by rochi

Sinonime: Zeus scalaris, Platax scalaris, Pterophyllum dumerilii, Plataxoides dumerillii, Pterophyllum eimekei
Familia: Cichlidae
Ordinul: Perciformes

Genul: Pterophyllum
Nume comun: scalar
Origine: Bazinul Amazonian
Marime: 25 cm
Comportament: puii traiesc in grupuri, adultii in cupluri; teritoriali daca volumul pus la dispozitie este insuficient
pH = 6,6-6,8

dGH = 0-3
Temperatura: 25 grade; varietatea neagra prefera o temperatura mai ridicata
Hrana: omnivor
Volumul acvariului: 300-350l; inaltimea: 45-50 cm
Observatie: este bine sa avem un grup de 6 scalari tineri de aceeasi talie, dar provenind din surse diferite, pe care sa ii crestem impreuna si din care se vor alege perechile
Descriere: Daca scalarul a fost considerat intr-o perioada o Cichlida mitica, asa cum este astazi discusul, el si-a pierdut stralucirea de odinioara mai ales datorita unor reproduceri exagerate si de cele mai multe ori necontrolate. In schimb, formele salbatice, destul de rare pe piata, sunt inca foarte cautate. In 1823, Lichtenstein a descris scalarul ca Zeus scalaris, perioada in care notiunea de Cichlidae era inca confuza (Chromidae). Genul Zeus Linne, 1758, fusese deja folosit de catre Artedi in 1738, originile sale datind inca din vremea lui Aristotel.

Intretinere: Intretinerea scalarului nu prezinta probleme deosebite. Totusi, pentru specia Pterophyllum altum, conditiile fizico-chimice ale apei vor fi asemanatoare cu cele pentru discus. Bazinul va fi inalt si lat. Pentru scalarii adulti, inaltimea minima trebuie sa fie de 45-50 cm, iar latimea va fi cit mai mare pentru a le crea un climat sigur. O apa cu un dGH = 5-13 , cu un pH cuprins intre 6,5-7 si o temperatura de 26-28 grade este potrivita pentru diverse varietati de scalari. Varietate salbatica are nevoie de o apa mai moale dGH = 0-8 si mai acida pH 6,0-6,8. Filtrarea poate fi lenta, ceea ce inseamna ca o fauna bacteriana denitrificatoare poate sa existe pe substratul poros ca cel format din lava sfarimata si pe bucatele de ceramica sau plastic din filtrul. Atentie la directia jetului de apa, caci scalarii sunt foarte sensibili la curentii puternici. Schimburile de apa vor fi de 1/3 sau 1/2 din volumul bazinului, la o perioada de maxim 15 zile.
Reproducerea: Este destul de dificil sa stabilim sexul scalarilor. Se recomanda cumpararea unui grup, din care perechile se vor alege la maturitate, iar intre perechile formate, legatura va fi foarte strinsa. Scalarii ating maturitatea sexuala la virsta de 7-12 luni. Odata ce o perechea va fi gata de reproducere, ea va depune la o perioada de fiecare 10-12 zile. Scalarii depun pe o frunza lata si lunga, sau pe suporturi artificiale cum ar fi tuburile din PVC, pe care le curata indelung. Chiar daca exista un suport `natural` pentru ponta, se intimpla uneori sa depuna si pe filtru, geam sau pe incalzitor, iar in acest caz, icrele sunt pierdute definitiv.
Pentru a stimula reproducerea, vom ridica temperatura cu citeva grade si vom face schimburi dese de apa. Perechea va fi hranita cu hrana vie si vegetala. Scalarii depun in jur de 400-600 de icre, care uneori pot fi mincate de catre parinti din cauza stresului, apa de proasta calitate sau agitatie in camera unde se afla acvariul. Din acest motiv, bazinul pentru ponta se va amplasa intr-un loc linistit. Este bine ca 3 dintre peretii acvariului sa aiba background-ul de culoare neagra pentru a le oferi mai multa siguranta. Bazinul va contine citeva pietre si o piatra de aerare pentru pui.
Femela elibereaza icrele pe suportul de ponta, iar masculul o urmeaza eliberind laptii. Apoi parintii se vor ocupa de icre, inlaturindu-le pe cele albe, nefecundate.
Icrele eclozeaza la o temperatura de 30 grade, dupa 42-44 ore de incubatie. Pe durata reproducerii, apa trebuie sa fie foarte curata, iar substratul (fundul bazinului) sa fie fara depuneri, care se pot fixa pe glandele cefalice ale alevinilor, provocindu-le asfixierea. Schimburile zilnice de cca 50% de apa sunt esentiale pentru ca alevinii sa supravietuiasca. Puii vor inota dupa 5-7 zile si vor fi hraniti cu infuzori, artemia, hrana pentru pui din comert. Este bine sa fie tinuti impreuna pina ating dimensiunea unei monezi si sa fie hraniti de cel putin 6 ori pe zi, in primele 14 de la ecozare. Dupa aceea, hranirea se va reduce la 2-3 portii pe zi. De multi ani incoace, problema cea mai mare pe care o intilnesc acvaristii pe perioada reproducerii este aceea in care alevinii ajung la stadiul de inot liber. Se intilnesc cazuri cind, din mai multe ponte reusite se ajunge fie partial, fie in totalitate la alevini lipsiti de vezica inotatoare. Sunt pui lipsiti de motricitate, care nu pot inota din cuib pentru a ajunge la hrana vie cum ar fi naupli de artemia. Pentru aceasta tara genetica nu exista nici un remediu. Deseori, o pereche din acelasi bazin poate avea alevini perfect sanatosi, ceea ce exclude posibilitatea aparitiei unei bacterii la vezica innotatoare. In acest caz, este mai bine sa separam masculul sau femela `vinovat(a)` de a fi purtatoarea unei astfel de gene. Incubarea artificiala cu ajutorul unei pompe de aer, aceasta metoda nu ar trebui practicata decit in cazuri extreme, cind parintii isi maninca in mod succesiv ponta sau cind nu o supravegheaza. In acest caz, pierderile vor fi, in cele mai fericite cazuri de cca. 25%, dar in conditii nefavorabile, mai mult de 1/2 sau chiar toate icrele vor fi pierdute. Pompa de aer nu poate inlocui cu succes grija parintilor, mai ales in ceea ce priveste inlaturarea icrelor nefecundate. Impotriva micozelor se poate folosi albastru de metil sau tripaflavina.