Archive for the ‘Pesti de acvariu’ Category

by Dudi

Apistogramma cacatuoides este originar din Sudul Americii unde populeaza bazinul Amazonian, mai exact raul Yavari care se afla la granita cu Brazilia si Peru. Traieste in apele mici, limpezi si lent curgatoare in care substratul este format din resturi de frunze.

Masculii au inotatoarele foarte dezvoltate. Inotatoarea dorsala are primele trei radii crescute lungi fata de celelalte si are varfurile ascutite. Inotatoarea caudala este bifurcata, iar inotatoarea anala este ascutita. Femelele spre deosebire de masculi nu au inotatoarele dezvoltate. Coloritul masculilor depinde de locuitorii acvariului si acesta poate fi variat. Cea mai comuna varietate are corpul colorat in maro spre gri. Burta este portocalie apropiindu-se de culoarea inotatoarei dorsale,anale si pelviene.Varful inotatoarei anale este colorat albastru-verzui, ca si inotatoarele pelviene. Corpul este marcat cu o dunga laterala care se extinde de la ochi pana la inotatoarea caudala. Sub aceasta dunga se gasesc trei linii scurte.Depinde de dispozitia pestelui, 5-7 benzi sunt vizibile pe partea superioara a spatelui. Ochiul este marcat cu o dunga care se extinde pana jos in coltul branhiilor.Femelele nu sunt foarte colorate.

Masculii au inotatoarele foarte dezvoltate. Inotatoarea dorsala are primele trei radii crescute lungi fata de celelalte si are varfurile ascutite. Inotatoarea caudala este bifurcata, iar inotatoarea anala este ascutita. Femelele spre deosebire de masculi nu au inotatoarele dezvoltate. Coloritul masculilor depinde de locuitorii acvariului si acesta poate fi variat. Cea mai comuna varietate are corpul colorat in maro spre gri. Burta este portocalie apropiindu-se de culoarea inotatoarei dorsale,anale si pelviene.Varful inotatoarei anale este colorat albastru-verzui, ca si inotatoarele pelviene. Corpul este marcat cu o dunga laterala care se extinde de la ochi pana la inotatoarea caudala. Sub aceasta dunga se gasesc trei linii scurte.Depinde de dispozitia pestelui, 5-7 benzi sunt vizibile pe partea superioara a spatelui. Ochiul este marcat cu o dunga care se extinde pana jos in coltul branhiilor.Femelele nu sunt foarte colorate.

Transformarea “femelei” in mascul

In prezenta masculilor dominanti, masculii “subordonati” se camufleaza pentru a imita femelele. Astfel, cei subordonati reusesc sa supravietuiasca in conditii de spatiu restrans. Acest fenomen, are loc in natură in perioadele cu precipitatii reduse, cand in unele locuri apele curgatoare se transforma in iazuri, sau pentru oricare alt motiv, habitatul lor este suprapopulat.

Masculii care cresc impreuna cu unul sau mai multi masculi dominanti, au inotatoarele mai putin dezvoltate si coloritul aproape identic cu cel al femelelor. Uneori forma corpului si inotatoarele pot trada intr-o anumita masura dimorfismul sexual dar de multe ori acestia se ascund foarte bine.

Prin urmare, masculul dominant este pacalit si permite masculilor “subordonati” accesul pe teritoriul sau, sub impresia ca sunt femele, acestia reusind sa se imperecheze cu femelele inainte ca cel dominant sa aiba aceasta ocazie.
Cand masculul dominant dispare, ceilalti nu mai simt nevoia de a se camufla si se dezvolta normal; astfel se poate creea impresia ca o femela “se transforma” in mascul.

Apistogramma cacatuoides nu este un peste mare, masculii atingand dimensiunea de 9 cm, iar femelele 5 cm.

Acvariul trebuie sa aiba lungimea 80 cm cu o capacitate de 115 litri (bineinteles ca un acvariu cu lungimea mai mare de 80 cm nu le face rau), iar acvariul minim trebuie sa aiba cel putin 50 cm lungime cu o capacitate de 50 litri. Este bine sa avem in acvariu niste plante plutitoare pentru a difuza lumina si un substrat inchis la culoare. Acvariul trebuie sa fie bine plantat si sa aiba multe ascunzatori printre pietre, lemne si radacini.

Acest peste prefera o apa nu foarte acida cu un ph intre 6.2-7.7 (ideal 6.7), 3-5 gH (ideal 5) si o temperatura cuprinsa intre 24-27 grade C.

Apistogramma cacatuoides este un peste teritorial care poate fi asociat cu alte Apistogramme (de exemplu Apistogramma bitaeniata care este o specie similara, Apistogramma borellii, Apistogramma uaupesi, etc.), corydoras,Paracheirodon innesi, Lamprocheirodon axelroxi, tetre (caracide) si alti pesti care inoata la nivelul superior al acvariului. Un mascul trebuie tinut cu mai multe femele, toti formand un harem. Masculii sunt bataiosi in timpul sezonului de imperechere si pot ataca alti pesti din acvariu, chiar si pe femele (daca in acvariu avem un harem).

Ca hrana este recomandata cea vie pentru un colorit intens, formata din: Artemia salina, Daphnia, Cyclops, Gammarus, Chironomide. Accepta si fulgii, granulele, tabletele si in final inima de vita tocata marunt (de asemenea este buna si inima de curcan).Nu au incredere sa mearga la suprafata apei sa manance (se hranesc la fundul apei).

Pentru reproducere folositi apa cu un ph intre 6.8-7.2, cu o duritate de 5 gH si o temperatura intre 26-29 grade C.Pentru obtinerea mai multor exemplare feminine, temperatura trebuie sa fie de 24 grade C, iar pentru obtinerea mai multor masculi, temperatura trebuie sa fie de 28 grade C. Fiecarei femele trebuie sa i se asigure o “pestera” care poate fi o nuca de cocos sau un ghiveci de flori rasturnat pentru protectia pontei. Femelele depun aproximativ 100 de icre, de multe ori pe “tavanul” pesterii. Femela apara ouale in timp ce masculul apara teritoriul haremului. Icrele eclozeaza dupa 3-4 zile, iar puii sunt plimbati prin acvariu de femela. Incepeti sa hraniti puii cu infuzori, dupa o saptamana-doua, puii pot fi hraniti cu nauplii de artemia. La varsta de 4 luni puii sunt apti pentru reproducere devenind total maturi la varsta de 7-8 luni.Reproducerea este destul de dificila.

Apistogramma cacatuoides are nevoie frecvent de un schimb de apa partial cu apa proaspata, la fel ca ceilalti pesti crescuti in acvariu.

by g_sorin

Specia: Paracheirodon innesi (Myers, 1936)

Sinonime: Hyphessobrycon innesi [Neon tetra]

Familie: Characidae

Ordinul: Characiformes

Clasa: Actinopterygii

Origine: America de Sud, cursul superior al Amazonului si afluentii regiunilor peruviene si columbiene

Marime: 3.5-4cm

Tip Inmultire: Icre

Hrana: omnivor

Intretinete: medie

Reproducere: posibila

Tip Bazin: lung, min. 60cm

Nivel inot: pelagic

Temperatura: 20-25 grade C

T. Reproducere: 20-22 grade C, constanta

Duritate apa: 1-2 dGH

PH: 5-7

Volum minim de apa: 5 litri pentru un peste

Dimorfism: Femela este mai corpolenta decit masculul si ceva mai mare

Descriere

Este unul dintre cei mai frumosi si mai raspinditi pesti de acvariu. Neonul este un peste robust, foarte sociabil, de talie mica si este recomandat sa fie tinut de preferinta cu alte caracidae. Corpul este subtire, fusiform si usor comprimat lateral. Botul este scurt cu gura mica asezata oblic. Inotatoarea anala este alungita cu marginea usor scobita. Inotatoarea dorsala are baza scurta. In spatele dorsalei se afla inotatoarea adipoasa, insa este putin dezvoltata. Baza inotatoarei codale este lipsita de solzi. Partea dorsala este verde oliv deschis. Pe laturile corpului se distinge o linie orizontala albastru-verzui fosforescenta care se intinde de la partea superioara a irisului pina in zona inotatoarei adipoase. Sub ea, in partea inferioara a corpului exista o dunga rosu ciclamen care se prelungeste pe pedunculul codal pina la radacina inotatoarei codale. Ventral culoarea este albicioasa sau usor galbuie. Inotatoarele sunt translucide, incolore sau usor cu tente fumurii. Inotatoarele dorsala si anala au prima radie alb laptos. Din pacate, speranta de viata a acestui peste este de numai 2 ani.

Comportament si intretinere

In mod gresit acestui peste i s-a dus faima de pretentios. In realitate nu este deloc mai pretentios decit alti pesti, ba din potriva. Acest peste este bine sa fie tinut in grupuri de minim 6 exemplare dar se simte mult mai bine cind sut mai multi. Este complect nepasator fata de ceilati colocatari ai bazinului. Acvariul trebuie sa fie bine plantat, cu o apa foarte curata si cu fundul de culoare mai inchisa. Zonele umbrite nu trebuie sa lipseasca. Plantele vor fi sadite in asa fel, incit sa permita pestilor care se aduna in cirduri, sa aiba un spatiu suficient de inot. Este de preferat sa se tina in bazin cu pesti de talia sa care sa accepte conditiile de apa si de temperatura. De exemplu Hemigrammus erythrozonus. Apa acvariului nu ar trebui sa depaseasca o duritate de 4 dH cu un pH neutru sau usor acid. Daca avem in vedere reproducerea acestui peste este de preferat sa fie tinut intr-o apa cit mai moale si la o temperatura care sa nu depaseasca 22-23 grade C. Apa va fi filtrata prin turba iar debitul de filtrare va fi minim volumul acvariului pe ora.

Reproducerea

Este un peste dificil de reprodus. Daca va tenteaza reproducerea neonilor, va sfatuiesc sa incercati mai intii reproducerea pestilor Hemigrammus erythrozonus (neon roz) care este mult mai usoara. In caz de reusita puteti ataca si reproducerea pestilor “neon tetra”. Principala problema care apare la reproducere este faptul ca genitorii au fost tinuti in apa cu duritate prea mare. In acest caz femelele au ovarele sclerozate si sunt incapabile de depunere. S-a constatat ca tinnuti intr-o apa de 8 dH femelele nu vor mai fi bune de reprodus in proportie de 100%. Deci una din conditiile necesare este procurarea pestilor in faza de puiet si cresterea lor intr-o apa cu duritatea de 4-5 dH cu un pH de 5.5-6 si o temperatura de 22 grade C. Dupa o perioada de aprox. 10 luni (dupa unii autori 6-7 luni) pestii sunt apti pentru reproducere. De regula, o pereche imatura, va depune putine icre, 20-30, dar obisnuindu-i cu un ciclu regulat, la 30 de zile, se vor obtine intre 100 si 200 de icre. O alta problema este hranirea genitorilor, care trebuie sa se faca cu hrana vie: tubifex spalat si sterilizat, cladocere, copepode, etc., cu cel putin o luna inaite de a se incepe depunerea.

- amenajarea unui bazin pentru reproducere: un bazin de cca. 10 litri cu o inaltime a coloanei de apa de 12-15 cm este suficient. Plasa de fund, realizata pe un cadru de sticla lipit, la o inaltime de cca. 2 cm de fundul bazinului este indispensabila pentru a feri icrele de voracitatea depunatorilor. Rama respectiva trebuie sa intre cit mai fest in interiorul bazinului de reprodus pentru a nu exista riscul ca pestii sa intre intre rama si peretii de sticla ai basinului si sa nu mai poata iesi.Deasupra plasei vom pune un “ghem” nu prea des din fibre sintetice de culoare verde unde practic se va realiza depunerea. Unii autori recomanda folosirea unor tufe de Vesicularia dubyana ca suport pentru depunerea icrelor si pentru stimularea depunerii, dar plantele naturale sunt mult mai greu de sterilizat. Apa bazinului va avea urmatoarele caracteristici: 1.5-2 dH, pH=5.8-6.5, iar temperatura intre 20 si 22 grade C. Apa va trebui sa aiba o usoara tenta maronie ceea ce se realizeaza printr-o filtrare domoala prin turba si sa fie foarte limpede. Pentru a evita intrarea alevinilor in filtru inveli filtrul intr-o plasa fina de perlon. Bazinul de reproducere se va lumina cu un bec cu incandescenta de putere mica, max. 15W. Bazinul precum si toate materialele folosite vor fi riguros curatate si dezinfectate, aceasta reprezentind una din conditiile de baza pentru succesul depunerii.

- reproducerea: bazinul de care vorbeam mai sus se pregateste cu 7-8 zile inainte de lansarea genitorilor. Perioada optima de depunere este septembrie – martie. Toate fetele bazinului se vor acoperii cu hirtie neagra mai putin fata acvariului pe care o vom acoperii putin mai tirziu. Genitorii se vor lansa in bazin seara si vor fi urmariti in permanenta. In mod normal depunerea trebuie sa se produca in 1-3 zile. Daca nu se produce vom inlocui perechia. In general depunerea are loc seara, iar cind pestii incep sa depuna se intrerupe lumina. Imediat dupa depunere perechea va fi scoasa se va acoperi cu hirtie neagra fata si partea superioara a acvariului, pentru a se obtine un intuneric aproape total. Bazinul va sta astfel acoperit 5 zile dupa care incepem sa-l dezvelim treptat. Icrele si alevinii sunt foarte sensibili la lumina. Totusi, pentru a ne satisface curiozitatea cu privire la aparitia alevinilor, putem sa luminam cu o mica lanterna si pentru scurt timp bazinul, dar nu este recomandat. Eclozarea icrelor are loc dupa 24 de ore iar alte 4 zile alevinii se hranesc exclusiv din sacul vitelin. Incepind cu a 5-a zi se va incepe hranirea. In primele 4 zile se vor hrani cu infuzori pe care trebuie sa-i cultivam din timp. INFUZORII NU SE VOR DISTRIBUI CU APA DE CULTURA. In urmatoarele zile se vor distribui micro si abia incepind cu a 9-a zi naupli de artemia. Tot acum se poate indeparta total hirtia care a acoperit bazinul. Pe toata aceasta perioada hrana va trebui data in portii foarte mici iar curatirea bazinului va trebui sa fie riguroasa. Dupa 15 zile se poate administra hrana sub forma de pudra sau alt tip de hrana vie potrivita ca marime. Dupa circa 3 saptamini incep sa se coloreze dar perioada grea trece abia dupa 3 luni cind se incepe adaptarea treptata la trecerea intr-un alt bazin. Adaptarea se va face lent, prin schimburi mici de apa intre bazinul de reproducere si bazinul de crestere, pina la echilibrarea parametrilor apei din cele doua bazine.

Hranirea

Neonii se hranesc din masa apei si in faza adulta nu sunt pretentiosi. Prefera hrana vie, care nu trebuie sa lipseasca, dar maninca cu aceiasi pofta hrana sub forma de fulgi sau granule.

Boala specifica a neonului

Plistoforaza Este impropriu spus “boala neonilor”, pentru ca aceasta parazitoza se intilneste la foarte multi pesti, atit dulcicoli cit si marini. Ca agent parogen, la pestii de acvariu, a fost identificata specia Plistophora hyphessobryconis. Specia Plistophora hyphessobryconis este un microsporid care se localizeaza in fibrele musculare si uneori in tesutul conjunctiv al pestilor. Pestii parazitati prezinta pe suprafata corpului pete alburii sau ulceratii. Mussculatura invadata devine palida si capata un aspect sticlos. In parazitari masive pestii se recunosc dupa inotul dezordonat in pozitie verticala si izolare fata de cird. Moartea survine prin epuizarea pestilor. Din pacate boala este fatala si nu se cunoaste nici o metoda eficienta de tratament. Pentru a stopa epidemia pestii se eutanasiaza iar bazinul se dezinfecteaza cu formalina 10%.

Pina in prezent, in genul Paracheirodon, au fost catalogate pe linga Paracheirodon innesi inca doua specii: Paracheirodon axelrodi (Schultz, 1956) [Neon rosu, Cardinal tetra] si Paracheirodon simulans (Géry, 1963) [Green neon tetra].

by g_sorin

Specie: X. Maculatus (Gunther, 1866); X. Variatus (Meek, 1904)

Sinonime: Poecilia maculata, Platypoecilus pulchra, Platypoecilus nigra, Platypoecilus maculatus

Familia: Poeciliidae

Subfamilia: Poeciliinae

Genul: Xiphophorus (Heckel, 1848)

Subgenul: Platypoecilus (Gunther, 1866)

Nume comun: Platy

Origine: Mexic, Belize

Marime: femelele 7 cm, masculii 5 cm; contrar guppylor, femelele sunt colorate

Comportament: pasnic, cu conditia sa fie tinuti cu specii linistite

Apa: pH si duritate neutra. De mentionat ca platy trebuie tinuti in apa foarte curata

Temperatura: 24-28 grade

Hrana: omnivor, hrana vie si congelata, fulgi

Reproducere: usoara. Puii accepta inca de la nastere nauplii de artemia

Nivel inot: pelagic, cu preferinta pentru nivelul de suprafata si cel cel intermediar

Dismorfism: inotatoarea anala a masculului se dezvolta intr-un organ reproducator alungit, denumit gonopod

Speranta de viata: 3-4 ani

Descriere

Speciile de platy sunt ovovivipare. Repartitia lor este limitata si nu se gasesc decit in Mexic si in Belize, dar au fost adusi si in Insulele Antile pentru a combate tintarii.

Xiphophorus maculatus a fost descris pentru prima data de catre Gunther in 1866 sub numele de Platypoecilus maculatus. Pentru a simplifica, genul Platypoecilus s-a mentinut ca subgen pentru a se clasa speciile de platy si pentru a le diferentia de Xiphophorus, care prezinta o prelungire a inotatoarei caudale.

Femelele ating dimensiunile de cca. 7 cm, in timp ce masculii sunt mai micuti si nu depasesc 5 cm. In comert se gaseste o multitudine de forme si culori ale acestui peste, care au fost selectionate de-a lungul anilor. Doctorul Myron Gordon este considerat a fi parintele geneticii acestui peste. Varietatile sunt rezultatul selectionarii si hibridarii a urmatoarelor trei specii: Xiphophorus helleri, Xiphophorus variatus si Xiphophorus maculatus. Exemple de varietati: platy-tuxedo (negru spre rosu cu pete negre), platy-wagtail (rosu sau galben cu extremitatile inotatoarelor negre), platy galben, platy albastru (verde cu reflexe albastre metalice), platy luna (galben pal sau bej cu o pata rosu caramiziu in forma de semiluna), platy papagal.

Comportament

Este un peste gregar (este bine sa fie tinut in grupuri), foarte linistit, chiar sperios. Exceptie – in prezenta alevinilor pe care nu ezita sa-i devoreze. Asocierea se va face cu pesti calmi, care prefera o apa neutra sau alcalina (pH 7.0 – 8) cum ar fi guppy sau xipho. A se evita asocierea acestora cu pesti mai agresivi, ca Barbus tetrazona. Proportia trebuie sa fie un mascul la trei femele pentru a se evita conflictele intre masculi si pentru a nu obosi femelele, platy fiind un peste foarte activ din punct de vedere sexual.

Intretinere

Intretinerea acestui peste nu ridica probleme deosebite. Platy se simte bine intr-un acvariu comunitar, cu un volum de 100l.
Bazinul trebuie sa fie bine plantat, si sa aiba si plante de suprafata si ascunzatori. Plantele specifice biotopului sau natural sunt Cabomba, Egeria, Myriophillum, care necesita o iluminare puternica – 1 watt pentru 2l de apa. Se poate opta si Ceratopteris, care are avantajul de a putea fi plantata in substrat sau poate fi lasata sa pluteasaca la suprafata apei sau pentru Vallisneria Americana. Aceasta din urma va fi aleasa doar pentru bazinele mari, datorita dimensiunilor sale care depasesc 1 m lungime in mediul natural. Pentru cei care nu dispun de lumina suficienta, se pot alege Cryptocorynele.

Tufele de muschi de Java (Vesicularia dubyana) sau riccia sunt ideale pentru alevinii nascuti in acvariile comunitare. Decorul poate fi completat cu sisturi inchise la culoare, care vor contrasta cu verdele plantelor si cu culorile pestilor.

Filtrarea nu trebuie sa fie puternica, deoarece platy iubeste apele calme, cu un curent usor de apa – de doua ori volumul bazinului este suficient. Aceasta specie necesita o apa dura, cu un pH ridicat, dar se poate acomoda si in ape usor acide. Singura cerinta a acestor pesti este o apa curata, iar schimburile vor fi frecvente deoarece acest peste dovedeste o sensibilitate crescuta fata de acumularile organice. Cind apa este de proasta calitate, poate suferi din cauza infectiilor bacteriene.

Platy iubesc caldura – temperatura apei va fi de 24-28 grade. Principala problema care poate aparea in faza aclimatizarii este sensibilitatea la gris – boala punctelor albe. De aceea este recomandata o perioada de carantina pentru orice peste nou cumparat, deoarece grisul poate produce pagube importante daca nu este depistata la timp.

Hrana

Platy este un peste omnivor, care are nevoie de o alimentatie diversificata: larve de tintari, grindal, artemia, tubifex, mazare fiarta si decojita, fulgi, granule, spirulina. De remarcat este faptul ca platy este un mincator de alge foarte eficient. De altfel, algele sunt esentiale pentru sanatatea sa.

Reproducere

Platy sunt pesti ovovivipari. Reproducerea acestora este usoara. Femelele nu au grija de pui, iar intr-un spatiu restins asa cum este acvariul, in absenta unor masuri de precautie speciale, marea majoritate a alevinilor, daca nu chiar majoritatea acestora, vor fi devorati de catre parintii adulti. Femela gestanta prezinta abdomenul bombat si o pata intunecata la culoare sub abdomen. La finalul perioadei de gestatie, puii sunt vizibili in interiorul mamei (pete minuscule care corespund ochilor). Perioada de gestatie este de 30 de zile. Femelele au capacitatea de a stoca sperma pina la o perioada de un an si continua sa fie fertile in acest timp, chiar si absenta unui mascul.
Este mai bine ca femela sa se separe intr-un acvariu mai mic (60l), cu un decor sumar, muschi de Java si cu plante de suprafata ce vor oferi protectie alevinilor. Se pot folosi si nascatori din comert. Dupa nastere, femela va fi scoasa. Data nasterii nu poate fi cunoscuta cu exactitate, deoarece multe varietati de platy au culori foarte inchise, iar pata de gestatie nu poate fi observata. Cu toate acestea, intervalul dintre doua nasteri este de cca. o luna. In momentul in care observam ca abdomenul incepe sa se rotunjeasca, e bine ca femela sa fie izolata. Odata separata, aceasta se va obisnui treptat cu noul mediu. Pentru a o ajuta, trebuie hranita 1-2 ori pe zi cu o hrana mai bogata decit de obicei.

O femela adulta de platy naste in jur de 40 de pui. Numarul acesta este in functie de talia si de virsta mamei, dar nu este un peste foarte prolific. Masculii ating maturitatea la virsta de 4 luni, cind trebuie separati de surorile lor pentru a se evita inmultirea precoce.

Cresterea puilor este relative lenta. Se recomanda o hrana bogata in proteine – nauplii de artemia si/sau hrana pentru alevini din comert. Alevinii se vor hrani cite putin de mai multe ori pe zi si vor fi crescuti intr-un bazin mai mic, in care se vor masura in permanenta nivelul nitritilor si al amoniacului.

Este bine sa se evite cosanguinizarea, care determnita o serie de anomalii, malformatii ale coloanei vertebrale si o sanatate precara.

Bibliografie : Aqua plaisir

by g_sorin

Specia: Trichogaster trichopterus (Pallas, 1777)

Sinonime: Labrus trichopterus, Pallas, 1770, Trichogaster trichopterus, Bloch & Schneider, 1801, Trichopodus trichopterus, Lacepede, 1801, Trichopodus trichopterus, Cuvier & Valenciennes, 1831, Trichopus sepat, Bleeker, 1845, Osphromenus siamensis, Günther, 1861, Osphromenus trichopterus, Bleeker, 1865, Osphromenus trichopterus var. koelreuteri, Günther, Osphromenus trichopterus var. cantoris, Günther, Trichopus siamensis, Sauvage, 1881, Trichopus cantoris, Sauvage, 1884, Trichopodus maculatus, Vipulya, 1923, Osphronemus saigonensis, Borodin, 1930.

Familia: Belontiidae

Ordinul: Perciformes

Subordinul: Anabantidae

Genul: Trichogaster Bloch & Schneider, 1801

Nume comun: gurami albastru

Origine: Asia de Sud –Est, Indonezia

Marime: 15 cm

Comportament: pasnic, dar masculii nu se agreeaza

pH 6-8

dH 5-19

Temperatura: 22-28 grade

Hrana: omnivor

Reproducere: relativ usoara daca partenerii se inteleg

Speranta de viata : pina la 10 ani

Descriere:

Trichogaster trichopterus, denumit si gurami albastru, a fost descoperit la sfirsitul sec. XVIII in Indonesia. Acest stat este format din Java, Sumatra si Borneo, insule celebre datorita faunei piscicole. Acest peste se intilneste si in Tailanda, Vietnam si in insulele nordice ale Australiei. A fost importat pentru prima data in Europa in 1896.
A fost descris de Pallas in 1777 si face parte din primele specii de pesti exotici tinuti in acvariu.

Gurami albastru prezinta un sistem de respiratie special. Traieste in ape sarace in oxigen, mlastini si in zonele cultivate cu orez si si-a dezvoltat un sistem de respiratie anex, denumit labirint. Acesta este un organ puternic vascularizat, format din lamele osoase, care permit asimilarea aerului atmospheric, in completarea a branhiilor. Aceasta adaptare intr-un mediu dificil, sarac in oxigen, s-a concretizat si printr-o reproducere diferita – construirea unui cuib de bule care plureste la suprafata apei, pentru a asigura icrelor oxigenul necesar.

De mentionat e faptul ca Trichogaster trichopterus prezinta o asemanare foarte mare cu Trichogaster leeri: corpul oval, alungit si usor turtit lateral. Inotatoarea anala incepe din dreptul branhiilor si ajunge pina la pedunculul caudal. Inotatoarele pectorale, filiforme, foarte lungi, sunt reduse la niste “firicele”. Sunt organe tactile care permit pestelui sa detecteze obstacolele intr-o apa in care vizibilitatea e redusa si sa-si gaseasca hrana; au de asemenea un rol important in recunoasterea partenerului sau al unui dusman. Gurami albastru atinge o lungime de 15 cm in acvariu, femela fiind un pic mai mica. In natura, pot atinge chiar si 20 cm.

Trichogaster trichopterus sumatranus este denumit gurami cu 3 pete in tarile anglosaxone si gurami albastru in Franta. Este varietatea salbatica tipica. Pe un fond albastru deschis cu reflexii verzi, usor marmorate sunt “desenate” 2 pete negre. Prima se gaseste pe inotatoarea dorsala si a doua, la baza coditei; a treia pata o reprezinta ochiul.

Trichogaster trichopterus var. Cosby este o varietate mult mai colorata. Tot corpul este albastru marmorat si, in conditii de stres, marmorajul devine mai mult sau mai putin intens.

Trichogaster tricopterus var. doré (auriu) are un colorit asemanator cu cel al lui Trichogaster trichopterus var. Cosby, dar pe un fond galben – portocaliu in locul albastrului.

Comportament si intretinere

Cresterea acestui peste se dovedeste adesea dificila, avind un caracter teritorial. Il intilnim de multe ori in bazine mai mici de 100l, in timp ce lor le este necesar un acvariu de cel putin 200l pentru a creste si a se dezvolta frumos.

Inaltimea coloanei de apa e mai putin importanta. Ceea ce trebuie luat in considerare e lungimea si latimea bazinului – minim 1 metru lungime si latime pentru un cuplu. Acvariul trebuie sa fie bine plantat si cu plate de suprafata pentru a fi asemanator cu cel al biotopului sau natural. Plante ca Ceratopteris ii ofera adapost, deoarece pestele isi petrece cea mai mare parte a timpului in partea superioara a bazinului. Din punct de vedere morphologic, aceasta predispozitie este vizibila prin forma gurii, orientata in sus.

Nu au nevoie de o filtrare puternica, iar jetul de apa nu trebuie sa creeze curenti puternci la suprafata apei.

Temperatura optima se situeaza in jurul valorii de 25 grade, iar vara poate sa urce fara probleme si la 30 grade.

Trichogaster trichopterus nu este pretentios in privinta calitatii apei, care in mediul sau natural aceasta poate fi dulce, neutra, acida sau dura. Pentru reproducere insa e necesara o apa cu valori mai mici de 10dGH pentru a preveni problemele cu dezvoltarea icrelor.

Daca gurami tineri sunt foarte vioi, cei maturi sunt destul de lenesi. Comportamentul lor este in general pasnic dar e de preferat ca exemplarele sa fie perechi. Masculii nu se impaca intre ei si cei dominati risca sa fie vinati in permanenta, ceea ce va duce la intirzieri in dezvoltare si raniri. Femelele se inteleg relativ bine, chiar daca si intre ele exista anumite animozitati. Sunt concilianti cu alte specii, pe care adesea le ignora. Este un peste ideal pentru acvariile comunitare unde poate coabita cu alte Belontiidae, cu conditia sa le asiguram spatiu suficient pentru a-si delimita teritoriul. Nu apreciaza insa locatari de talie mare sau cei mai mici si prea vioi sau siciitori cum ar fi Barbus tetrazona, Hypbessobrycon callistus care le pot ciupi aripioarele pelviene.

Guramii sunt pesti sedentari. Odata ajunsi la maturitate nu le plac deloc schimbarile bruste de mediu. Acelasi lucru se intimpla si cu puii, care pina la o talie de 5 cm sunt destul de fragili. Din acest motiv, majoritatea pestilor sunt comercializati cind ating o talie de 7-8 cm. Varietatile selectionate resista si la o cosancvinisare crescuta. Se intimpla rar sa intilnim exemplare bolnave. Odata aclimatizat, guramii rezista majoritatii bolilor. Prezinta totusi o anumita predispozitie la putrezirea aripioarelor, boala bacteriana, usor de evitat in conditiile unei igiene corespunzatoare.

Trichogaster trichopterus maninca orice tip de hrana, dar o prefera pe cea vie. Accepta orice, de la dafniile uscate pina la planarii (viermi albi) si hidre care ridica probleme de ordin estetic in unele acvarii. Nu trebuie exagerat cu mincarea, caci este un mare gurmand. Artemia, chironomide, gridal sunt foarte apreciate de gurami, pe linga produsele din comert. Hrana vegetala este deosebit de necesara pentru sanatatea lor. Intenstinele sale foarte lungi au nevoie de aceasta hrana de mai multe ori pe saptamina. Atentie la hrana bogata in lipide.

Reproducere

Dismorfismul sexual este usor de observat, dar mai putin vizibil la indivizii tineri. Inotatorea dorsala a masculului este mai dezvoltata si ascutita. Cea a femelei este este scurta si rotunda. Femela are in general coloritul mai putin accentuat, iar abdomenul se rotunjeste pe masura ce se dezvolta masa ovariana, in timp ce masculul ramine zvelt.

Reproducerea este relativ usoara. Un acvariu de 80l este sufficient pentru depunerea icrelor. Cuplu trebuie sa aiba virsta de aproximativ un an si o talie intre 7-9 cm. Femela se rotunjeste in preajma depunerii iar masculul va incepe sa construiasca un cuib de bule. Este indicat sa tinem cont de aceste semne pentru ca depunerea sa aibe loc in bune conditii si pentru a se evita refuzul unuia dintre parteneri. Partenerii trebuie izolati o saptamina sau doua iar femela e bine sa fie hranita din abundenta cu larve de chironomide si tintari, pentru a ajuta la maturizarea ovulelor.

Calitatea apei nu este foarte importanta, dar e de preferat o apa invechita si cu o duritate mai scazuta. Temperatura va fi cuprinsa intre 25-28 grade. Acvariul trebuie acoperit pentru a se mentine deasupra apei o atmosfera umeda si calda. Pentru a evita distrugerea partiala a cuibului datorita picaturilor ce se formeaza din cauza condensului, e bine ca geamurile care acopera acvariul sa fie usor inclinate. Filtrarea si aerarea bazinului nu sunt obligatorii, dar un filtru mic exterior, reglat la volum minim, va inlatura pinza bacteriana ce se formeaza la suprafata apei.
Acvariul trebuie bine plantat, si trebuie sa aiba ascunzatori – ca de ex. ghivece de flori – pentru ca femela sa nu fie bruscata de mascul si sa se poata feri de avansurile acestuia, cind devine prea insistent. Partenerii se introduce simultan in bazin seara. A doua zi, la vederea femelei, masculul incepe sa o urmareasca, apoi incepe construirea cuibului intr-un loc ales cu grija. Ia aerul in gura, il inveleste cu un mucus salivar si il da afara sub forma de bule fine intr-un colt al acvariului sau linga plantele plutitoare. Construirea cuibului este o munca de durata, caci acesta poate ocupa o suprafata de 50 cm2 cu o grosime de 1 cm in centru. In acest timp, femela se arata foarte interesata de activitatea partenerului. Uneori, acesta isi intrerupe munca si incepe sa o urmareasca din nou, revenind apoi la cuib pentru a mai adauga bule. Dupa terminarea cuibului, masculul incepe cautarea partenerei, avind inotatoarele infoiate si fiind mult mai tandru, incercind sa o atraga cu blindete sub constructia fragila. Constient de puterea sa de seductie, incepe sa o mingie cu inotatoarele pelviene, sa ii ciupeasca usor inotatoarea anala, sa ii atinga abdomenul cu gura si sa o faca sa il urmeze. Atunci cind femela este de acord, partenerii inoata unul linga celalat si se opresc sub cuib. Dupa citeva imbratisari, incep lucrurile seriaose. Masculul o imbratiseaza pe femela, apoi ii da drumul, ventileaza aerul si amindoi isi apropie orificiile genitale. In acest moment, cu intreg corpul tremurind, masculul ii preseaza partile laterale; ovulele si laptii sunt eliberati. Imbratisarile se prelungesc citeva secunde dupa eliberarea icrelor; acestea contin bule de grasime si urca imediat spre suprafata apei. Masculul le culege in gura si le pune in cuib, pe care il consolideaza cu noi bule. Depunerea dureaza citeva ore, pina la epuizarea masei ovariene. Icrele, mici si albe sunt in numar de 800 –1000, deseori chiar si 2000. Odata depunerea terminata, femela este vinata fara mila, iar accesul la cuib ii este interzis. Masculul se va ocupa singur de pui si este indicat ca femela sa fie scoasa pentru a nu fi agresata.

Puii apar dupa cca. 36 de ore; sunt minusculi si stau agatati de cuib, plante sau de geamurile acvariului. Pot innota liber dupa 3 zile. Tatal, al carui rol e acum terminat, va fi si el indepartat. Acvaristilor le e de multe ori teama ca masculul va incepe sa-si manince puii, dar el ii ignora pe micuti, cu mici exceptii.

Cresterea alevinilor se face cu usurinta cu plancton, mincare fina pentru pui din comert pina in a 5-a zi cind li se pot da naupli de artemia. Mincare trebuie data de 2-3 ori pe zi, apoi, pe masura ce cresc, portia de hrana se imbogateste cu microviermi, ciclopi si viermi taiati marunt. Ca majoritatea Belontiidaelor, puii de guramii nu sunt prea mobili si asteapta ca hrana sa le pice in gura. Odata ce accepta artemia, alevinii pot fi considerati sanatosi. Labirintul se formeaza intre a 4-a si 6-a saptamina si atunci incep sa respire aerul din atmosfera. Stratul de aer care se afla intre apa si capac ii fereste de schimbarile bruste de temperatur care le-ar putea fi fatale.

Pui cresc repede daca dispun de spatiu suficient, de o hrana abundenta si variata si de apa curata, pe care o vom reinnoi cam 10% in fiecare zi. Ideal ar fi sa creasca in bazine in aer curat, amplasate in locuri insorite si cu o microfauna variata. Ating lungimea de 5 cm in 5 luni.

by g_sorin

Specia: Gymnocorymbus Ternetzy (Boulenger,1895)

Sinonime: Tetragonopterus ternetzi

Familie: Characidae

Origine: America de Sud; sudul Braziliei, Bolivia, Paraguay

Marime: 4.5-6cm, masculul putin mai mic

Tip Inmultire: Icre

Hrana: Omnivor, dar prefera hrana vie.

Intretinete: Usoara

Reproducere: Usoara, f. prolific, femela poate depune pina la 1200-1500 de icre

Tip Bazin: Lung, 80cm

Nivel inot: Mijlocul Bazinului.

Temperatura: 23-27 grade C

T. Reproducere: 26-28 grade C, constanta.

Duritate apa: 8-10GH

H: 6-10

Volum minim de apa: 20l pt. 5-6 pesti

Dimorfism: Greu de deosebit. Masculul este ceva mai mic si are virfurile codalei albe

Pestele se mai numeste si “Tetra”, “Tetra negru”. Are culoarea cenusiu-alb cu irizatii metalice. Pe corp se disting doua dungi verticale, late, negre, una dupa opercul, a doua la baza anterioara a dorsalei. Intensitatea culorii acestora tine de modul de hranire si de dispozitia pestelui. Pentru reproducere se prefera bazine mai mici (25l), cu plasa pe fund si citeva fire de plante cu frunze fine. Deasupra plantelor trebuie sa ramina suficient spatiu pentru inot. Este bine ca bazinul sa fie acoperit deoarece jocul nuptial este furtunos si pestii pot sari din bazin. Raportul sexelor: 1 la 1, sau 2 masculi la o femela. Depunerea are loc in general dimineata. Eclozarea dupa 16-18 ore in functie de temperatura. Dupa cca. 4 zile sacul vitelin se resoarbe si puii incep sa caute hrana. Hranirea se face cu infuzori in primele zile, apoi cu artemia, micro, grindal, etc. Atinge maturitatea sexuala la 8-10 luni si poate traii 3-4 ani. Se pare ca dupa 1.5-2 ani, nu se mai reproduce. Se cunoaste si o varietate cu voal obtinuta de Polonezi prin anul 1964 care se gaseste si la noi. Se numeste G. ternetzi… OH. (Cred ca vine de la Ocin Haraso, nu stiu precis).

by harry-ab

Mikrogeophagus ramirezi este originar din Venezuela si Columbia unde populeaza savanele din bazinul fluviului Orinocco. Deasemenea se mai intalneste in partea superioara a deltei acestui fluviu.Acest superb cichlid sudamerican este cunoscut sub mai multe denumiri, Pappilochromis ramirezi, Apistogramma ramirezi si Microgeophagus ramirezi, acet ultim nume fiind cel corect, din punct de vedere al incadrarii speciei.

Reproducerea si cresterea puilor nu este grea la aceasta specie, atat timp cat se asigura conditiile specifice de mediu.Acvariul de reproducere recomand sa fie in jurul a 40-50 l cu o inaltime a coloanei de apa de 25 cm. Nu au nevoie de bazine uriase deoarece nici pestii nu ating dimensiuni impresionante.

Exista doua tipuri de crestere a puilor, singuri in acvarii aproape”sterile” sau impreuna cu parintii in acvarii amenajate cu substrat si plante.
Recomand pentru inceput cresterea puilor si dezvoltarea pontei in acvariu steril , deoarece parintii ramirezi nu sunt cea ce s-ar numii niste parinti foarte buni. De aceea este probabil ca la primele 4-5 depuneri ponta sa fie mancata .

Pentru depunere se pune in acest caz perechea de remirezi in bazin, care pe langa cateva plante plutitoare(Ceratopteris) este indicat sa contina si un smoc consistent de Java moos, deoarece in acesta se dezvolta o microfauna abundenta care va servii ca prima masa puiutilor de rami.Doua pietreinchise la culoare si plate pot fi folosite ca substrat pt depunere.Temperatura la reproducere va fi de 28 C valorile nitritilor, nitratilor si fosfatilor cat mai mici posibil, duritate apei sa nu depaseasca in nici un caz 8 grade deoarece apa mai dura duce la pierderea pontei, puii nereusind sa eclozeze. Ph-ul va fi slab acid pana la neutru. 6,5-7.

Depunerea are loc de regula la perechile mature la care se cresc puii separat odata la doua saptamani, uneori chiar mai repede.Pentru evitarea atacarii icrelor de catre ciuperci(Saprolegnia) este bine sa adaugam in apa dupa depunere si dupa inlaturarea parintilor 2 ml apa oxigenata(proaspata) la fiecare 10l de apa de doua –trei ori pe zi. Puii eclozeaza la 28 grade dupa 50-60 de ore, iar dupa alte 4 zile inoata liber.In acest moment este bine sa incepem hranirea lor , ca prima masa recomand infuzorii, apoi dupa 1-2 zile artemia proaspat eclozata in combinatie cu infuzori pt inceput apoi doar artemia. Schimbul de apa se va face minim odata, sau de doua ori pe zi cam 25 la suta din capacitatea bazinului. Aceste schimburi ajuta la dezvoltarea mai rapida a puilor. Cand puii ajung la doua saptamani se poate reduce treptat temperatura din bazin la 26 C. In acest moment puii ar trebuii sa-si fi dublat deja lungimea pe care au avut-o la eclozare.Dupa a 15 sau a 18 zi de viata puii bine hraniti iau forma pestilor adulti cu toate ca inca sunt aproape transparenti. La 3 saptamani puii ar trebuii sa aibe deja aprox. 8mm, se hranesc cu orice pot prinde, fulgi uscati, daphnia, ciclopi, artemia…

Spor la inmultit si crescut.Despre inmultirea si cresterea puilor impreuna cu parintii o sa-mi fac timp sa scriu un alt articol.

by killiman

Este o rusine ca diminutivul killi nu incanta majoritatea populatiei chiar daca sunt printre cei mai usori pesti de intretinut si inmultit .

Sunt incredibil de inselatoare zvonurile si ideea gresita care incercuieste killi-ul. Este totusi un regret deoarece ei sunt usor de intretinut si reprodus.

Parametrii apei

Tot timpul imi tratez apa pentru a scapa de clor,dar numai pentru speciile de killi carora l-e este bine in apa dura si alcalina care vine de la robinetul meu(ph 7.8-8.0).Acesti pesti sunt membri ai specie Nothobranchius care sunt originari din Tanzania.

Mai este de asemenea o specie cu foarte multi membri cunoscuta ca Amphiosemion.Multi dintre ei sunt gasiti in padurile tropicale din Congo si Gabon unde conditiile apei sunt opuse acide si moi – similare cu apa noastra de ploaie.
Nu sunt nevoie de cunostinte de chimie ca cineva sa poata intretine si inmulti killi mei.

Stabilind ca cele mai multe specii de killi au cererile apei impartite in doua tipuri diferite hai sa ne uitam putin la cererile de temperatura.

In timp ce killi sunt gasiti peste tot pe glob ei sunt originari din Africa si apoi America de Sud.Ambele specii Nothobranchius si Amphiosemion (de obicei prescurtati la notho si amphio)sunt din Africa.

Notho este originar din din partea estica a acestui vast continent. Traiesc si se inmultesc in balti care se evapora in sezonul secetos lasand in urma mii de oua intarite.Acestea eclozeaza la inceputul sezonului ploios.Pentru a mima aceste conditii este bine sa pastrezi o temperatura intre 25˚C, o usoara variatie ar putea imbunatati depunerea de icre.

Amphio pe de alta parte au o cerere a temperaturii mai ciudata.Unele specii gasite in padurea tropicala prefera temperaturi mai scazute de aproximativ 21C.Multi cer temperaturi chiar si mai mici pentru a se inmulti.

Un membru al asociatiei BKA (British Killifish Association)a reusit sa inmulteasca una dintre aceste specii atunci cand inalzitorul lui a « crapat’’ !Este foarte des cazul in care o schimbare partiala a apei poate declansa inmultirea.

Chiar daca eu scot 30% din apa la fiecare 2 saptamani la Amphio si la fiecare 7-10 zile la Notho,eu nu folosesc filtrarea biologica.Altii folosesc filtre cu burete sau ceva de genul lor dar eu nu vad de ce ar fi necesar.

Alt avantaj al intretinerii pestilor killi este ca ii poti tine in acvarii mici.O pereche sau un trio sunt indeajuns de fericiti intr-un acvariu cu dimensiunile intre 30cmLx20cm l x25cm inaltime cu schimbari regulate ale apei.Dar ai nevoie de un acvariu mai mare daca vrei sa mergi pe specii intre 10-13 cm.
Folosesc turba ca substrat ce nu are nici una din chimicalele care se gasesc in multe compozitii de turba.Uscand-o mai intai mult din tanin se scurge.Storcand-o bine scapa de cea mai multa apa maro.(pe care unii o cumpara)In acvarii mici doi sau trei pumni de turba sunt de ajuns.

Inmultirea Amphiosemion-ilor

Tot timpul folosesc mopuri pentru inmultire si/sau plante .Acestea pot fi puse pe ‘’fundul’’ acvariului sau atasate de o bucata de polistiren sau un dop de pluta pentru a pluti la suprafata.Nu este nevoie sa luati parintii dn acvariu dupa depunere,dar daca preferati puteti pune icrele la incubare pe muschi(Sphagnum) umed intr-o cutie de tipul celor de margarina vegetala.

Dupa 16 zile se adauga apa din acvariul in care a fost facuta depunerea.Odata icrele eclozate,alevinii pot fi hraniti cu infuzori,nauplii de artemia,micro.

Inmultirea Notobranchius-ilor

La toate speciile de Noto nu sunt necesare mopuri de depunere acestia depunand in turba .Masculul si femela se ingroapa in substratul de turba unde depun.Daca Noto sunt hraniti corect si au parte de schimbari partiale de apa dese vor depune aproape in fiecare zi.Indicat este sa stea in bazinul de depunere trei saptamani,dupa care vor fi transferati in alt bazin asemanator .

Se scoate turba din acvariul initial,se scurge printr-un filtru de cafea,apoi se stoarce intr-un saculet confectionat din plasa foarte fina, similara cu cea de la filtrul de cafea,pina in momentul in care turba are umiditatea aproximativ ca tutunul de pipa .Icrele de Noto dupa depunere se intaresc si nu exista sansa de a fi strivite.(in Africa in sezonul secetos ultimele balti folosesc la imbaierea elefantilor,hipopotamii stau in ultima zona umeda pina aceasta seaca)

Sfera formata din turba stoarsa se introduce intr-o cutie de genul celor de alimente,etansa pentru a nu pierde total umiditatea, care se eticheteaza cu data colectarii icrelor,specia si termenul la care se preconizeaza eclozarea, dupa care se pastreaza la o temperatura de 25-27 grde Celsius pina in momentul umectarii.(sezonul ploios)

Pot spune ca este deosebit momentul in care introduci o « bila « de turba cu icre in apa de eclozare.Daca pestii au fost bine intretinuti si au depus icre de calitate,daca acestea au fost incubate la temperatura buna,poti vedea citeva sute de alevini.
Pe de alta parte poti avea doar o pereche.Nu este totul pierdut atita vreme cat se stoarce din nou turba si se mai pastreaza o perioada de timp dupa care se uda din nou.

Hrana pentru pestii denumiti killi este in mare parte formata din hrana vie dar unele specii accepta si fulgii din comert,cat si hrana uscata sau congelata.

by Sorin

piranha

Am intalnit persoane care nu au auzit niciodata despre piranha. Totusi majoritatea dintre noi au vazut niste filme de groaza sau in cel mai bun caz documentare in care este vorba despre acesti pesti. Intotdeauna ferocitatea lor este exagerata, pentru ca suntem amatori de lucruri socante.

La randul lor constituie hrana pentru multe alte vietuitoare, cat si pt oameni. Nu sunt cei mai feroce pesti din Amazon, dar nici ingerasi cu siguranta. Sunt o parte foarte importanta din ecosistemul Amazonului. Traiesc in lacurile adiacente acestui fluviu, la fel ca si scalarii si neonii. Se hranesc in general cu pesti morti, bolnavi sau slabiti, fiind un fel de gunoieri ai lacurilor. Dar exista zone in care supravietuirea este destul de grea, din cauza infometarii ataca absolut orice, putand devora chiar si o vita daca traverseaza un lac la momentul si in locul nepotrivit. In alte locuri poti innota printre ei fara teama. Totusi pana in acest moment nu exista (declarat) nici un deces in randul oamenilor, cauzat de acesti pesti, dar exista oameni mutilati pe viata datorita lor. Pentru localnici este o importanta sursa de hrana. Ca regula, nu pui mana niciodata pe un piranha dupa ce-l pescuiesti inainte de a-l lovi puternic cu bata in cap :) . Capul de piranha este considerat un afrodisiac. Dintii de piranha pot fi folositi chiar si pentru a taia parul.

Exista foarte multe specii de piranha, voi prezenta doar cateva mai cunoscute:

Red Belly Piranha (Pygocentrus nattereri, in unele locuri ii puteti gasi sub denumirea gresita de Serrasalmus nattereri)
Sunt cei mai raspanditi piranha. Sunt cei mai mici din aceasta specie (30cm), nu sunt extrem de pretentiosi si se pot adapta destul de bine in acvarii daca au suficient spatiu si multa liniste.

O varianta extrem de atractiva a speciei Pygocentrus nattereri este “Super Red” si se deosebesc prin burta complet rosie. Click pata neagra langa operculi.

Piraya (Pygocentrus piraya)

Fata de Red Belly au inotatoarea adipoasa sub forma radiala (aceasta inotatoare se afla pe spate, intre cea dorsala si cea caudala). De asemenea au burta de culoare galben-oranj si dimensiuni mai mari decat Red Belly. Sunt ceva mai agresivi. Nu se pot inmulti in captivitate.

Black Piranha (Serrasalmus rhombeus)
Regii speciei. Cei mai mari, cei mai agresivi. Intr-un acvariu de 400-600l nu puteti creste mai mult de un individ adult. Culoarea: negru (la maturitate), dar la unele varietati pot fi gri-argintiu sau alb. Alte denumiri pentru aceasta specie: Diamond Piranha, White Piranha, Rhom, Niger. Nu se pot inmulti in captivitate, singura solutie pentru a-i procura este importul din America de Sud, pretul este pe masura. Poze: aici.

Pentru alte specii puteti consulta piranha-fury.com

Trebuie remarcat faptul ca la noi in tara multi vand Pacu (Colossoma macropomum) sub denumirea de piranha. Acesti pesti se deosebesc de piranha prin forma botului. Click aici pt imagini.

In continuare voi da detalii despre cresterea in acvariu a speciei Red Belly Piranha.

Temperatura: 24-29 grade / recomandat 26-27 grade

pH: 6.0 – 8.0 / recomandat 6.5 – 7.2

Duritate: prefera o duritate mica, dar se adapteaza la orice fel de apa.

Compatibilitate cu alti pesti: se recomanda sa ii cresteti fara alte specii de pesti. Exista cazuri de acvarii cu Red Belly care traiesc alaturi de Oscari, Pacu, Severum sau Ancistrusi. Surprinzator, neonii se pot adapta uneori la un astfel de acvariu. De asemenea am vazut melci Pomacea in acvarii de piranha, dar ai mei nu i-au acceptat, au ramas doar melcii de substrat sa se lupte cu algele.

Marime acvariu:
Conform recomandarilor de pe piranha-fury.com un acvariu MINIM trebuie sa aiba cel putin 3-4 indivizi maturi si dimensiunile de 120x50x50cm minim. Pentru 5 indivizi: 140x50x50, iar pt 6: 140x60x50 (50 cm este inaltimea). Atentie, piranha sunt pesti de card, nu se tin mai putin de 6 cand sunt mici. La maturitate sunt ceva mai solitari, totusi nu se pot tine mai putin de 3-4. Acvariul trebuie sa aiba o filtrare supradimensionata intrucat fac multa murdarie. In general agreaza curentul puternic de apa, dar trebuie sa gaseasca in acvariu si “puncte moarte” unde curentul este foarte slab, pentru a se putea odihni. Locuri unde se se poata ascunde trebuie sa gaseasca din belsug, fie plante, fie pietre, radacini, etc. Plantele trebuie sa aiba o crestere lenta sau cel mult moderata pentru a nu fi necesare interventiile prea dese in acvariu. De asemenea sa nu necesite multa lumina, intrucat piranha traiesc in medii intunecoase (0.2 -0.3W/l e suficient). Anubias, echinodorus sunt plante care se descurca destul de bine in astfel de conditii.

Reproducere:
Daca ti-au depus piranha esti norocos, deobicei poti sa le asiguri toate conditiile, nu se reproduc decat atunci cand vor ei, iar momentul este foarte aleator…
Masculul si femela capata o culoare mai inchisa, incep amandoi sa pazeasca o zona din acvariu, sapa cu gura o groapa in nisip, femela depune icrele, masculul le fecundeaza si de aici in colo, el este responsabil sa le apere. Uneori femela este chiar alungata. In general nu poti deosebi masculul de femela, dar de multe ori masculul este ceva mai subtirel decat femela.

Hrana:
Puii de piranha pot manca de la tubi pana la fulgi de tetramin. Problema este ca nu le place sa manance de pe jos, de aceea poate ramane multa mizerie dupa fiecare masa. Excesul de hrana de pe fund va crea mari probleme in echilibrul acvariului.
Daca vor fi hraniti cu tubi trebuie pusi in suportul special.
Este suficient sa fie hraniti o data pe zi (si la o ora fixa). Daca raman fara hrana o zi pe saptamana, sau chiar 2 nu este nici o problema.
De multe ori nici nu se apuca de mancat daca simt prezenta unei persoane in camera. Nu se vor atinge de hrana dupa schimbul celor 30% din apa acvariului. Fiind speriati, nu vor manca toata ziua, deci nu risipiti hrana degeaba. Dupa masa au nevoie de 5-10 minute de liniste, sunt sensibili la orice miscare sau zgomot. Nu umblati in acvariu mai mult de o data pe saptamana atunci cand sifonati substratul si schimbati apa.
Este evident ca prefera pe departe tubi fata de orice alta hrana (ma refer la puii de piranha). Sunt foarte rezistenti la boli deci nu va faceti multe griji, totusi e bine sa aveti o sursa sigura de tubi.
Daca gasiti frunze de plante rupte si cu urme de dinti, ele sunt doar rezultatul luptelor dintre micutzi :) Nu ii stresati culegand prea des aceste resturi, reactioneaza violent la orice miscarea deasupra acvariului, oricat de mica ar fi, iar daca dati capacul complet la o parte si faceti o miscare gresita, va asigur ca o sa alergati dupa ei prin casa.
La maturitate ii puteti hrani cu peste congelat (bine dezghetat in apa calda, inainte de a-l introduce in acvariu). Dimensiunile pestilor congelati nu trebuie sa depaseasca dimensiunile lor, mai ales daca aveti mai putin de 6 indivizi in acvariu. Hrana dispare deobicei in mai putin de 10-20 de secunde, uneori nici nu asteapta sa ii dati drumul, mananca direct din mana dvs. Oase? Nu trebuie sa culegeti nimic de pe jos, inghit absolut tot. Totusi ii puteti obisnui cu multe alte feluri de hrana inclusiv uscata. Personal incerc sa-i hranesc cu ceva cat mai aproape de ceea ce gasesc ei in mediul lor natural.

Comportament:
Contrar asteptatilor sunt pesti foarte timizi, mai ales cand sunt mici. Este unul din motivele pentru care trebuie sa creasca minim 6 intr-un acvariu. Dupa putin timp de la introducerea in acvariu, fiecare isi stabileste un teritoriu si ataca pe oricine intra in acel perimetru. In timp veti observa si o ierarhie sociala. Va exista si un conducator, cel mai curajos, iar ceilalti il vor urma in tot ceea ce face. Deobicei e primul care se repede la mancare.
Nu prea ii poti diferentia decat dupa teritoriu lor si dupa comportament.
Este important la piranha sa faci direrenta intre diferitele lor stari: nervozitate, frica, stare de normalitate, foame sau cand sunt bolnavi.
Atunci cand totul este OK, fiecare sta pe teritoriul lui, eventual se mai plimba calmi prin restul acvariului, se mai alearga unii pe altii, sau daca o persoana straina se aseaza aproape de acvariu, vin unul cate unul la geam si te inspecteaza curiosi.
Starea de nervozitate este deobicei declansata de miscari bruste in apropierea acvariului, de patrunderea obiectelor straine in apa (cand sifonati substratul sau umblati la plante), de bataile in geamul acvariului, de miscari deasupra acvariului, de lumina prea puternica, de zgomotul prea puternic (uneori si o usa trantita intr-o alta camera ii sperie), de lipsa de spatiu sau chiar atunci cand va plimbati prin camera imediat dupa ce au terminat de mancat. Isi manifesta nervozitatea prin miscari bruste, se plimba de colo colo, se infig in nisip cu viteza si il arunca in sus tulburand apa. Nu ii subapreciati, au suficienta forta sa arunce pietre in geam sau sa rupa/scoata plante. Daca situatia scapa de sub control, prin stingerea luminii se vor linisti. Dupa starea de nervozitate, daca “pericolul” continua se va instaura starea de frica. Se strang toti dupa o planta si vor sta nemiscati unii langa altii pana vor considera ca pericolul a trecut. Este singurul moment cand puteti da tot capacul la o parte sau cand aveti nevoie sa umblati cu mana la plante. Totusi este recomandat sa puneti o plasa la jumatatea acvariului atunci cand aveti mai mult de lucru la plante, si sa nu dati tot capacul jos, ci doar jumatatea corespunzatoare (daca este posibil). Unii crescatori de piranha recomanda sa nu introduceti mana in acvariu daca nu au fost hraniti in ziua respectiva.
Sifonarea substratului in acest moment de liniste nu se va lasa cu urmari neplacute. Neoanele stinse la aceasta operatiune va face munca ceva mai grea, de aceea e bine sa aveti o lanterna la indemana. Dupa ce totul se termina, “seful” este primul care vine in inspectie prin tot acvariul. Se uita atent prin camera si daca totul este OK apar si ceilalti unul cate unul. Comunicarea dintre ei se realizeaza prin miscarile corpului, daca unul se sperie si face o miscare brusca – toti se ascund, invers daca unul iese, inspecteaza acvariul apoi se plimba linistit prin restul acvariului – ies toti de dupa plante.
Cand sunt infometati (deobicei la ora la care sunt obisnuiti sa primeasca hrana), la orice miscare prin camera, isi parasesc teritoriul si se strang la geam in locul unde le pica deobicei hrana. In acest moment vor manca orice pica in acvariu, nu vor putea deosebi un deget de un peste.
Cand unul din ei nu se simte bine se rupe de grup si sta singur dupa plante.

Pentru alte detalii despre acesti pesti puteti consulta piranha-fury.com.

by Sorin

Nu exista persoana care sa nu fi auzit de “pestisorul de aur”, nu exista acvarist (fie el si incepator) care sa nu recunoasca un caras atunci cand merge la petshop sau in piata. Totusi sunt foarte multe specii, unii de-a dreptul hidosi, altii extrem de frumosi si ar fi bine sa nu ne limitam la ceea ce vedem pe la noi prin tara. Unii sunt negri, cu ochi bulbucati, altii rosii cu excrescente pe cap, unii au coada de voal, unii pot fi tinuti in iazuri, altii nu. De asemenea nu toate speciile de carasi sunt compatibili!

Cateva detalii mai generale:
- temperatura: 10-24 grade. Sub 15 grade inceteaza sa mai manance. Speciile mai pretentioase de carasi (oranda, veiltail, black moor, etc) necesita temperaturi de 18-26 grade, sub 15 mor.

- pH: 7.2 – 7.6; pe termen scurt pot rezista la valori cuprinse intre 6.0 si 8.0, insa pe termen lung au nevoie de un pH neutru.
- duritate: nu conteaza
- compatibilitate cu alti pesti: nu ii puteti tine cu alti pesti, nici macar cu ancistrusi ori neoni. Cea mai nefericita situatie ar fi sa-i tineti cu scalari, gurami, tetrazona sau betta – nu va vor supravietui nici macar o luna! De asemenea speciile pretentioase de carasi se tin doar cu alte specii pretentioase, si nu cu fantail, cometa, wakin, ryukin sau carasi comuni.
- dimensiuni acvariu: 40 litri pt fiecare, minim 2 carasi. Deci pentru 2 indivizi acvariul trebuie sa aiba 80 litri reali, cam 110 litri brut.
- hrana: de la tetramin sau tetrafin pana la tubi si rame. Mazarea fiarta si decorticata reprezinta o delicatesa ;) . In general carasii se hranesc de 2 ori pe zi, in portii mici. Atentie, pot manca pana crapa, nu exagerati!
- durata de viata: 10-25 ani
Pentru alte detalii puteti citi articolul: caras.

Desi exista extrem de multe feluri de carasi, particularitatile acestora nu sunt prea multe:
- carasii pot avea coada simpla (carasul salbatic) sau dubla (2 lobi – stang si drept)
- pot avea inotatoare dorsala sau nu
- pot avea coada de voal sau scurta
- pot avea corpul balon (rotund), rotunjit (nici prea alungit, nici prea rotund) sau alungit
- pot avea ochi bulbucati, telescopici sau normali
- pot avea excrescente pe cap sau nu
- pot fi rosii, portocalii, galbeni, negri, albi, maronii, gri (asa numitii “albastri”) sau combinatii.

- pot avea luciu metalic (auriu, argintiu, bronz) sau pot avea o culoare mata

.

Incerc in continuare sa dau ceva detalii despre cateva specii mai intalnite de carasi:

Carasul comun

Are o forma alungita, coada simpla, inotatoare dorsala, culoare metalica sau mata, portocalie, argintie, etc.

Carasul comun

Carasul cometa

Corp alungit, coada simpla, lunga, cu varfurile ascutite, inotatoare dorsala, culori in special metalice. Pot creste pana la 30cm.

Carasul cometa

Wakin

Corp alungit, coada dubla, scurta, inotatoare anala dubla, inotatoare dorsala, numai culori metalice (portocaliu, argintiu sau combinatii).

Coada de voal (veiltail)

Coada dubla, lunga, inotatoare dorsala, inotatoare anala dubla (divizata), culoare metalica sau mata. Un veiltail standard are coada formata din 2 lobi triunghiulari, insa cele mai multe varietati au cei 2 lobi bifurcati. Pot atinge dimensiuni de 15-17cm. Nu pot fi tinuti in iazuri pentru ca nu rezista la temperaturi scazute. Datorita cozii lungi, nu sunt buni inotatori asa cum sunt cei Fantail sau carasii comuni. De aceea nu se recomanda sa fie tinuti in acelasi acvariu cu acestia.

Coada de voal (veiltail) (in poza este un Japanese Veiltail, coada bifurcata, culoare metalica)
sau:
Coada de voal (veiltail)

Oranda

Corp rotunjit, coada dubla, lunga, inotatoare dorsala, inotatoare anala dubla, culoare metalica sau mata, excrescente pe cap. Deobicei este portocaliu – de unde si denumirea de Oranda, dar pot fi si albi cu excrescenta de pe cap rosie, negri sau combinatii. La fel ca si la “coada de voal” cei mai apreciati sunt oranda cu cei 2 lobi ai cozii in forma de triunghi. Nu se recomanda temperaturi mai mici de 18 grade, iar la 15 grade mor. Au o rezistenta mai scazuta la boli, in special la cele cauzate de bacterii. Pot atinge dimensiuni de 17-20cm.

caras Oranda
caras Oranda
caras Oranda

Black Moor

La noi cei mai multi se refera la aceasta specie folosind denumirea de “ochi telescopici”.

Coada dubla, lunga, inotatoare dorsala, inotatoare anala dubla, numai culoare neagra (deobicei mata), ochi telescopici. Varietatea standard are cei 2 lobi ai cozii triunghiulari. Pot atinge dimensiuni de 20-25cm, fiind unii dintre cei mai mari carasi.

Black Moor
Black Moor

Globe eye

Similar cu moor, doar ca are culoarea portocalie, alba sau combinatii, iar cei 2 lobi ai cozii prezinta o usoara bifurcatie.

Fantail

Coada dubla, scurta, inotatoare dorsala, inotatoare anala dubla. Pot atinge dimensiuni de 15-17cm.

Pearlscale

Corpul ca un balon.

caras Pearlscale

Lionhead

Fara inotatoare dorsala, cu excrescante pe cap, coada scurta, inotatoare anala dubla. Nu cresc mai mult de 10-12cm fiind unii dintre cei mai mici carasi.

caras Lionhead

Ranchu

Asemanator cu Lionhead dar cu partea dorsala mai bombata.

Ochi bulbucati (bubble eye)

Fara inotatoare dorsala, sub ochi apar niste excrescente ca niste “saci”. A nu se confunda cu ochii telescopici.

caras cu Ochi bulbucati (bubble eye)

Ryukin

Cu inotatoare dorsala, corpul are un aspect de “cocosat” (partea dorsala puternic bombata), burta bombata, coada scurta. Ajung la 15cm lungime.

by bleed

Este cunoscut sub denumirea Cichlasoma nigrofasciatus, Cryptoheros nigrofasciatus, Archocentrus nigrofasciatus, sau popular Convict sau Convict Cichlid (in America), Nigro pe la noi. Destul de raspandita este si denumirea Cichlasoma nigrofasciatum, Cryptoheros nigrofasciatum, Archocentrus nigrofasciatum denumire considerata eronata. Apropo “nigrofasciatus” inseamna linii negre.
Il gasim sub o varietate de culori:
*Black Convict – o varietate cu linii vargate negre si gri (de unde i se trage si numele de Convict Cichlid, “convict” in engleza insemnand “condamnat, ocnas” )
*Pink – o varietate albino (considerata ceva mai putin agresiva decat Black Convict)
*Long Fin Pink – o varianta de albino cu aripioare mult mai mari

*Gold – o varietate descoperita recent, care seamana cu cea black, doar ca are abdomenul colorat cu galben-auriu

DIMENSIUNI LA MATURITATE : 13- 15 la mascul, 12 cm femela

ORIGINE : America Centrala, din lacul Atitlan si Lacul Amatitlan din Guatemala la sud de Panama. Lacul, unul dintre cele mai adanci din lume, este craterul unui mare vulcan, care acum 85.000 ani a explodat.

HABITAT : Este intalnit intr-o varietate de habitaturi, de la rauri,lacuri pana la piscine si iazuri amenajate artificial. Prefera zonele cu stanci, trunchiuri de copaci, care le ofera adapost. In acvarii este de preferat sa folosim pietris foarte fin sau nisip, deoarece are obiceiul de a muta intr-una pietrisul, dupa bunul plac.De aici si porecla de “excavator”

DURATA DE VIATA : 10 ani

VOLUMUL ACVARIULUI : Pentru o singura pereche pot fi suficienti 80 de litri de apa daca bazinul este amenajat corespunzator. Bineinteles si aici se aplica regula “cu cat mai mare cu atat mai bine”…mai ales daca vrem sa-i tinem impreuna cu alti pesti…

Nu sunt pretentiosi la calitatea apei, fiind niste pesti care se adapteaza foarte usor la diferite conditii. Oricum un schimb de 30% apa /saptamana este recomandat, deoarece fac destul de multa mizerie.

CALITATILE APEI : Temperatura intre 23 – 28 grade C; Ph 7 -8.5 ; Gh si Kh nefiind prea importante

HRANA : Pesti omnivori, mananca aproape orice, cu exceptia propriilor icre :- ) Prefera hrana vie.

TEMPERAMENT: Teritoriali si extrem de agresivi (mai ales in perioada depunerii). Varietatea albino pare a fi un pic mai docila. Nu este o specie pentru crescatorii care apreciaza un acvariu cu pesti comunitari pasnici. Trebuiesc tinuti cu pesti de dimensiuni mari care le pot tine piept, deoarece sunt in stare sa hartuiasca un peste pana il omoara. Se stiu cazuri in care in lupte cu Oscari de 3 ori mai mari au castigat. Daca i se ofera conditiile minime este un peste de care nu te poti plictisi niciodata. Un adevarat supravietuitor, un peste cu personalitate, recomandat incepatorilor care vor sa creasca cichlide.