by harry-ab

Nota: aceasta este o traducere/adaptare dupa Mergus Aquarienatlas vol 2 Baensch/Riehl

Factori de influenta in cresterea calitatii plantelor de acvariu

Factori diversi influenteaza cresterea sanatoasa a plantelor in acvariu.Imediat ce se obseva carente in cresterea acestora,factorii care influenteaza negativ cresterea plantelor trebuie indepartati. Cele mai probabile cauze ale cresterii nesatisfacatoare a plantelor sunt de cele mai multe ori legate de anumite dereglari in amenajarea de baza a acvariului ca substratul, lumina si temperatura. Daca doar anumite specii de plante nu se dezvolta bine, probabil acestea nu sunt adaptate la conditiile create in bazinul respectiv. In acest caz, pH-ul, duritatea-prea mare de obicei si iluminatul sunt cele care influenteaza negativ cresterea plantelor.Alegerea unor plante compatibile cu apa noastra se poate face de obicei dar implica anumite inconveniente in procurarea acestora.Mult mai avantajos este inbunatatirea calitatii apei cu ajutorul diverselor metode cunoscute, cum ar fi adaugarea de fier, dioxid de carbon si fertilizanti pe baza de micro si macroelemente.

Fierul si cresterea plantelor

O cauza frecvanta a tulburarilor de crestere la plantele de acvariu este lipsa fierului din apa, care influenteaza formarea clorofilei fara de care fotosinteza nu poate avea loc in conditii normale.Pentru formarea clorofilei ajung de obicei doar cantitati infime de fier, acesta neputand fi detectat pe cale fizica in componenta clorofilei. Fierul nu participa efectiv la formarea masei verzi, ci serveste doar ca si catalizator la formarea clorofilei. Deasemenea in formarea plasmei celulare fierul joaca un rol catalizator important, servind la transportarea oxigenului in celula.

Lipsa fierului in apa determina frunze galbene, cu aspect sticlos-transparent si consistenta slaba. Aceasta lipsa a fierului inpiedica planta sa produca hidratii de carbon, si chiar la o abundenta de alti nutrienti in apa planta poate efectiv sa sufere si sa moara din lipsa de hrana.

Cantitatea de fier de care diversele specii de plante au nevoie este diferita, astfel plantele cu o crestere rapida au nevoie de cantitati semnificativ mai mari fata de cele cu o crestere mai lenta, deasemenea plantele care iau nutrientii direct din apa si nu cu ajutorul radacinilor submerse au nevoie de mai mult..

Fierul in apa

Compararea valorilor fierului aflat in apele tropicale sau in apa din retelele de alimentare arata diferente mai mult decat semnificative. Raurile tropicale populate de plante de multe ori au un continut de fier ce ajunge la 1 mg la litrul de apa. Apa de la retelele noastre de alimentare cu apa au o valoare a fierului de obicei chiar mai mica de 0,1 mg la litru, sau e posibil ca acesta sa lipseasca cu desavarsire.

Plantele de apa cu o crestere lenta, in conditii de lumina slaba-mediu si temperatura joasa-moderata se multumesc de obicei cu aceste cantitati mici de fier continut in apa de la retea.La aceste plante si in aceste conditii continutul mic de fier poate fi compensat prin schimburile mai dese de apa care se fac. Aceasta metoda insa ingradeste drastic speciile de plante care o sa le putem creste in acvariu, limitindu-le la cateva specii comune si rezistente.

In general plantele de acvariu pot asimila doar fierul bivalent din apa (Fe2) iar acesta la randul sau in amestec cu apa se transforma in fier trivalent (Fe3) devenind astfel inutil pentru majoritatea plantelor.Practic in apa poate exista o cantitate suficienta de fier, insa acesta nu este de folos dezvoltarii plantei.Anumite specii pot forma singure chelatori specifici prin care mentin fierul in conditie bivalenta , astfel incat acesta sa le fie folositor in procesele de hranire. Acest fapt face ca in acelasi bazin sa putem observa plante galbene, clorotice la un loc cu plante verzi, sanatoase in acelasi timp.

Fertilizarea cu fier

Fierul aflat in apa acvariului poate fi trasformat cu ajutorul unui chelator artificial in fier bivalent, util si accesibil plantelor.Acest tip de fertilizare indirecta ajuta doar atunci cand in apa acvariului exista cu adevarat fier, altfel nu are niciun efect. Mult mai bune sunt solutiile fertilizante care contin fier, special elaborate pentru plantele de apa care se pot cumpara din magazinele de profil.Solutiile de gradina pe baza de fier pentru plante emerse sunt deasemenea bune pentru acvaristica. Nu ma refer aici la solutiile de tip N-P-K pentru gradinarit care sunt destul de controversate din cauza dezvoltarii algelor, dar care folosite cu moderatie pot aduce multe avantaje.Solutia respectiva se adauga in apa dura in cantitate de 1 g la litru si in apa moale 0,5 g la litrul de apa. Fertilizarea se face mai apoi la jumatate din cantitate saptamanal si la fiecare schimb de apa proportional cu cantitatea de apa schimbata.

Este indicat sa nu se depaseasca acest dozaj deoarece fierul in cantitate prea mare concureaza cu alti nutrienti, ca de exemplu manganul, ingreunand asimilarea acestuia de catre plante, fapt care duce la alt tip de probleme la plantele de apa. Aproximativ 0,5 g fier pur la litrul de apa este suficient si benefic pentru cresterea armonioasa a plantelor submerse. Exista teste speciale pentru masurarea acestor valori in magazinele de acvaristica.

Avantajele fertilizarii cu fier

Fertilizarea cu fier influenteaza formarea clorofilei sanatoase. Plantele se pot adapta astfel conditiilor complexe din acvariile noastre.

Prin folosirea fierului ceilalti nutrienti din apa sunt folositi in mod optim de catre plante.

Doar la putine zile de la fertilizarea cu fier frunzele galbene, cloritice se transforma in frunze verzi, sanatoase.

Este posibila cresterea mai multor tipuri de plante cu cerinte diferite in acelasi timp, in acelasi acvariu.

Duritate totala si cantitatea de saruri dizolvata in apa se ridica mai usor decat in cazul adaugarii de nutrienti obisnuiti in apa, cea ce face posibila cresterea unor pesti cu cerinte mai speciale in privinta calitatii apei.

Nutrientii si cresterea plantelor

Nutrientii sunt absolut necesari in cresterea normala a plantelor de acvariu.Ca elemente nutritive principale consideram azotul(N), fosforul(P), potasiu(K), calciu(Ca), magneziu(Mg), fier(Fe), sulf(S), carbon(C), hidrogen(H) si oxigen(O).Aceste elemente se gasesc in proportie majoritara in compozitia plantelor, fiind baza din care se dezvolta acestea. Urme de iod(I), mangan(Mn),zinc(Zn), cupru(Cu) sunt de asemenea necesare in buna dezvoltare a plantelor, dar in cantitati infime.Aceste elemente nutritive au roluri specifice, bine determinate in dezvoltarea plantelor.

N-are rol in formarea proteinelor
P-determina formarea florilor si dezvoltarea acestora

K-are rol in formarea protoplasmei celulare
Ca- are rol de detoxifiere a plantei
Fe- face posibila formarea clorofilei, fara a intra in compozitia acesteia
S- are un rol important in formarea proteinelor
C-sta la baza formarii carbohidratilor
H-ajuta la transportarea tuturor nutrientilor
O-este motorul tuturor functiilor vitale ale plantei

Simptomele lipsei anumitor nutrienti

In cazul lipsei unuia dintre elementele nutritive, apar la plante simptome care ne dau o idee despre lipsa carui element este vorba.Acest lucru ramane de multe ori greu de apreciat deoarece un element nutritiv rareori va lipsii singur la un moment dat in apa acvariului , si ne vom confrunta de obicei cu lipsa a mai multor elemente in acelasi timp.

-lipsa azotului se manifesta prin ingalbernirea frunzelor incepand cu cele mai batrane, de multe ori acestea capatand si o tenta rosiatica datorita acumularii cianurilor in frunza

-lipsa fosforului determina caderea timpurie a frunzelor si inrosirea acestora, pe frunze apar mici suprafete moarte

-lipsa potasiului se manifesta prin pete galbene pe frunza, prin ofilirea varfurilor si a marginilor acesteia

-lipsa calciului duce la dereglari celulare in special la stoloni si a frunzelor, acestea distrugandu-se. Frunzele tinere sunt adesea de culoare galbena

-lipsa fierului duce la ingalbenirea plantei incepand de la varf, a lujerilor si frunzelor noi si tinere. Zonele galbene sunt adesea strabatute sau inconjurate de nervuri verzi.

-lipsa magneziului se manifesta prin pete galbene pe frunze, la inceput pe celebatrane, mai apoi si pe frunzele tinere

-lipsa sulfului duce la ingalbenirea frunzelor incepand cu cele tinere si mai apoi si a celor mai batrane

-lipsa manganului duce la pete galbele intre nervurille frunzei, care mai apoi se distrug, lasand in loc gauri ovale. Acelasi simptom apare in cazul supradozarii cu fier, care impiedica prin prezenta sa asimilarea manganului.

Elementele nutritive in apa

Toate elementele nutritive aflate in acvariu trebuie sa se afle si sa se mentina intr-o anumita proportie intre ele pentru o buna dezvoltare a plantelor.daca anumite elemente sunt in exces acestea pot impiedica asimilarea altor elemente. Ca elemente antagonice sunt de exemplu fierul si manganul sau calciu si potasiu.In natura plantele au la dispozitie in general ape sarace in elemente nutritive, insa acest fapt este compensat de cantitatea de apa practic nelimitata care le sta la dispozitie si de faptul ca in principiu nu lipseste niciun element nutritiv din ea, toate cele necesare fiind prezente.In acvarii traiesc in schimb un numar mare de plante intr-un volum relativ mic de apa, motiv pentru care apar rapid deficiente la anumite elemente nutritive.schimburile de apa compenseaza intrucatva acest fapt insa anumite elemente sunt legate sub forma de saruri si devin inutilizabile pentru plante.Elementele nutritive pot fi asimilate de plante doar in forma de ioni, si anumiti chelatori le mentin in aceasta forma. Acesti chelatori se formeaza intr-o anumita masura in acvariu prin descompunerea materiilor organice rezultate in urma hranirii pestilor.Din acest motiv o apa in acvariu excesiv de curata nu determina o buna dezvoltare a plantelor.Acesta este si un motiv pentra care la amenajarea unui bazin nou apar anumite greutati in „pornirea” plantelor introduse.

Fertilizarea cu elemente nutritive

O metoda sigura si eficienta de furnizare a elementelor nutritive pentru plantele din acvariu o constituie folosirea solutiilor nutritive gata preparate care se gasesc in comert.Unele dintre acestea au totusi un continut mult prea mic de fier, de aceea acesta trebuie compensat cu un fertilizant cu fier, produs care de asemenea se gaseste in magazinele de profil.

-solutiile fertilizante actioneaza doar conditionat si corespunzator conditiilor create in acvariu

-se vor folosii doar preparate speciale pentru plante de apa, fertilizantii folositi in gradinarit nu au efect in apa

-fertilizarea cu un produs nou se va testa prima oara cu jumatate din doza prescrisa si se va observa comportamentul plantelor.Frunze noi, mai mari si o crestere mai rapida se va considera un fapt pozitiv si se poate doza apoi normal, la cantitatea prescrisa.

-adaugarea fertilizantilor in doze mici si la intervale mai mici de timp este mai avantajoasa decat introducerea unei cantitati mari de fertilizant dintrodata

-fertilizantii se vor utiliza cu zgarcenie, mai mult nu o sa ajute, ba chiar se poate sa dauneze plantelor

-se vor respecta dozajele de pe eticheta producatorului.Preparatele cu chelatori pot provoca la supradozaj probleme la scheletul pestilor.

-nu orice preparat care se gaseste are efect pozitiv la anumite acvarii.In functie de conditiile din acestea, poate sa aibe un efect slab sau chiar nul.In acest caz se recomanda schimbarea fertilizantului cu altul niu, dar acest lucru e bine sa se faca dupa efectuarea unui schimb masiv de apa.

Avantajele folosirii fertilizantilor cu elemente nutritive

Folosirea cu succes a fertilizantilor este dependenta de catitatile apei si conditiile din acvariu.Prin folosirea acestora se poate inbunatatii de multe ori cresterea plantelor in acvariile noastre. Aceste elemente pe care le contine solutia nutritiva sunt piatra de temelie pentru obtinerea de plante sanatoase, mari si cu o crestere optima.

Folosirea acestora in ape moi si sarace in minerale inbunatateste calitatea apei si se compenseaza lipsa naturala a nutrientilor.

Elementele nutritive sunt pastrate in apa sub forma de ioni, si asa e posibila asimilarea lor de catre plantele de apa.

Folosirea solutiilor nutritive face posibila cultivarea in acelasi bazin a mai multe plante cu conditii de crestere diferite intre ele, deci se permite o mai buna si mai estetica aranjare a unui acvariu., avand posibilitatea de a alege intre un numar mai mare de plante.

Fertilizarea cu dioxid de carbon

Carbonul este elementul de baza al vietii, fara de care viata nu se poate dezvolta.In timpul fotosintezei plantelor, se prelucreaza carbonul gazos cu ajutorul clorofilei, luminii si a apei rezultand substanta organica din care sunt formate plantele.Acest produs ajunge in forma de solutie de polizaharide in locurile unde este folosit sau stocat.In punctele de crestere , prin combinare a acestora cu diverse saruri nutritive ia nastere substanta celulara din care se dezvolta planta. In rizomi, bulbi si fructe aceste substante se stocheaza, deobicei sub forma de proteine si servesc de rezerva plantei. De aceea o asigurare a cantitatilor necesare de dioxid de carbon este o premisa pentru obtinerea de plante viabile si sanatoase.

In apa are loc un ciclu al carbonului destul de complicat, din derularea acestuia plantele reusind sa-si asigure in anumite proportii nevoia de carbon.Acidul carbonic este preferat de plante in acest proces deoareceimplica cel mai redus consum de energie.

Odata cu scaderea cantitatii de CO2 din apa, si implicit cresterea pH-ului, asimilarea carbonului devine tot mai dificila, implicit cresterea plantelor este ingreunata. In concluzie,anumite niveluri ale duritatii apei si a pH-ului limiteaza drastic posibilitatea noastra de a alege intre speciile de plante.

Dioxidul de carbon in apa

Dioxidul de carbon atmosferic se regaseste in apa intr-un procent foarte mic sub forma de acid carbonic H2CO3, restul regasinduse sub forma de CO2, la fel ca in aer. In contact cu aerul apa absoarbe aproximativ 0,33% dioxid de carbon, insa in contact cu solul acest procentaj creste deoarece bacteriile si radacinile elimina CO2 ca urmare a activitatii lor.

Alta sursa de carbon natural in acvariu o constituie expiratia pestilor si emisia de CO2 a plantelor pe timpul noptii. In apa moale si slab acida aceste cantitati pot fi suficiente pentru anumite specii nepretentioase de plante.Nu este insa o regula generala, cantitatea de dioxid de carbon variind foarte mult din mai multe motive. Pentru a mentine nivelul calciului in solutieeste nevoie de o anumita cantitate de dioxid de carbon liber. Peste o duritate de 10 KH aceste valori cresc foarte mult, tabelul de mai jos dandu-ne o idee despre cantitatea de CO2 necesara pentru mentinerea bicarbonatilor sub forma de solutie. Aceste valori variaza si in functie de temperatura, de aceea acest tabel are ca referinta o temperatura de 25 C.

Duritate carbonica …………….. Dioxid de carbon liber in apa mg/l
1…………………………………………..0,01
2…………………………………………..0,11
3…………………………………………..0,41
4…………………………………………..0,96

5…………………………………………..1,88
6…………………………………………..3,24
7…………………………………………..5,18
8…………………………………………..7,25
9…………………………………………..10,96
10………………………………………….15,1
11………………………………………….19,1
12…………………………………………..25,6
13…………………………………………..33,4

14…………………………………………..41,6
15…………………………………………..51,2
16…………………………………………..61,8
17…………………………………………..73,9
18…………………………………………..88,1
19…………………………………………..104,3
20…………………………………………..120,5

Dioxidul de carbon din acvariu isi echilibreaza constant concentratia cu cel din aer, de aceea nivelul lui scade permanent, putand sa ajunga chiar la valoarea zero.Aerarea apei cu pietrii de difuzare a aerului poate accelera acest proces, ajungand ca dupa cateva zile dioxidul de carbon sa nu se mai gaseasca deloc in acvariu.In asemenea bazine plantele cresc greu, sau chiar deloc, alegerea dintre numeroasele specii fiind ingradita drastic la cateva specii nepretentioase, care pot asimila carbonul direct din bicarbonati. Plantele submerse isi asigura in primul rand din dioxidul de carbon liber in apa carbonul necesar, folosind in acest proces putina energie. Daca CO2-ul e epuizat , plantele extrag carbonul legat din bicarbonati, acest proces consumand o mare cantitate de energie.In procesul de asimilare a carbonului din bicarbonati in frunza , dioxidul de carbon este smuls din bicarbonat iar calciul este depus la suprafata frunzei. Asa se formeaza petele de calciu care apar pe frunze in apa dura si saraca in CO2, putandu-se ajunge chiar la frunze acoperite complet cu un strat de calciu.

Fertilizarea cu dioxid de carbon

Cantitate de dioxid de carbon se masoara greu cu exactitate in apa si pentru acvaristica inca nu sunt aparate de masura care sa fie simple, eficiente si la indemana oricarui buget. Metodele exacte sunt complicate si costisitoare, asa ca estimarile raman cea mai folosita metoda de determinare a cantitatii de CO2 din apa. Oricum , cantitatea exacta de dioxid de carbon din apa nu ne da niciun indiciu asupra deficitului sau excesului gazului in apa, aceste valori fiind strict legate de duritatea carbonica a apei.In apa moale se gasesc de obicei aproximativ 10 mg la litru, cea ce este suficient pentru multe specii de plante. In apa dura, aceiasi cantitate este absolut deficitara, de aceea la apa dura folosirea fertilizarii cu CO2 este mult mai indicata si mai necesara. O cantitate mica , de obicei aduce o inbunatatire semnificativa a cresterii plantelor. Optim ar fi sa se ajunga la echilibrul dintre bicarbonati si acidul carbonic, dar acest lucru este aproape imposibil pe termen lung in apele dure. Exista diverse tipuri de aparate care folosesc tehnici diferite de producere si difuzare a dioxidului de carbon in acvaristica.

Sisteme de fertilizare cu dioxid de carbon

CO2 Optimal (Tetra)

Acest sistem este o combinatie intre o butelie sub presiune, cu electrovalva si o teava de difuziune a gazului. Cu ajutorul unor furtune gazul ajunge in acvariu in teava de difuzie a gazului care este prevazut cu o membrana semipermeabila la dioxidul de carbon. Tevile de difuzie se umplu cu gaz la intervale regulate, putanduse folosii mai multe in functie de capacitatea acvariului.Sistemul este recomandat la acvarii mici-medii cu apa semidura-dura. Pentru acvarii mai mari exista CO2 System tot de la firma Tetra.

Automat de fertilizare cu acid carbonic ZEO (Reiss)

In recipiente speciale se produce CO2 prin scurgerea acidului clorhidric peste pietrii de marmura . Gazul ajunge cu ajutorul furtunelor in recipienti mici cu membrana semipermeabila la CO2.Sistem recomandat acvariilor mici cu ama moale-medie. Din cauza folosirii acidului sistemul nu este foarte popular.

Floramat(Sander)

Sistem compus din butelie, electrovalva si vas de reactie.Cu ajutorul unei pompe de apa apa este trecuta prin vasul de reactie unde se imbogateste cu CO2. Vasul de reactie se umple regulat. Sistem recomandat la acvariile medii cu apa cu duritate medie.

CO2-System(Dupla)

Sistem compus din butelie sub presiune, reductor de presiune, si reactor conectat la pompa de apa a acvariului. Apa se imbogateste in reactor cu CO2.Sistem destul de uzual,recomandat de producator si pentru acvarii mari si apa dura. Debit reglabil la dioxidul de carbon.

CO2 Vario(Dennerle)

Reactor pus in interiorul acvariului, alimentat de la o butelie sub presiune prevazuta cu reductor de presiune. Sistem recomandat pentru acvarii mari cu apa dura.

Avantajele folosirii dioxidului de carbon in acvariu

Multe acvarii sunt alimentate cu CO2 in ultimii ani pentru a stimula cresterea mai rapida si mai armonioasa a plantelor.Fertilizarea cu dioxid de carbon aduce cateva avantaje.

-nivelul pH-ului se mentine la un nivel neutru spre slab –acid, si nu apar variatii mari ale acestuia.
-tuturor plantelor li se faciliteaza absorbtia carbonului, deci cresterea
-formarea puilor si a radacinilor este accelerata cea ce duce la o mai buna adaptare a plantelor noi
-este posibila folosirea unei intensitati luminoase mai mari, cea ce permite cresterea unor plante mai pretentioase
- creste posililitatea pastrarii unui numar mult mai mare de specii de plante, deci apar posibilitati noi de decorare a acvariului

Plantele mele nu mai cresc, care este motivul? Aceasta intrebare necesita o cercetare amanuntita a conditiilor din acvariul in cauza.Anumite dereglari de crestere apar inevitabil, dar doar in timp, acumulandu-se aceste dereglari duc la stagnarea din crestere a tuturor plantelor din acvariu.De multe ori doar anumite specii manifesta aceste simptome, nevrand sa creasca in acvarii in care alte plante nu arata nicio dereglare de crestere.Asemenea comportamente nu se pot determina exact, in sensul ca simptomele sunt caracteristice mai multor factori de influenta negativa.

Greseli in aranjarea substratului

Simptomele care ne indica un substrat inadecvat pentru plante sunt radacinile negre si slabe, si plante care sresc degenerat. Se verifica urmatoarele:

-granulatia: granulatia prea mica sub 1mm sau granulatie diferita cu continut mare de nisip fin se compacteaza cu timpul.Ca proba, degetul trebuie sa intre relativ usor pana pe fundul acvariului prin substrat.

-adaosurile: compostul, pamantul de flori, turba si alte materii organice nu au ce cauta in acvariu.

-colmatarea: la granulatii prea mari , peste 5 mm hrana si dejectiile pestilor patrund prin substrat si se acumuleaza la fundul acvariului. Acestea produc hidrogen sulfurat, care e otravitor pentru pesti in cantitati foarte mici, si duce la dezechilibre in oxigenarea apei. Radacinile plantelor sunt primele care au de suferit, de aceea se recomanda un substrat cu granulatie de la 1-4 mm si sifonarea permanenta a stratului de mal care se formeaza in acvariu.

-temperatura substratului: substratul rece impiedica cresterea plantelor.De aceea trebuie urmarit ca diferenta de temperatura intre substrat si apa acvariului sa nu depaseasca 2 grade.

-vechimea: substratul prea vechi”oboseste”, pierde din calitatile sale nutritive, de aceea nu trebuie sa ramana mai mult de 3 ani in acvariu.

Greseli de temperatura

Daca distanta dintre frunze la speciile cu tulpina inalta este exagerat de mare, acest fapt se datoreaza probabil temperaturii prea mari din acvariu. De asemenea poate fi vorba si de un raport gresit intre intensitatea luminii si temperatura acvariului.Cu cat temperatura este mai mare, este nevoie de mai multa lumina in acvariu, altfel plantele cu tulpina se vor intinde prea mult, si frunzele vor fi rare. Temperatura prea mare este de asemenea de evitat la apele sarace in elemente nutritive, deoarece o temperatura prea mare face sa creasc viteza cu care sarurile din apa sunt asimilate, ducand rapid la lipsa totala a acestora din apa. De aceea trebuie completat regulat cu solutii nutritive.

Temperaturile prea scazute blocheaza cresterea plantelor tropicale pe care le creastem in acvariu. Trebuie evita de asemenea formarea de straturi reci si calde in acvariu, deoarece acest lucru duce la distrugerea plantelor. De aceea se recomanda o miscare usoara dar continua a apei atat pe verticala cat si pe orizontala. Plante cu cerinte foarte diferite de temperatura nu se cultiva impreuna in acelasi acvariu.

Greseli de iluminare

Indicii pentru o iluminare prea slaba sunt spatiile mari intre frunze la plantele cu tulpina, pierderea frunzelor in zona de jos a acvariului, frunze mai mici, tulpina subtire si cu crestere foarte rapida, si deobicei frunze de culoare verde-palid.Specii cu cerinte diferite de iluminare nu se vor cultiva impreuna in acelasi bazin, ci se vor alege plante cu cerinte asemanatoare.Lumina prea puternica este dezavantajanta daca cantitatea de nutrienti din apa este foarte mica, deci la o iluminare puternica va trebuii marita doza de nutrienti. Principalele greseli de iluminat sunt:

-culoarea luminii tuburilor alese pentru iluminatul acvariului
-patrunderea slaba a luminii in apa
-intensitate luminoasa prea mica
-durata de iluminare prea scurta
-tuburi de neon folosite timp indelungat

Alegerea gresita a plantelor

Deoarece cerintele plantelor in cea ce priveste apa, iluminatul sunt diferite, pot aparea in conditiile date ale unui acvariu plante care sa creasca foarte bine, altele care cresc incet sau stagneaza, si plante care mor, nu pot supravietuii in conditiile asigurate. Pe langa greselile care se fac in privinta substratului, a temperaturii si iluminarii trebuie tinut cont si de cerintele particulare ale plantelor in cea ce priveste calitatea apei din punct de vedere a duritatii si a pH-ului. Plantele care au nevoie de o apa moale si acida nu vor putea creste in apa dura si/sau alcalina. Deci la plante foarte selective in cea ce priveste conditia apei mai bine renuntam pentru ca nu se vor adapta niciodata la alte conditii. De aceea este bine sa alegem plantele in functie de apa care o avem noi, sa putem asocia un numar cat mai mare de plante cu cerinte asemanatoare, -lucru care de cele mai multe ori nu e chiar simplu.

Greseli de intretinere

Manipularea gresita a plantelor in timpul ingrijirii lor, la sadirea sau la mutarea lor duce de multe ori la pierderea frunzelor sau chiar la pierderea intregii plante.Urmarea acestei manipulari gresite poate fi o crestere incetinita, sau o dezvoltare sub standardele normale pentru specia respectiva. Aceste inconveniente se evita daca se tine cont de urmatoarele reguli de baza:
-la alegerea plantelor sa avem in vedere exemplare sanatoase si cu ritm bun de crestere pentru specia respectiva
-nu se vor alege plante mici, incomplet dezvoltate, dar nici prea mari, batrana
-radacinile trebuie taiate corect
-la sadire se va avita presiunea prea mare asupra plantei
-se va tine cont la plantare ca radacinile sa fie ingropate conform cerintelor speciei respective
-plantele cu tulpina care se sadesc in grupe nu se vor sadii in manuncgiuri, ci fir cu fir, avandu-se grija sa se lase un spatiu suficient intre ele

-intinerirea si tunderea plaqntelor se va face la intervale regulate
-zonele prea aglomerate se vor rarii periodic
-plantele odata plantate intr-un loc nu se vor rasadii la intervasl scurt de timp din nou

Tulburari de hranire a plantelor

Problemele de crestere a plantelor datorate hranirii gresite sunt greu de diagnosticat. Simptomele care apar nu sunt totdeauna specifice, in principal deoarece la producerea acestora isi dau concursul mai multi factori perturbatori in acelasi timp.Mai enumeram odata principalele cauze si efecte care apar frecvent. Lipsa fierului se manifesta prin ingalbenirea frunzelor , acestea devenind si usor casante.Lipsa de nutrienti se manifesta prin crestere inceata,frunze de dimensiuni anormal de mici, cu o culoare palida, nesanatoasa. Motivele sunt diferite. Chiar si o fertilizare in exces poate influenta negativ cresterea plantelor.Lipsa de acid carbonic in apa duce la formarea de plante mici, frunze mici si chiar la moartea unor specii mai sensibile.

Substante otravitoare

Definirea acestui termen nu este simpla in contextul analizat. Unele substante , inerte, neotravitoare actioneaza in anumite conditii ca otravuri puternice. Ca exemplu cuprul, zincul si borul fac parte din majoritatea fertilizantilor din comert pentru plante de apa, dar in concentratii mari aceste substante au un efect otravitor acupra plantelor.

Otravurile din substrat se formeaza ca urmare a activitatii bacteriilor anaerobe prezente aici, in lipsa unei circulatii satisfacatoare a oxigenului in substrat.Hidrogenul sulfurat care se formeaza este o otrava puternica care in concentratii mici este deja letala pentru plante si pesti. Ca metoda de recunoastere sunt zone negre in substrat, radacini negre la plante si un miros neplacut in acvariu.

Alta categorie de substante otravitoare sunt cele care le introducem deliberat in apa pentru combaterea anumitor boli la pesti, impotriva algelor, a melcilor sau a hidrelor de apa. In general sunt substante care odata ajunse in celula plantei distrug protoplasma acesteia.Distrugerea protoplasmei are loc ca urmare a combinarii proteinelor cu substanta folosita ca tratament, sau prin intreruperea de catre acestea a procesului de respiratie a plantei. Schimburile de apa sunt singurele care pot limita efectul acestor substante prin diluarea concentratiei lor.

Probleme cu algele

In sistematizarea plantelor algele ocupa treapta cea mai de jos. Cu ajutorul clorofilei acestea pot asimila si creste independent. In general traiesc submers, sunt unicelulare sau formeaza colonii de celule, iau forma de fire lungi, cu cau fara ramificatii sau chiar de frunza..Reproducerea are loc prin diviziune celulara, spori, conjugare sau insamantare.Algele care apar in acvariu fac parte din urmatoarele grupe.

Alge albastre

Cyanobacteria sunt denumite asa dupa colorantul lor specific, Phycocromul, care le confera o culoare neagra, albastru-verzui sau maro inchis.Multe alge albastre au un invelis celular care formeaza mucus, iar cele sub forma de fire se pot deplasa in acvariu. Exista aproximativ 2000 de specii care traiesc in apa si pe uscat.

Alge de substrat(maro)

Bacillariophyceas sunt plantute unicelulare de culoare maronie cu o carapace dura formata din doua parti semisferice care le protejeaza. Din acest motiv se simt usor aspru la pipait. Traiesc pe fundul apelor dulci moi. In mare aceste alge au un rol important in formarea planctonului.

Alge verzi

Chlorophyta sunt sau unicelulare sau formeaza fire simple si ramificate.Sunt cunoscute peste 13000 de specii, traiesc in masa apei, prinse de substrat sau pe uscat.

Alge rosii

Rhodophyta traiesc in special in apa marina, dar cateva specii traiesc in apa dulce. Formeaza organe cu care se pot prinde de diverse suporturi aflate la indemana. Algele rosii se pot deosebii de cele verzi prin punerea lor in acetona sau alcool.astfel pigmentul verde se dizolva lasand in urma doar pigmentul rosu.Algele verzi devin transparente.

Combaterea algelor

Algele nu sunt doar inestetice in acvariu, ele dauneaza direct plantelor prin extragerea nutrientilor si a dioxidului de carbon din apa.In general algele sunt in avantaj, cand conditiile devin neprielnice in acvariu, ele multumindu-se cu cantitati mult mai mici de nutrienti. Ca urmare are loc o explozie a dezvoltarii anumitor specii de alge. O dezvoltare excesiva a algelor in acvariu are ca si cauza o dezvoltare slaba a plantelor superioare.

Din cauza cerintelor diferite a grupelor de alge, nu intotdeauna dezvoltarea lor excesiva este o urmare a cresterii slabe a plantelor superioare. Multe tipuri de alge nu sunt recunoscute corect de acvaristi, ca urmare apar probleme legate de combaterea lor nespecifica. Descrierea care urmeaza ar trebuii sa fie de ajutor.

Algele albastre

Descriere: Oscillatoria si alte specii.Crestere uniforma cu aspect murdar,ca o piele albastra-verzui car acopera frunze, pietre, substratul.In apa apare un miros specific de apa statuta.

Aparitie:Algele albastre isi incep dezvoltarea in special pe substrat, si acopera totul in cale cu o pelicula albastru-verzuie, relativ groasa si cu aspect murdar.Plantele sunt efectiv sufocate.Cauzele acestei invazii sunt multiple. Multe specii folosesc ca resurse materia organica aflata in apa, de aceea ca si cauza se asociaza cu o inrautatire a conditiilor de viata din acvariu. Alte cauze frecventa sunt lumina solara,substratul in stare de descompunere(tot conditii proaste), prea multe resturi alimentare, schimburi prea rare de apa sau supradozarea fertilizantilor.

Combatere:Valori ale pH/ului sub 6 nu sunt tolerate de obicei. Pesti de genul M.Vellifera, Black Molly mananca uneori aceste alge dar nu cu prea mare placere din cauza gustului amar. La fel Pomaceele sunt bune pt combaterea lor dar de cele mai multe ori cresc mai repede decat reusesc melcii sa le consume.Exista produse chimice pentru combaterea lor, a caror eficienta creste daca se lasa acvariul complet in intuneric pentru 48 de ore inainte de tratament. Deasemenea intreruperea iluminatului timp de 4-6 zile ajuta uneori.Mai multe schimburi de apa consecutive pot sa strice conditiile favorabile de dezvoltare.

Algele de substrat

Descriere:Sunt numite uneori gresit alge maro.Cresc sub forma de patura maronie peste substrat, decor, plante,au aderenta destul de ridicata si se simt aspru la pipait.

Aparitie: Majoritatea au nevoie de un pH peste 7,5 si de lumina slaba. La o iluminare adecvata vor aparea rar si nu sunt invazive.,/p>

Combatere: Pestii mancatori de alge si melcii le consuma cu placere. Exista algicide specifice.O crestere a duratei si intensitatii luminii inpiedica dezvoltarea lor.

Algele verzi tip „vata”

Descriere: In general din genul Ulathrix, Pe substrat apar gramezi de alge subtiri, de consistenta vatei,verzi, fara fixare propriuzisa de substrat.

Aparitie:Apar de obicei aduse cu plantele noi.Conditii de proliferare asemanatoare cu cele de la algele verzi filamentoase.

Combatere: Strangere manuala sau sifonare regulata , oricum dupa o faza de dezvoltare puternica dispar de la sine.Intr-o oarecare masura ajuta pestii care mananca alge.Exista preparate chimice in comert, aceleasi ca pentru algele verzi filamentoase.

Algele verzi filamentoase

Descriere: de obicei alge verzi din genul Spirogyra. Formeaza gramezi de fire lungi, verde deschis, ramificate.

Aparitie: Dintre toate algele acestea au nevoie de conditiile cele mai asemanatoare cu plantele superioare. Aparitia lor indica in general conditii foarte bune in acvariu.La lumina puternica aceste alge se dezvolta si mai bine.se dezvolta destul de repede dar sunt mai putin daunatoare plantelor decat celelalte alge, singurul inconvenient este consumul nutrientilor din apa.Totusi plantele cu frunze fine pot fi sufocate de dezvoltarea lor masiva.

Combatere:Preparate chimice contra lor exista dar folosirea lor este critica pentru plante Se pot aduna cu ajutorul unui bat din lemn neslefuit sau se pot folosii cu succes pentru combaterea lor specii ca Ancistrus,Pterygoplychtis, Otocinclus.

Algele verzi unicelulare

Descriere:alge verzi din genul Volvox si altele.Apa se coloreaza in verde, mai tarziu verde opac.Sunt alge verzi, microscopice care formeaza colonii si se inmultesc rapid.

Aparitie:Se introduc de obicei cu hrana vie(daphnia) adusa din balti.Se dezvolta la intensitati mari ale luminii si mult azot sau nutrienti in apa.

Combatere:Schimbari masive de apa, acvariul se tine la intuneric3 zile.Se pot adauga algicide.Sunt sensibile la radiatia ultravioleta.

Algele tip “barboase”

Descriere:Alge rosii din genul Compsopogon. Ajung pana la 15 cm, slab ramificate, relativ groase, verde inchis pana la verde-negru. Se prind bine de frunze si se indeparteaza greu, de multe ori cu bucata din frunza pe care s-au prins.

Aparitie:apar de obicei cu plantele noi pe care le aducem.Colonizeaza partea tanara a plantei, in zonele cele mai luminoase, dar cresterea ei nu depinde neaparat de intensitatea mare a luminii.Apa dura cu deficit de dioxid de carbon si pH ridicat este ideala pentru dezvoltarea lor, dar apar frecvent si in apa moale.Cantitati mari de nitrati determina dezvoltarea. La o colonizare puternica a plantei poate impiedica patrunderea luminii la aceasta.

Combaterea: Din cauza aderentei mari la planta nu se poate rupe fara a strica suportul de care s-a atasat.Cel mai bine se indeparteaza partile de plante invadate de alge cu totul.In stadiu tanar, este consumata de pestii mancatori de alge.Exista preparate chimice pentru combaterea lor, insa tratamentul trebuie repetat.De interes este adaugarea de dioxid de carbon in apa, dupa 6-8 saptamani algele cresc tot mai slab pana dispar.In general aceste alge nu apar in bazine in care se face regulat fertilizare cu CO2.

Algele verzi tip „pensula”

Descriere: Sunt alge verzi din genul Pitophora. Se prind de frunze intr-un punct, din care cresc fire slab ramificate, verde deschis cu lungimea de 2-3 cm.

Aparitie: Populeaza de obicei pietrele, lemnul, dar si palntele cu frunze mari.Lumina puternica, dioxidul de carbon si apa bogata in nutrienti amplifica dezvoltarea algei.

Combatere:E daunatoare doar in invazii masive, dar in general pestii consumatori de alge o mananca bine.Se rupe relativ usor de pe substrat. Preparatele chimice impotriva algelor filamentoase o distrug.

Algele verzi tip „puncte”

Descriere: O alga mica care formeaza puncte verzi de maxim 3 mm in special pe geamul acvariului dar si pe frunzele mari.Adera foarte bine la substrat

Aparitie:In general apare la formarea unui bazin nou, din cauza apei nestabilizate inca, dar si in cazul inrautatirii conditiilor din acvariu.Nu sunt periculoase, dar inestetice si reticente la tratamente.

Combatere: Dispare de la sine cand conditiile revin la normal in apa.Pestii si melcii le consuma. Algicidele raman fara efect.

Algele negre tip „puncte”

Descriere:O alga rosie formata din fire foarte scurte, creste sub forma de colonii si formeaza pete negre , rotunde , inestetice.Acestea ajung la 5 mm diametru si invadeaza partea superioara a frunzei.Se formeaza initial la marginea frunzei, apoi invadeaza spre interior, formand pete negre care se intrepatrund.

Aparitie:Aparitia acestora nu depinde de compozitia apei si nici de iluminat.Se inmultesc rapid si invadeaza si frunzele din jur.In cazul unor invazii puternice frunzele mor.

Combatere:Este deosebit de dificila.Doar melcii in numar mare pot face fata, pestii mancatori de alge o evita, si nici produsele pentru combaterea chimica nu sunt eficiente.

Alge verzi tip „blana”

Descriere:Alge verzi din genul Oedogonium. Crestere deasa, fire subtiri, neramificate, de un verde deschis. Se fixeaza de obicei pe fata superioara a frunzelor sau pe tulpina plantelor.Lungimea firelor variaza de la 2 la 20 mm.

Aparitie:Plantele active, cu crestere rapida sunt preferate, majoritatea speciilor fiind invadate.Invazia masiva poate duce la pierderea frunzelor.Evident, apa incarcata cu substante organice, cu nitrati, este favorabila dezvoltarii acestei alge.In rest, celalalte calitati ale apei sau lumina sunt de prea mica importanta pt dezvoltarea algei.Invazia este deosebit de rapida, plantele din jur fiind rapid populate.

Combatere: Indepartarea mecanica dauneaza frunzelor.O curatenie exemplara, schimburi dese de apa in acvariu impiedica dezvoltarea ei. Formele scurte sunt mancate bine de pestii mancatori de alge si de melci, pe cand formele mai lungi sunt ignorate.Cel mai bine se indeparteaza frunzele invadate cat mai repede. Dupa o perioada de dezvoltare masiva apare o perioada de stagnare sau chiar regres.Exista preparate chimice eficiente in combaterea ei, dar tratamentul trebuie repetat de doua ori pentru a fi eficient.

Alge negre tip „pensula”

Descriere:Alge rosii din genul Andouinella.din punctul de aderare pornesc fire foarte subtiri de culoare verde-negru, putin ramificate. Formeaza buchete de forma unui varf de pensula de 5-20 mm, care sunt foarte aderente.Exista forme scurte si forme lungi.

Aparitie:Apar practic pe toate obiectele din acvariu inclusiv pe plante.Se inmultesc rapid, prin spori,populand rapid alte plante.Incepe de obicei sa se dezvolte la marginea frunzei, invadand spre interior.frunzele atacate mor repede. Apa incarcata cu acizi organici si pH mic formeaza un mediu propice de dezvoltare.In cazul unei ape dure, depunerile de calcar de pe frunze sunt un mediu propice pt ancorarea algei.

Combatere: Pestii mancatori de alge si melcii mananca doar forma scurta. Indepartarea mecanica duce la distrugerea frunzei.Formele mai lungi reactioneaza la introducerea de CO2 in apa.Dupa 2-3 luni se desprind de pe substrat si pot fi sifonate de pe fundul bazinului.La o fertilizare constanta cu CO2 nu trebuie sa ne asteptam la o aparitie a acestor alge.Forma scurta este reticenta la acest tratament.Tratamentul cu preparate chimice contra acestor alge trebuie repetat de mai multe ori pentru a fi eficient.

Profilaxie impotriva algelor

Anumitor grupe de alge li se poate stopa conditionat dezvoltarea cu masuri profilactice.Aceste masuri nu sunt o garantie ca algele nu-si vor face aparitia.

Metode de intampinare a dezvoltarii excesive a algelor sunt conditii cat mai bune in acvariu,pentru plante, numar redus de pesti,hranire moderata, filtrare buna, schimburi dese de apa si sifonarea periodica a substratului. Modificarea pH-ului poate fi destructiva pentru anumite grupe de alge, dar acestea lasa locul liber altor genuri care sunt mai adaptate noului pH.

Anumite specii de pesti sunt cunoscute ca mari consumatori de algePentru aceasa misiune sunt folositi pestii care consuma hrana vegetala, sub forma de alge dar lasa plantele din acvariu neatinse.Acesti pesti mananca de obicei doar formele de inaltime mica, rar si pe cele filamentoase de inaltime mai mare.Pestii vivipari mananca de exemplu algele albastre, si pe cele de substrat(maro), la fel si C.aymonierii, C.siamensis.Inpotriva algelor filamentoase sunt mai eficienti Ancistrus,Otocinclus, Hypostomus, cu toate ca C.siamensis este eficienta si in cazul acestora. Melcii sunt eficienti in cazul algelor albastre, dar si a algelor verzi tip „punct” si a algelor „blanoase”.

Produsele chimice care se folosesc de obicei (algicidele) sunt eficiente impotriva algelor de substrat(maro) si a algelor filamentoase.

Tetra-Algizid, actioneaza repede si eficient impotriva algelor de substrat.

Tetra Algetten actioneaza mai incet, eliberand substantele active in timp, pe perioade de mai multe saptamani. La inceput, concentratia substantei in apa creste treptat evitandu-se astfel socul pentru plante. Algele albastre se distrug, deasemenea si cele „barboase”.

Protalon 707 se adauga timp de o saptamana in acvariu, e eficient impotriva diverselor alge filamentoase, si mai putin eficient impotriva celor albastre.

La multe preparate cu actiune rapida exista pericolul ca in bazinele bine plantate sa le scada eficienta, nereusind sa omoare algele definitiv.Se recomanda adaugarea din nou in bazin a unei jumatati din doza recomandata. In general dupa un tratament cu algicide trebuie sa ne asteptam la pagube si in randul plantelor, mai mici sau mai mari in functie de produsul folosit.Daca se respecta instructiunile de dozare aceste neplaceri pot fi reduse. Dupa o combatere pe cale chimica a algelor se recomanda sa se faca un schimb masiv de apa pentru eliminarea cat mai completa a toxinelor.