In general, la noi se considera ca aceasta familie impropriu denumita “Sanitari” este formata din pesti inferiori, cu pretentii de apa si hrana reduse. Majoritatea acvaristilor, necunoscatori, au falsa impresie ca acesti pesti se hranesc cu resturile alimentare ramase de la ceilalti. Aceasta este o impresie falsa, necesitatile lor alimentare fiind cel putin la nivelul celorlalti pesti, daca nu superioare. Este adevarat ca ei sunt folositi ca pesti complementari, pe langa altii care sunt mai colorati, mai mobili si mai cunoscuti. Aceasta reputatie, ca mananca resturi, vine de la faptul ca fiind pesti de fund, avand gura plasata in partea de jos a botului, nu pot manca decat de pe fund. Daca mai mananca si din masa apei (zona de mijloc) o fac foarte rar si foarte neindemanatic. Se stie ca pot trai intr-un acvariu neaerisit si nefiltrat, deoarece au un aparat respirator auxiliar de tip abdominal. Intreaga familie este sensibila la concentratiile chimice din apa. Astfel ei vor fi afectati in cazul folosirii cuprului pentru combaterea hidrei sau a peroxidului contra algelor albastre. Concentratii care pentru alti pesti nu sunt periculoase, pentru ei pot fi mortale. In general sunt pesti nou introdusi in acvaristica, la unele specii reproducerea in captivitate, daca s-a reusit, este de data recenta dupa anii 1975-1980 (ex. Dianema longibarbis, Ancistrus etc.). Toate familiile de somni au multe specii cu obiceiuri deosebite. Intr-un acvariu comun, este bine sa fie reprezentate toate categoriile de pesti: de suprafata, de apa medie si de fund. Din aceasta ultima categorie fac parte si familiile de somni.

Sunt raspanditi, cu exceptia polilor, pe tot globul. In general sunt pesti de apa dulce, desi unele specii traiesc in mare. Sunt cam 2000 de specii, in America de Sud traiesc cam 1200, printre care si familiile de somni acoperite cu placi osoase. Prefera fundul apei de unde isi procura hrana, cautand-o cu ajutorul mustatilor. Sunt total nepretentiosi la calitatea apei, in biotopul natural traind in fluvii, rauri, parauri si ochiuri de apa fara oxigen. Unele specii, in sezonul secetos se ingroapa in namol asteptand sezonul ploios. De aceea, la amenajarea acvariului trebuie sa tinem cont de toate aceste conditii care, chiar daca nu mai sunt valabile, pestii au nevoie de ele. Astfel vom crea in acvarii locuri pentru ascunzis, pesteri, radacini si mai ales locuri de repaus pentru noapte (mici platforme mai aproape de suprafata apei). Marea majoritate sunt pesti nocturni, trebuind sa tinem cont de acest lucru, mai ales cand ii hranim (ex. familia Loricariidae). Alte familii au ciudatenii in ceea ce priveste pozitia de inot cu abdomenul in sus (Synodontis) sau atunci cand se ascund…

Ca infatisare, majoritatea au corpul alungit, dar altii sunt mai indesati. Au corpul aplatizat pe flancuri, de multe ori primul segment al corpului este cilindric si cu capul tesit in partea de sus (Siluridae, Ictaluridae). Pestii care traiesc pe fund au spatele puternic curbat, pe punctul cel mai de sus avand dorsala. Abdomenul este plat. Corpul poate fi acoperit cu placi osoase sau sa nu fie acoperit nici macar cu solzi. Pot avea capul si zona pectorala acoperite cu placi si restul corpului fara nimic. Placile osoase se pot imbina sau suprapune (ca tiglele). Pielea somnilor fara placi este acoperita cu mucus. In acest caz, in piele se afla organele electrice cu ajutorur carora isi captureaza prada (Malopterurus). Gura este mare si de multe ori oblica. Familia Loricaridae, care traieste in ape repezi, pe langa buze au mustati dese (ca niste smocuri), cu ajutorul carora indeparteaza algele care-i stau in cale. O caracteristica a somnilor o constituie mustatile care sunt prelungiri ale pielii cu foarte multe papile gustative. Numarul si lungimea acestora difera de la specie la specie. In mod normal au 4 perechi de mustati, iar la unele specii lungimea lor poate sa depaseasca lungimea corpului (cele de pe maxilarul superior). La altii (Corydoras, Callychthys), mustatile au doar cativa centimetri. Mustatile le tin departe unele de altele, rigide, servind la gasirea hranei si la orientarea in spatiu, deoarece au vazul foarte slab dezvoltat. Nu-si folosesc mustatile pentru atragerea prazii. La somnii care traiesc pe fundul apei, ochii sunt situati in partea de sus a capului si sunt acoperiti cu un strat de piele pentru a fi protejati de rani. Aripioarele sunt folosite pentru inost, dar nu sunt excesiv de dezvoltate. De regula primele radii ale dorsalei si pectoralelor sunt osoase formand niste tepi ososi ce pot fi folositi si pentru sprijin. Tepii de pe dorsala sunt in legatura cu niste glande veninoase, intepaturile fiind foarte dureroase si greu vindecabile. La unele specii intre dorsala si anala apare o aripioara adipoasa care poate fi o prelungire a pielii, uneori intarita de un spin (la somnii cu corpul acoperit de placi osoase). Acest spin poate fi mare sau poate lipsi cu totul. La alti somni, dorsala poate lipsi, dorsala poate lipsi fiind inlocuita de aceasta aripioara adipoasa. Se mai poate ca aripioarele dorsala, adipoasa si anala sa formeze o singura aripioara ce acopera intreaga parte din spate a pestelui, incepand imediat in spatele capului si terminandu-se in locul unde ar trebui sa inceapa anala.

Aripioarele perechi sunt situate pe lateralul corpului pentru a putea fi folosite si la sprijinirea corpului cand stau pe fundul apei. Unii somni au aparate respiratorii suplimentare, ca niste saci (plamani) care pornesc din vezica inotatoare puternic vascularizata si legata de branhii, altii au o parte a intestinului vascularizata, indeplinind acelasi rol. Aerul atmosferic este inspirat atunci cand pestele ajuns la suprafata apei, scoate putin botul afara si elimina dioxidul de carbon. Din punct de vedere al coloritului si desenului, familiile de somni nu sunt asa de spectaculoase. Culorile sunt stinse, iar la speciile care nu au corpul acoperit cu placi osoase, abdomenul este deschis la culoare sau este patat. Pe flancuri apar tonalitati colosistice metalizate sau catifelate, culoarea de baza fiind albastrui verzuie, de culoarea bronzului, maro sau chiar negru, pe acest fond aparand dungi longitudinale si transversale, desene neregulate in culori inchise. Sunt specii care scoase din mediul lor natural capata culori tipatoare.

In general dimorfismul sexual nu este evident dupa culoare. Din punct de vedere al hranei, au pretentii diferite. Mananca orice, hrana vie sau uscata dar in bucati mici. Se hranesc pe fundul apei, dar si din masa apei. Somnii care inoata liber (Kryptopterus, Physailia, Eutropiellus) mananca numai din masa apei si numai hrana vie. Speciile care mananca de pe fundul apei sunt omnivore, mancand tubifex, larve de tantari rosii, rame, dar si hrana uscata sau congelata. Moricariidele mananca alge moi, folosindu-se de dintii lor, dispusi in siruri, de pe buze. Ele au nevoie de acvarii bine luminate si cu multa vegetatie. Mai mananca si frunze de salata sau spanac oparite, fulgi de ovaz.

Despre reproducere in general se stiu putine lucruri, pentru ca la foarte multe specii aceasta are loc noaptea. Multe specii nu s-au reprodus in captivitate si acest lucru din doua motive: sau sunt prea mari, sau nu s-a insistat destul, specia nefiind interesanta pentru acvaristi.