apă
Carbonaţii şi bicarbonaţii din apă sunt foarte importanţi mai ales în apele continentale, unde se găsesc mai ales sub formă de carbonat sau bicarbonat de calciu.

PH-ul este un factor important pentru ecosistemele acvatice. Gradul de disociere a acizilor şi bazelor slabe este afectat de variaţiile de pH, iar fenomenul este important întrucât toxicitatea multor compuşi (HCN, NH3, H2S, etc.) este afectată de gradul lor de disociere. Ph se masoara cu o scala, valoarea de mijloc reprezentant ph neutru fiind 7. Ce este sub 7 este un ph acid si ce este peste 7 reprezinta un ph alcalin. Modificarea ph in solutie cu un grad reprezinta o crestere sau respective o micsorare a lui de 10 ori, cu doua grade de 100 ori etc. PH-ul este un factor important pentru ecosistemele acvatice. Principalul sistem regulator al pH-ului în medile acvatice este sistemul carbonaţilor, format din CO2, H2CO3 şi ionilor bicarbonat, HCO3- şi carbonat CO32-, la care se adaugă fosfaţii şi hidroxizii. Principalul sistem regulator al pH-ului în medile acvatice este sistemul carbonaţilor, format din CO2, H2CO3 şi ionilor bicarbonat, HCO3- şi carbonat CO32-, la care se adaugă fosfaţii şi hidroxizii. Un lucru pe care trebuie sa il aveti in minte este capacitatea ph acid de a se comporta ca un tampon cu amoniacul, transformandul in saruri de amoniu. De accea cand se face schimb de apa, se va avea in vedere ca acest schimb sa fie ori in cantitatii mici de apa ori in cantitati mari de apa cca 2/3 din masa totala de apa. Acest lucru se face pentru a evita eliberarea brusc in apa a amoniacului imobilizat.

Azotul anorganic, intr-un acvariu, are diferite forme:
NH3=>NH4OH=>NH4=>NO2=>NO3=>… si cam atit. toxicitatea scade in aceasta ordine. Azotul (N) este un element esenţial al ţesuturilor animale şi vegetale. Moleculele azotate, provenind de la animale (excrementele peştilor), vegetale sau mâncarea în surplus, sunt transformate în amoniac (NH3 sau NH4+), care este foarte toxic pentru peşti. Acest fenomen se întâmplă şi în natură însă volumul de apă este foarte mare faţă de numărul de peşti astfel încât concentraţia de amoniac este foarte mică. În acvarii volumul de apă este mic şi concentraţia de amoniac poate deveni periculoasă în anumite condiţii.
– N azot;
– NH4OH hidroxid de amoniu;
– NH4+ ion de amoniu;

– NH3 amoniac;

Amoniacul se prezintă de regulă sub formă disociată, reacţionând rapid cu apa, conform reacţiei:
NH3 + H2O <=> NH4OH <=> NH4+ + OH –
La pH7 si 25 grd C, la echilibrul reactiei, 0.55% din amoniac se gaseste sub forma de hidroxid de amoniu, amoniac liber este aproape inexistent, restul fiind amoniu.
In mediu alcalin, echilibrul reactiei se schimba, NH4OH creste. NH4OH nedisociat este toxic.

In mediu acid, echilibrul reactiei se deplaseaza catre dreapta, ceea ce inseamna ca scade procentul de NH4OH nedisociat si creste nivelul amoniului, mai putin toxic, acesta intrind in reactia de nitrificare (adica, va fi oxidat la NO2 si respectiv NO3, in prezenta bacteriilor nitrificatoare).
Toxicitatea NH4OH asupra peştilor variază funcţie de pH, temperatură, concentraţia oxigenului dizolvat, duritate, specia şi vârsta peştilor.
În prezenţa oxigenului din apă amoniacul este transformat de către bacterii (nitrosomonas) în nitriţi* (NO2-). Aceştia sunt toxici la valori mai mari de 0,3 mg/l.

Nitriţii, (NO2-) în prezenţa oxigenului sunt transformaţi la rândul lor de alte bacterii (nitrobacter) în Nitraţi (NO3-).
Nitraţii (NO3-) sunt mai puţin toxici pentru vieţuitoarele din mediul acvatic iar pentru plante constituie chiar un nutrient strict necesar. Nitraţii sunt veriga finala a acestor transformări ale azotului, ei acumulandu-se în timp. Concentraţia maximă de nitraţi este de 100 mg/l (recomandabil sa nu se depăşească valoarea de 50 mg/l).
In bazin mai are loc si un proces de denitrificarea ce reprezinta reducerea nitratului pina la azot gazos, reactia este eficienta in mediu anaerob, in instalatii specializate de denitrificare. Consider ca exista o densitate redusa de bacterii denitrificatoare, intr-un acvariu iar procesul se produce in mod nesemnificativ.

Carbunele activ este un mangal, obtinut in principal din nuca de cocos ( cel de calitate superioara). Rolul lui in bazin consta in neutralizarea substantelor toxice si nu numai din acvariu. Aceasta neutralizare se realizeaza prin prezenta unei forte de adsorbtie constand in legaturi fizice slabe numite forte Van der Waals. Moleculele se fixeaza la suprafata carbunelui, acoperind suprafata lui. Cu cat molecula are masa mai mare, cu atat ea va fi tinuta mai puternic de catre carbunele activ. Dar la un moment dat, suprafata carbunelui activ se va “umple” de molecule. Acest este momentul pe care noi il cunoastem sub numele de “dezactivarea carbunelui “. Am citit afirmatii ca de acum incolo, carbunele elibereaza ioni…toxine….etc. Nu chiar. De fapt se intampla altceva. Apare concurenta dintre molecule. Adica daca in apa acvariului exista molecula cu masa moleculara ” x” iar la suprafata carbunelui sta fixata molecula cu masa ” x-1″, atunci molecula cu masa mai mare o scoate pe cea cu masa mai mica si ii ocupa locul pe suprafata carbunelui. Evident ca molecula mai micuta va fi aruncata inapoi in bazin…poate de aceea se spune ca elibereaza toxine…intr-un fel merge zis si asa. Dar carbunele activ nu este selectiv, adica nu atrage DOAR substante care contin carbon. Adsoarbe fara mofturi orice.Cu cat e mai complicata structura moleculei, cu atat o va adsorbi mai bine. Este de preferat ca acest carbune activ sa se foloseasca doar in cazuri de stricta necesitae, el adsorbind si substante esentiale pentru bunul mers al acvariului.

Articolul este in lucru, la finalul lui voi anunta si toata lista surselor de inspiratie.

by Danny

Fiind acvaristi ni se spune de multe ori sa masuram valorile pH, kH si gH ale acvariului nostru si sursei de apa pe care o folosim. Compatibilitatea pestilor cu acesti parametrii se face in functie de pH-ul si gH-ul habitatului lor natural. Multi acvaristi, desi masoara acesti parametrii, nu ii inteleg complet, nu stiu cum acestia interactioneaza, sau efectul pe care il produc asupra pestilor. Scopul acestui articol este acela de a da cateva definitii acestor termeni, sa determine cum interactioneaza si ce effect au asupra pestilor tropicali.

pH-ul

Defineste cat de acida sau alcalina este apa. pH vine de la cuvantul frantuzesc hydrogène si inseamna “puterea hidrogenului”. Inseamna cantitatea de ioni de hidrogen (H+) si hidroxid (OH-) care sunt dizolvati intr-o solutie. Cu cat ionii de hydrogen sunt mai multi, cu atat apa este mai acida, iar ph-ul este mai mic. O solutie cu concentratie egala de hidroxid si hidrogen este catalogata neutra, iar valoarea pH-ului este 7. O concentratie mai mare de ioni de hidroxid indica o valoare mai mare de 7 a pH-ului si o apa alcalina. O concentratie mai mare de ioni de hidrogen indica un pH mai mic de 7 si o apa acida. Scala pH-ului este logaritmica, in alte cuvinte, fiecare pas in jos sau in sus este de 10 ori mai mic sau mai mare decat precedentul. Un pH de 6 este de 10 ori mai acid decat un pH de 7. Un pH de 5 este de 100 de ori mai acid decat unul de 7 si asa mai departe.
Majoritatea pestilor de apa dulce traiesc in marja unui pH de 5.5 si 7.5 (Cichlidele Africane pot suporta si un pH de 8.4). Deoarece scala este logaritmica aceasta reprezinta o variatie de peste 1000 de ori. Chiar si o schimbare a pH-ului aparent mica poate afecta pestii, cauzand stresul sau moartea.
Consecintele pentru pesti sunt multe si variate. Afecteaza capacitatea de respiratie, aciditatea sau alcalinitatea ridicate pot provoca daune fizice directe pielii, branhiilor si ochilor. Expunerea indelungata la nivele sub-letale de pH pot cauza stres, productie de mucus excesiva si incurajarea hiperplaziei epiteliale (ingrosarea epiteliului pielii si al branhiilor) uneori cu consecinte fatale.
Exista si consecinte indirecte care pot afecta pestii. Schimbari ale pH-ului vor cauza toxicitatea multor copusi dizolvati. De exemplu amoniacul devine mai toxic pe masura ce creste pH-ul. Fluctuatii ale pH-ului, desi sunt mentinute in marja preferata, pot fi stresante si periculoase pentru sanatatea pestilor. Bacteriile nitrifiante, esentiale in conversia amoniacului in nitrati au de asemenea o marja a pH-ului care se cuprinde intre 7.5 si 8.6. Variatii ale pH-ului afecteaza si unele tratamente medicamentoase. Chloramina-T este mai toxica la un nivel scazut al pH-ului, in vreme ce permanganatul de potasiu este mai periculos la nivele mai inalte ale pH-ului.

Monitorizarea pH-ului intr-un acvariu stabil ne indica momentul in care trebuie schimbata apa sau cand substratul trebuie sifonat. Mizeria excesiva produce acid carbonic, care acidifiaza apa si scade valoarea pH-ului.
Desi selectarea pestilor in concordanta cu valoarea pH-ului sursei de apa pentru umplerea acvariului este cea mai buna metoda pentru a evita schimbarea voita a pH-ului, multi acvaristi vor sa tina pesti ce necesita alterarea pH-ului. Multi pesti pot accepta o marja limita de variatie a pH-ului, totusi reproducerea este mai dificila daca nu imposibila. Exista metode pentru alterarea pH-ului din acvariu:

Metode de reducere a pH-ului

Filtrarea apei folosind turba
Adaugarea lemnului in acvariu
Injectarea cu dioxid de carbon
Folosirea produselor din comert pentru scaderea pH-ului
Schimbari de apa cu una mai moale sau una cu osmoza inversa

Metode de ridicare a pH-ului
Aerarea apei, prin eliminarea dioxidului de carbon
Filtrare prin coral sau calcar
Adaugarea de pietre ce contin calcar sau folosirea coralilor

Folosirea produselor din comert pentru ridicarea pH-ului
Orice schimbari de pH se fac treptat!!!

Apa care este amortizata slab ( kH scazut sau duritate temporara) va determina fluctuatii mai inalte ale pH-ului decat apa bine amortizata. Ca o regula generala, apa dura este de obicei mai alcalina si mai bine amortizata, in timp ce apa mai moale este de obicei mai acida si slab amortizata. Duritatea permanenta are si ea un efect asupra pH-ului si de aceea, pentru a intelege perfect pH-ul, trebuie sa intelegem si duritatea apei.

Duritatea apei

Apa acumuleaza multe substante dizolvate inainte de a ajunge la chiuvetele noastre. Duritatea este o masura a concentratiei de ioni metalici cum e calciul, magneziul, fierul, si zincul. Majoritatea acestor concentratii provin din trecerea apei de ploaie prin diferite pietre. In majoritatea surselor de apa intalnim in mare saruri de calciu si magneziu si in cantitati foarte mici alte metale.
Sunt doua feluri de duritate care trebuie luate in considerare. Duritate permanenta si alcalinitate (numita in mod current duritate carbonica sau nepermanenta ) (kH). Ambele constituie duritatea totala (gH). Alcalinitatea sau duritatea temporara (carbonica) (kH) se refera la duritatea derivata in mare parte din ionii de carbonat si bicarbonat si reflecta direct capacitatea de amortizare a apei. Poate fi precipitata sau exterminata prin fierberea apei. De aceea gasim calcar depus la garniture si la capul de dus. Duritatea permanenta masoara ioni de nitrati, sulfati si clorura etc si nu poate fi eliminata prin fierbere. In timp ce exista o conexiune intre duritatea apei si amortizare, duritatea este un produs in mare parte al ionilor de calciu si magneziu, iar amortizarea este produsa de ioni de bicarbonat si carbonat. Cum este mentionat mai sus, apa dura este de obicei mai bine amortizata iar apa moale mai putin. Este posibil totusi, in functie de compozitia apei, sa avem apa dura care este amortizata slab sau invers. Pentru a identifica felul apei folosite avem nevoie de un echipament de testare pentru gH si kH.

kH

Duritatea carbonica este duritatea temporara. Masoara capacitatea de amortizare si cea de absorbtie si neutralizare a acizilor fara schimbari majore de pH. Ganditi-va la capacitatea de amortizare ca fiind un burete, cu cat mai mare capacitatea de amortizare cu atat mai mare buretele. Cata amortizare are nevoie acvariul dumneavoastra? Cu cat mai inalta valoarea kH (cu cat mai mare buretele), cu atat mai rezistenta va fi apa din acvariu la schimbarile de pH. kH-ul unui acvariu ar trebui sa fie intr-atat de mare incat sa previna fluctuatii mari ale pH-ului in timp. Daca valoarea kH-ului este sub 4.5 OdH, ar trebui sa dati atentie pH-ului (testare periodica) pana cand ajungeti sa cunoasteti cat de stabil este pH-ul din acvariu.
Amortizarea are doua taisuri insa. Latura pozitiva este ca, ciclul nitrogenului din acvariu produce nitrati. Daca nu avem o amortizare buna (kH), pH-ul va scadea in timp. Capacitate de amortizare stabila va mentine stabil si pH-ul. Cea negativa este ca apa dura are aproape intotdeauna o capacitate de amortizare mare si daca pH-ul din acvariu este prea inalt va putea fi scazut mult mai greu. Amortizarea este numita si ‘alcalinitate’ dar nu trebuie confundata cu termenul ‘alcalin’. Acvariile cu un kH scazut necesita o atentie sporita la schimburile de apa pentru a controla nivelul nitratilor astfel incat pH-ul sa nu scada. Ca si in cazul pH-ului, exista metode de a creste sau descreste puterea de amortizare a apei:

Metode de a creste kH:
Adaugarea de bicarbonat de sodiu. O lingurita de bicarbonat la 50 litri poare ridica nivelul kH-ului cu aproximativ 4 OdH fara efecte majore asupra pH-ului.

Adaugarea unei pietre de aer pentru a intensifica miscarile apei la suprafata eliminand dioxidul de carbon.
Folosind produse din comert destinate acestu lucru.

Metode de a micsora kH
Injectand dioxid de carbon.
Folosirea apei cu osmoza inversa in combinatie cu apa de la robinet.
Folosirea produselor din comert.
Nu este o idee buna folosirea apei distilate in acvariu. Prin definitie, apa distilata nu are kH. Asta inseamna ca daca adaugati chiar si foarte putin acid pH-ul se va schimba si va stresa pestii. Din cauza acestei instabilitati, apa distilata (sau orice apa pura) nu se foloseste direct niciodata. Apa de robinet sau alte saruri trebuiesc adaugate inainte pentru a creste gH-ul si kH-ul.

gH

Duritatea generala (gH) se refera la concentratia de ioni de calciu si magneziu dizolvati. Si alti ioni pot contribui la duritatea generala dar sunt nesemnificativi si dificil de masurat. Atunci cand se spune ca pestii prefera o apa moale sau dura, se face referire la gH nu la kH. gH nu afecteaza in mod direct pH-ul desi apa dura este de obicei alcalina datorita unor reactii intre gH si kH. Un gH necorespunzator va afecta transferul de nutrienti prin membranele celulei si poate afecta fertilitatea icrelor, functionarea adecvata a organelor interne cum ar fi rinichii si de asemenea si cresterea. De obicei majoritatea pestilor si plantelor se pot adapta la un anumit gH dar reproducerea va fi mai greu de realizat.

Majoritatea testelor masoara gH-ul in grade de duritate germane sauOdH, care reprezinta egalitatea cu17.9 mg/L. De vreme ce mg/L este egal cu ppm (parti pe milion) inmultiti gradele OdH de 17.9 daca preferati sa lucrati cu ppm. Urmatorul tabel va da o idee despre cat de dura este apa voastra dupa citirea testelor:

0-4 dH sau 0-70ppm Foarte moale
4-8 dH sau 70-140ppm Moale
8- 18dH sau 140-210ppm Duritate medie
12-18dH sau 210-320ppm Duritate semnificativa
18-30dH sau 330-520ppm Dura
peste 30dH sau 520ppm Foarte dura

Metode de crestere a gH
Adaugarea de calcar in acvariu (va creste si kH care va creste si pH)
Adaugarea de carbonat de calciu va creste valorile gH and kH

Metode de a reduce gH
Adaugarea muschiului de turba in filtru.
Folosirea produselor din comert pentru a ‘inmuia’ apa (aceasta extermina ionii de calciu si magneziu and si ii inlocuieste cu ioni de sodiu. Multi cred ca nu este acceptabila aceasta metoda deoarece majoritatea pestilor care prefera apa moale nu prefera sodiu.
Amestecarea apei cu una cu osmoza inversa.

Dupa cum vedeti este mai dificil sa schimbam gH fara sa schimbam si kH decat invers.

Concluzii:

Desi distincte, pH, kH si gH interactoneaza si afecteaza una pe cealalta. Daca schimbati un parametru este cazul sa monitorizati si ceilalti parametrii pentru a observa schimbarile.

Este cel mai usor si cel mai recomandat sa alegeti pesti care sa fie compatibili cu parametrii sursei de apa pe care o folositi.

Faceti schimbarile in mod treptat.

Cand faceti schimbarile este de preferat sa le faceti intr-un recipient inafara acvariului si apoi sa amestecati cu apa din acvariu.

Daca aveti un kH scazut, faceti schimburi de apa mai dese in concordanta si monitorizati pH-ul mai fregvent.

Decorurile precum lemnul, elemente ce contin calcar, filtratul cu turba, etc. vor afecta kH-ul si pH-ul din acvariul dumneavoastra.

Mult succes!

Traducere de pe http://www.drhelm.com/aquarium/chemistry.html

by Dudi

Exista motive. Mucusul este foarte important pentru supravietuirea pestelui si este secretat de celule care se afla in piele. In unele cazuri, locul unde sunt asezate celule producatoare de mucus indica specia din care face parte pestele. Celulele produc o glicoproteina care in amestec cu apa produce mucusul alunecos.
Mucusul este important pentru pesti deoarece ajuta la reglarea functiilor corpului, inclusiv la protectia impotriva parazitilor. Unii paraziti nu pot ataca solzii pentru ca sunt prea alunecosi, altii se sufoca in mucus. Mucusul functioneaza ca bandaj care acopera ranile si zgarieturile. Unele studii arata ca mucusul ajuta la incetinirea miscarilor apei in jurul pestelui, permitandu-i sa inoate mai rapid.

Unii pesti contin toxine in invelisul de mucus. Daca vreo creatura musca din acest peste, ea va suferi consecintele si data viitoare se va gandi de doua ori inainte de a musca. Parrotfish, pestii papagal, de exemplu, produc o bula de mucus care ii inveleste cu totul, protejandu-i de eventualele atacuri. De asemenea, mucusul regleaza la nivel molecular schimbarile ce se fac intre corpul pestelui si mediul acvatic inconjurator. Pestii ”respira” prin branhii dar si prin piele. Mucusul permite moleculelor chimice sa circule din interiorul pestelui spre exterior si invers.
Pielea unor pesti de acvariu cum ar fi tetra, murene, rasbora si labride, contine niste celule care nu realizeaza schimbul cu mediul. Cand aceste celule sunt sparte, ceea ce se intampla cand se rupe pielea, elibereaza in apa ,,un hormon al fricii” care se transmite in tot acvariul si are efectul unui semnal de alarma pentru toti pestii. Dintr-o data pestii incep sa se agite, uneori izbindu-se de sticla acvariului sau de decoratii fara vreun motiv vizibil. Aceste substante nu sunt specifice pentru o singura specie, ele par a fi o alarma pentru toti pestii. Numai o schimbare masiva a apei ( cel putin jumatate din cantitatea de apa ) indeparteaza aceste substante si permite pestilor sa se linisteasca. Ele nu pot fi indepartate numai prin sistemul de filtrare al bazinului, pentru ca trebuie indepartate in mod chimic.

Unele specii de peste secreta un mucus cu care isi hranesc puii. Acest mucus este adesea plin de proteine si grasimi- substante de care au nevoie micile vietati pentru a creste si a se dezvolta. Bolile mucusului trebuie luate in serios. Verifica intodeauna pestii pe care ii vrei sa ii cumperi, pentru a fi sigur ca nu au rani, bube sau scurgeri de mucus. Aceste manifestari pot indica faptul ca pestele e bolnav sau pe moarte. Este greu pentru un peste sa se refaca dupa ce a suferit deteriorari ale pielii sau ale mucoasei. In unele cazuri, parazitii s-ar putea sa fi patruns printr-o rana. In orice caz, este important sa tii in carantina orice peste pe care vrei sa-l pui in acvariu. Tine noul venit intr-un acvariu singur timp de circa cinci zile si urmareste-l. Observa-i corpul in cautarea oricarui semn de boala sau orice ti se pare anormal- de exemplu scurgeri de mucus. Astfel de boli se pot transmite tuturor pestilor din acvariu.